ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2677/2003

La data de 6 iunie 2003 s-a luat în examinare recursul

declarat de pârâta SC I.C.S.I.S.G.C.P.S.Impex SRL împotriva deciziei nr. 132

din 26 martie 2002   a Curții de Apel București   – Secția a IV – a civilă.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 6 iunie 2003, care face parte

integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la 18 iunie 2003.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune,

reclamanta B.A.L.a chemat în judecată pârâta S.C. I.C.S. I. S. G.C.P.S.Impex

SRL solicitând ca prin hotărârea pronunțată să se dispună: obligarea pârâtei să

îi restituie suma de 36.232 USD reprezentând sumă încasată în plus față de

valoarea lucrărilor ce i-au fost efectuate; obligarea la plata sumei de 5.272

USD – dobânzi aferente acestei sume pentru perioada de când a fost plătită (11

decembrie 1997) și până la data introducerii acțiunii; obligarea la plata

dobânzilor aferentei perioadei de la data pronunțării hotărârii și până la data

plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin

întâmpinarea și cerere reconvențională, pârâta a solicitat: respingerea

cererilor reclamantei privind obligarea la plata sumelor pretinse; obligarea

reclamantei la plata sumei reprezentând diferența dintre valoarea lucrărilor

executate – inclusiv a materialelor folosite din fondurile pârâtei, care trebuiau

procurate de reclamantă – și sumele care au fost plătite; cu majorarea

pretențiilor în raport de coeficientul de inflație și concluziile la care se va

ajunge pe baza unei expertize tehnice în construcții.

Tribunalul

București, prin sentința civilă nr. 497/16 mai 2001 a admis în parte acțiunea,

a obligat pârâta să achite reclamantei echivalentul în lei al sumei de 36.232

USD reprezentând sumă încasată în plus și echivalentul în lei al sumei de 5.979

USD reprezentând dobânda (ce se va calcula la cursul de schimb de la data

plății; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei

reprezentând dobânzi aferente perioadei de la data pronunțării la data plății,

s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă.

S-a reținut că

valoarea lucrărilor executate este de 35.388 USD, condiție în care pârâta

datorează reclamantei diferența până la suma de 71.620 USD achitată.

Cu privire la

cererea  reconvențională, prin care s-a solicitat plata materialelor procurate

și a lucrărilor executate în plus față de deviz și de acordul părților încheiat

în luna iunie 1997, mai arată instanța, pârâta nu a făcut dovada în acest sens.

Prin decizia

civilă nr. 132 din 26 martie 2002, Curtea de Apel București a respins ca

nefundat apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 497/16 mai

2001 pronunțată de Tribunalul București.

Pentru a

hotărî astfel instanța de apel a reținut următoarele:

În primă

instanță s-a încuviințat pentru pârâta-apelantă proba cu acte și interogator,

respingându-se în mod legal proba solicitată cu efectuarea unei expertize și cu

martori, față de prevederile art. 167 al. 1 C.proc.civ., și în raport de

obiectul litigiului și de încheierea de asigurare dovezi prin care s-a omologat

raportul de expertiză ce a confirmat susținerile reclamantei. Prin acțiunea de

față, arată instanța, reclamanta nu face decât să-și recupereze sumele plătite

în plus, pentru care dispune ca probă de încheierea asigurare de dovezi,

definitivă și irevocabilă.

Faptul că nu

s-a apelat la un arbitru, conform unei înțelegeri a părților, pentru aplanarea

conflictului, putea fi invocat în cadrul procesului de asigurare de dovezi.

În acest cadru

procesual, nu se pot aduce critici raportului de expertiză efectuat în dosarul

de asigurare dovezi.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, pârâta, întemeindu-l pe motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 2, 9 și 10 C.proc.civ.

Se susține

astfel, sub un prim aspect, că hotărârea atacată a fost dată de alți judecători

decât cei în fața cărora a fost dezbătută cauza.

Acest motiv nu

este fondat. Faptul că în apel, după dezbateri, cei doi judecători s-au abținut

de la judecată, cauza fiind repusă pe rol, cu fixarea unui nou termen de

judecată, la care completul a fost format din alți judecători nu înseamnă că

sunt întrunite cerințele menționate în art. 304 pct. 2 C.proc.civ. ca motiv de

casare a hotărârii. În atare situație, judecătorii ce au cercetat cauza și au

dat hotărârea sunt cei care în final, după repunerea pe rol, au format

completul de judecată.

În ce privește

celelalte chestiuni, invocate sub acest motiv de casare, legate de modul în

care s-a purtat judecata în dosarul având ca obiect asigurarea de dovezi,

acestea nu pot face obiect de judecată aici. Împotriva încheierii respective

pârâta a exercitat, de altfel, toate căile de atac, hotărârea rămânând

irevocabilă.

De asemenea,

mai arată recurenta, instanța de apel a considerat eronat că problema privind

obligația reclamantei de a apela în prealabil la un arbitru neutru, trebuia

invocată în cadrul procesului de asigurare de dovezi.

Nici această

critică nu poate fi primită.

Chestiunea

menționată a fost invocată ca atare de pârâtă, numai în faza judecății de apel

și oricum, din această susținere nu se poate declara că partea a înțeles,

eventual, să invoce  necompetența instanței în soluționarea litigiului,

situație în care era necesar să demonstreze caracterul de convenție arbitrală

al menționatului „Acord”, sau cel de clauză compromisorie al respectivei

mențiuni din actul principal încheiat.

Așa fiind și

cum acest lucru nu s-a realizat, și acest motiv apare ca nefundat.

În dezvoltarea

celorlalte motive de casare, recurenta susține că dispoziția de respingere a

celorlalte probe solicitate, nu a fost motivată, ea fiind și nelegală întrucât

greșit a fost soluționată cauza numai pe baza raportului de expertiză întocmit

ca asigurare de dovezi.

Astfel, fără a

se administra alte probe, nejustificat, a fost respinsă cererea

reconvențională.

Sub acest

aspect, recursul este întemeiat potrivit celor ce urmează:

În adevăr, instanța

a soluționat cauza, esențial, în considerarea (sub aspect probatoriu) –

expertizei tehnice efectuate în cadrul judecății pentru asigurare de dovezi –

dos.nr.10987/1998 Judecătoria Sectorului II București.

Aceasta, deși

în actualul cadru procesual pârâta, atât în fața primei instanței cât și în

apel a solicitat administrarea de probe în combaterea celor susținute în

acțiune și pentru dovedirea capetelor de cerere formulate în acțiunea sa

reconvențională.

Dacă prima

instanță a respins nemotivat cererea de probe, instanța de apel a procedat tot

astfel în considerarea faptului că probele solicitate nu sunt pertinente și

concludente în soluționarea cauzei, întrucât în dosarul de asigurare de dovezi

s-a efectuat o astfel de expertiză, iar prin încheierile din acel dosar nu s-a

dispus administrarea altor expertize (f. 43).

Or, rezultă

din prevederile art. 235 C.proc.civ., că asigurarea dovezilor nu este decât un

mijloc procedural pentru constatarea și conservarea grabnică a unor dovezi care

ar putea dispărea   sau  deveni greu de administrat într-un viitor litigiu.

Sigur,

dovezile administrate prin această procedură sunt opozabile părților în

procesul de fond, în nici un caz însă ele nu trebuie să prejudicieze fondul

cauzei și, mai ales, nu privează părțile interesate de dreptul de a le combate

prin alte probe în cursul procesului de fond.

Tocmai de

aceea, apare ca esențial greșită aprecierea instanței adusă prin hotărârea

atacată privind pertinența și concludența probelor solicitate, în combaterea

concluziilor expertizei tehnice efectuate în cadrul procedurii prevăzute de

art. 235 C.proc.civ., pârâta fiind privată astfel de dreptul său fundamental la

apărare, încălcate fiind și prevederile art. 129 alin. 2 și 5 C.proc.civ.

Așa fiind și

cum în lipsa unor astfel de probe, nu se poate concluziona că toate elementele

de fapt și de drept invocate prin acțiune și prin cererea reconvențională sunt

pe deplin stabilite, conform art. 314 C.proc.civ., urmează a se trimite cauza,

spre rejudecare în apel în acest sens (potrivit art. 292 C.proc.civ.) pentru a

se proceda la administrarea probelor solicitate de pârâtă și respinse

nejustificat – proba testimonială (sigur cu respectarea prevederilor art. 1191

C.civ.) expertiză tehnică, inclusiv alte probe ce se vor considera necesare

soluționării cauzei.

Față de cele

arătate, în baza art. 312 C.proc.civ., recursul urmează a fi admis, a se casa

hotărârea atacată și a se trimite cauza pentru rejudecarea apelului în acest

sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de pârâta S.C.I.C.S.I.S.G.C. P.Serv Impex SRL împotriva deciziei nr.

132 din 26 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV – a civilă.

Casează

această decizie și trimite cauza la Curtea de Apel București, spre rejudecarea

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  18 iunie  2003.