ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5524/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 23

august 2001, reclamanții G.I. și G.M., acesta din urmă prin reprezentare, au

chemat în judecată pârâta SC A. SA Cornățelu, solicitând restituirea în natură

a imobilului situat în comuna Bîlciurești compus din teren aferent locuinței și

anexe gospodărești.

Prin sentința nr. 661

din 6 noiembrie 2002, Tribunalul Dâmbovița a respins acțiunea.

În motivarea acestei

hotărâri instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile Legii nr.

10/2001, întrucât pentru terenul în litigiu pârâta deține un titlu legal,

necontestat de reclamanți, iar construcțiile sunt proprietatea exclusivă a SC

A. SA Cornățelu.

Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 39 din 4 martie 2003, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 2868 din 20 aprilie 2004,

a admis recursul declarat de reclamanți împotriva acestei din urmă hotărâri, a

casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

reținând că instanțele nu s-au pronunțat asupra cererii de restituire a

anexelor gospodărești, respectiv două magazii și un pătul, solicitate prin

acțiune.

Prin decizia nr.

2500 din 28 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis

apelul și a schimbat sentința atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea

și a constatat că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent

pentru două magazii și un pătul.

Examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 315 C. proc. civ., exclusiv sub acest aspect,

instanța de control judiciar a reținut că, potrivit raportului de expertiză

efectuată în cauză, construcțiile menționate, proprietatea reclamantului, sunt

intercalate între alte construcții edificate de pârâtă.

Ca atare,

restituirea în natură a acestora este lipsită de eficiență.

În plus, restituirea

în natură a acestor construcții nu se justifică, în condițiile în care terenul

pe care acestea sunt amplasate aparține pârâtei.

Împotriva acestei

din urmă hotărâri reclamanții G.I. și G.M. au declarat recurs, întemeiat pe

art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

S-a susținut că

instanța a încălcat art. 1 din Legea nr. 10/2001, cu referire la capătul de

cerere privind restituirea suprafeței de 3,11 ha teren.

Cu referire la cele

două magazii și un pătul revendicate, soluția instanței este lipsită de temei

legal, faptul că acestea sunt intercalate între alte construcții neconstituind

temei pentru a se refuza restituirea și a se acorda despăgubiri.

În fine, s-a mai

susținut că în mod greșit instanța nu s-a pronunțat asupra măsurilor

reparatorii, cu referire la anexele gospodărești.

În concluzie,

reclamanții au solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, admiterea în

tot a acțiunii.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Capetele de cerere

privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 3,11 ha și măsurile

reparatorii pentru anexele gospodărești demolate au fost soluționate

irevocabil.

Drept urmare, cu

referire la prima și ultima critică, acestea nu mai pot fi examinate cu

încălcarea autorității de lucru judecat.

Cu referire la cea

de a doua critică, prin art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit

dreptul persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent „în

cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă”.

Legiuitorul nu a

definit sintagma menționată.

Ca atare, urmează a

observa dispozițiile art. 480 C. civ. și, corespunzător acestora, a aprecia că

restituirea în natură nu este posibilă în acele situații în care persoanei

îndreptățite, în raport de situația concretă a bunului care face obiectul

acțiunii în revendicare, nu i se poate asigura realizarea atributelor dreptului

de proprietate.

Or, în raport de

situația concretă, necontestată de reclamanți, cu referire la cele două magazii

și un pătul intercalate între construcții aparținând pârâtei, toate aflate pe

terenul acesteia, nu s-ar putea reține exercitarea nestânjenită a atributelor

dreptului de proprietate, în special a dreptului de folosință.

Prin urmare, în mod

judicios instanța de apel a apreciat cu privire la lipsa de eficiență a

restituirii în natură, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub

aspectul acestei critici.

În consecință,

pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de

reclamanți, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de G.I. împotriva deciziei

nr. 2500 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel de Apel Ploiești, secția

civilă, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2005.