ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2500/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1 din 26 aprilie

2004 pronunțată în dosarul nr. 1355/2004, Curtea de Apel București, fiind

investită cu soluționarea cererii formulate de Parchetul Național Anticorupție,

privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului C.D.,

constatând că în cauză nu au încetat temeiurile care au stat la baza luării

acestei măsuri, că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă

un pericol social deosebit, pedepsele prevăzute de lege fiind până la 15 ani

închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol real

pentru ordinea publică, fiind vorba de fapte cu rezonanță negativă puternică

asupra societății civile, s-a admis propunerea Parchetului Național

Anticorupție, secția Combatere a Corupției, de prelungire a măsurii arestării

preventive.

În termen legal, inculpatul a

declarat recurs împotriva încheierii menționate, depunând un memoriu și

solicitând admiterea recursului, arătând că este nevinovat și că nu au fost

îndeplinite condițiile cerute de lege, pentru emiterea mandatului de arestare.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc.

pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se

asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica

sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, se poate lua față de acesta

una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea

preventivă.

Art. 148 alin. (1) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării

inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile, prevăzute în art. 143

și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

detențiunii pe viață, alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică.

Cu referire la motivul de recurs

invocat, se reține că instanța de fond, la 26 aprilie 2004, a constatat că

temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

față de inculpatul C.D. se mențin și în prezent și impun în continuare privarea

lui de libertate, apreciind că prezintă pericol pentru ordinea publică, având

în vedere natura și gravitatea infracțiunii și pentru a se evita posibilitatea

exercitării vreunei influențe asupra probelor ce urmează a fi administrate, în

special audierea de martori, ținându-se seama că există indicii că s-ar putea

exercita din partea inculpatului o astfel de influență, datorită calității pe

care a avut-o până la declanșarea cercetărilor, cauza fiind în faza de urmărire

penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Ca atare, încheierea pronunțată la

26 aprilie 2004 este legală.

Pentru considerentele expuse, recursul

declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.D., împotriva încheierii nr. 1 din 26 aprilie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1355/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.