ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2677/2003

La data de 6 iunie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC I.C.S.I.S.G.C.P.S.Impex SRL împotriva deciziei nr. 132 din 26 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 6 iunie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 18 iunie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta B.A.L.a chemat în judecată pârâta S.C. I.C.S.

I. S. G.C.P.S.Impex SRL solicitând ca prin hotărârea pronunțată să se dispună: obligarea pârâtei să îi restituie suma de 36.232 USD reprezentând sumă încasată în plus față de valoarea lucrărilor ce i-au fost efectuate; obligarea la plata sumei de 5.272 USD – dobânzi aferente acestei sume pentru perioada de când a fost plătită (11 decembrie 1997) și până la data introducerii acțiunii; obligarea la plata dobânzilor aferentei perioadei de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea și cerere reconvențională, pârâta a solicitat: respingerea cererilor reclamantei privind obligarea la plata sumelor pretinse; obligarea reclamantei la plata sumei reprezentând diferența dintre valoarea lucrărilor executate – inclusiv a materialelor folosite din fondurile pârâtei, care trebuiau procurate de reclamantă – și sumele care au fost plătite; cu majorarea pretențiilor în raport de coeficientul de inflație și concluziile la care se va ajunge pe baza unei expertize tehnice în construcții.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 497/16 mai 2001 a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să achite reclamantei echivalentul în lei al sumei de 36.232 USD reprezentând sumă încasată în plus și echivalentul în lei al sumei de 5.979 USD reprezentând dobânda (ce se va calcula la cursul de schimb de la data plății; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând dobânzi aferente perioadei de la data pronunțării la data plății, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă. S-a reținut că valoarea lucrărilor executate este de 35.388 USD, condiție în care pârâta datorează reclamantei diferența până la suma de 71.620 USD achitată. Cu privire la cererea reconvențională, prin care s-a solicitat plata materialelor procurate și a lucrărilor executate în plus față de deviz și de acordul părților încheiat în luna iunie 1997, mai arată instanța, pârâta nu a făcut dovada în acest sens.

Prin decizia civilă nr. 132 din 26 martie 2002, Curtea de Apel București a respins ca nefundat apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 497/16 mai 2001 pronunțată de Tribunalul București. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele: În primă instanță s-a încuviințat pentru pârâta-apelantă proba cu acte și interogator, respingându-se în mod legal proba solicitată cu efectuarea unei expertize și cu martori, față de prevederile art. 167 al. 1 C.proc.civ., și în raport de obiectul litigiului și de încheierea de asigurare dovezi prin care s-a omologat raportul de expertiză ce a confirmat susținerile reclamantei. Prin acțiunea de față, arată instanța, reclamanta nu face decât să-și recupereze sumele plătite în plus, pentru care dispune ca probă de încheierea asigurare de dovezi, definitivă și irevocabilă.

Faptul că nu s-a apelat la un arbitru, conform unei înțelegeri a părților, pentru aplanarea conflictului, putea fi invocat în cadrul procesului de asigurare de dovezi. În acest cadru procesual, nu se pot aduce critici raportului de expertiză efectuat în dosarul de asigurare dovezi. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta, întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 2, 9 și 10 C.proc.civ. Se susține astfel, sub un prim aspect, că hotărârea atacată a fost dată de alți judecători decât cei în fața cărora a fost dezbătută cauza. Acest motiv nu este fondat. Faptul că în apel, după dezbateri, cei doi judecători s-au abținut de la judecată, cauza fiind repusă pe rol, cu fixarea unui nou termen de judecată, la care completul a fost format din alți judecători nu înseamnă că sunt întrunite cerințele menționate în art. 304 pct. 2 C.proc.civ.

ca motiv de casare a hotărârii. În atare situație, judecătorii ce au cercetat cauza și au dat hotărârea sunt cei care în final, după repunerea pe rol, au format completul de judecată. În ce privește celelalte chestiuni, invocate sub acest motiv de casare, legate de modul în care s-a purtat judecata în dosarul având ca obiect asigurarea de dovezi, acestea nu pot face obiect de judecată aici. Împotriva încheierii respective pârâta a exercitat, de altfel, toate căile de atac, hotărârea rămânând irevocabilă. De asemenea, mai arată recurenta, instanța de apel a considerat eronat că problema privind obligația reclamantei de a apela în prealabil la un arbitru neutru, trebuia invocată în cadrul procesului de asigurare de dovezi.

Nici această critică nu poate fi primită. Chestiunea menționată a fost invocată ca atare de pârâtă, numai în faza judecății de apel și oricum, din această susținere nu se poate declara că partea a înțeles, eventual, să invoce necompetența instanței în soluționarea litigiului, situație în care era necesar să demonstreze caracterul de convenție arbitrală al menționatului „Acord”, sau cel de clauză compromisorie al respectivei mențiuni din actul principal încheiat. Așa fiind și cum acest lucru nu s-a realizat, și acest motiv apare ca nefundat. În dezvoltarea celorlalte motive de casare, recurenta susține că dispoziția de respingere a celorlalte probe solicitate, nu a fost motivată, ea fiind și nelegală întrucât greșit a fost soluționată cauza numai pe baza raportului de expertiză întocmit ca asigurare de dovezi.

Astfel, fără a se administra alte probe, nejustificat, a fost respinsă cererea reconvențională. Sub acest aspect, recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează: În adevăr, instanța a soluționat cauza, esențial, în considerarea (sub aspect probatoriu) – expertizei tehnice efectuate în cadrul judecății pentru asigurare de dovezi – dos.nr.10987/1998 Judecătoria Sectorului II București. Aceasta, deși în actualul cadru procesual pârâta, atât în fața primei instanței cât și în apel a solicitat administrarea de probe în combaterea celor susținute în acțiune și pentru dovedirea capetelor de cerere formulate în acțiunea sa reconvențională.

Dacă prima instanță a respins nemotivat cererea de probe, instanța de apel a procedat tot astfel în considerarea faptului că probele solicitate nu sunt pertinente și concludente în soluționarea cauzei, întrucât în dosarul de asigurare de dovezi s-a efectuat o astfel de expertiză, iar prin încheierile din acel dosar nu s-a dispus administrarea altor expertize (f. 43). Or, rezultă din prevederile art. 235 C.proc.civ., că asigurarea dovezilor nu este decât un mijloc procedural pentru constatarea și conservarea grabnică a unor dovezi care ar putea dispărea sau deveni greu de administrat într-un viitor litigiu. Sigur, dovezile administrate prin această procedură sunt opozabile părților în procesul de fond, în nici un caz însă ele nu trebuie să prejudicieze fondul cauzei și, mai ales, nu privează părțile interesate de dreptul de a le combate prin alte probe în cursul procesului de fond.

Tocmai de aceea, apare ca esențial greșită aprecierea instanței adusă prin hotărârea atacată privind pertinența și concludența probelor solicitate, în combaterea concluziilor expertizei tehnice efectuate în cadrul procedurii prevăzute de art. 235 C.proc.civ., pârâta fiind privată astfel de dreptul său fundamental la apărare, încălcate fiind și prevederile art. 129 alin. 2 și 5 C.proc.civ. Așa fiind și cum în lipsa unor astfel de probe, nu se poate concluziona că toate elementele de fapt și de drept invocate prin acțiune și prin cererea reconvențională sunt pe deplin stabilite, conform art. 314 C.proc.civ., urmează a se trimite cauza, spre rejudecare în apel în acest sens (potrivit art. 292 C.proc.civ.) pentru a se proceda la administrarea probelor solicitate de pârâtă și respinse nejustificat – proba testimonială (sigur cu respectarea prevederilor art. 1191 C.civ.) expertiză tehnică, inclusiv alte probe ce se vor considera necesare soluționării cauzei.

Față de cele arătate, în baza art. 312 C.proc.civ., recursul urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C.I.C.S.I.S.G.C. P.Serv Impex SRL împotriva deciziei nr. 132 din 26 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă. Casează această decizie și trimite cauza la Curtea de Apel București, spre rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.