ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2868/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 661 din 6 noiembrie 2002 Tribunalul Dîmbovița a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanții G.I. și G.M. împotriva pârâtei S.C. A. S.A. Cornățelu județul Dâmbovița. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul în suprafață de 3,11 ha revendicat de reclamanți este deținut de reclamantă conform H.G. nr. 834/1991, și deci nu poate fi restituit în natură reclamanților, iar construcțiile existente pe terenul în litigiu sunt edificate de pârâtă. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 39 din 4 martie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții G.I.

și G.M. împotriva sentinței civile nr. 661 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului Dîmbovița. În esență, instanța de apel a reținut că terenul revendicat de reclamanți – 3,11 ha este deținut de pârâta S.C. A. S.A. Cornățelu în baza H.G. nr. 834/1991, nu poate fi restituit în natură reclamanților, iar cu privire la restituirea construcțiilor solicitate de reclamanți, această cerere apare ca lipsită de obiect de vreme ce prin decizia civilă nr. 399/2000 a Curții de Apel Ploiești, construcțiile au fost restituite în natură reclamanților, conform Legii nr. 10/2001. S-a mai reținut că restul construcțiilor, respectiv anexele gospodărești, au fost edificate de pârâtă, deci sunt proprietatea acesteia. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamanții: G.I.și G.M.

criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art. 5, art. 7, art. 8, art. 9 și art. 10 C. proc. civ., deoarece: - Decizia pronunțată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 261 și art. 295 C. proc. civ. - Decizia pronunțată de instanța de apel a fost dată cu nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 10/2001 privind obligația de restituire în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv terenul în suprafață de 3,11 ha aferent locuinței, deținută de recurenți, și respectiv anexele gospodărești, cele două magazii și un pătul. - Instanța de apel a ignorat dovezile administrate în cauză cu privire la cele două magazii și un pătul edificate de autorul recurenților.

Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente: Reclamanții G.I. și G.M. au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 3,11 ha aferent locuinței și anexele gospodărești existente în perimetrul curții, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, bunuri deținute de pârâta S.C. A. S.A. Cornățelu, Dîmbovița. Cu privire la locuință și anexele gospodărești, se reține că prin decizia civilă nr. 399 din 7 februarie 2000 a Curții de Apel Ploiești din dosarul de fond, pârâta a fost obligată să lase reclamnților deplina proprietate și liniștita posesie asupra construcțiilor: case de locuit, una compusă din 13 camere, iar cea de a doua din 2 camere, ambele situate pe un teren în suprafață de 3 ha situat pe raza comunei Bilciurești Județul Dîmbovița.

În ce privește terenul în suprafață de 3,11 ha, acesta este deținut de pârâtă în baza titlului de proprietate, certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis la data de 29 martie 1994 în baza H.G. nr. 834/1991 de Ministerul Agriculturii dosar fond. În atare situație, restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă față de reclamanți. Deci, critica referitoare la restituirea terenului în natură nu poate fi primită. Este însă întemeiată critica referitoare la restituirea anexelor gospodărești: 2 magazii și un pătul, solicitate în natură de reclamanți și despre care instanțele nu fac referire în considerentele sentințelor pronunțate. Cum instanțele nu s-au pronunțat cu privire la anexele gospodorești: 2 magazii și un pătul, solicitate de reclamanți în petitul acțiunii, urmează a se constata că motivele de recurs invocate se circumscriu doar temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. și în consecință urmează a admite recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 39 din 4 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, ce va fi casată. Se va trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamanților, la aceeași instanță, Curtea de Apel Ploiești. În conformitate cu prevederile art. 315 C. proc. civ. instanța de trimitere va ține seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții G.I. și G.M. împotriva deciziei nr. 39 din 4 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamanților la aceeași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2004.