ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2500/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 1 din 26 aprilie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1355/2004, Curtea de Apel București, fiind investită cu soluționarea cererii formulate de Parchetul Național Anticorupție, privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului C.D., constatând că în cauză nu au încetat temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă un pericol social deosebit, pedepsele prevăzute de lege fiind până la 15 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol real pentru ordinea publică, fiind vorba de fapte cu rezonanță negativă puternică asupra societății civile, s-a admis propunerea Parchetului Național Anticorupție, secția Combatere a Corupției, de prelungire a măsurii arestării preventive.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate, depunând un memoriu și solicitând admiterea recursului, arătând că este nevinovat și că nu au fost îndeplinite condițiile cerute de lege, pentru emiterea mandatului de arestare. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă. Art. 148 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile, prevăzute în art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Cu referire la motivul de recurs invocat, se reține că instanța de fond, la 26 aprilie 2004, a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C.D.

se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, apreciind că prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii și pentru a se evita posibilitatea exercitării vreunei influențe asupra probelor ce urmează a fi administrate, în special audierea de martori, ținându-se seama că există indicii că s-ar putea exercita din partea inculpatului o astfel de influență, datorită calității pe care a avut-o până la declanșarea cercetărilor, cauza fiind în faza de urmărire penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului. Ca atare, încheierea pronunțată la 26 aprilie 2004 este legală. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D., împotriva încheierii nr. 1 din 26 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1355/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.