ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 134/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 2

iunie 2000 la Judecătoria Târgoviște, reclamanta P.A. a chemat în judecată pe

pârâtul S.I., solicitând să se dispună rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14889 din 25 octombrie 1995, evacuarea pârâtului

din imobilul situat în comuna Răzvad, compus din 4 camere și obligarea acestuia

la plata lipsei de folosință a construcției dar și a terenului aferent, care nu

a făcut obiectul contractului dar a fost folosit în mod abuziv.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat

că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de

vânzare-cumpărare în sensul că nu a finalizat reparațiile la o altă casă a

vânzătoarei și la un cavou, deși a fost obligat în acest sens prin sentința

civilă nr. 7725 din 7 octombrie 1998 a Judecătoriei Târgoviște.

Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii,

arătând că reparațiile și construcțiile au fost finalizate și că a și achitat

suma de 15 milioane de lei în contul obligației asumate prin contract.

Judecătoria Târgoviște, prin sentința

civilă nr. 1252 din 13 martie 2001, a admis în parte acțiunea, a dispus

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și evacuarea pârâtului din

imobil, luându-se act că reclamanta a renunțat la celelalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că pârâtul nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile

asumate prin contract întrucât nu a efectuat lucrările de consolidare a

imobilului proprietatea reclamantei.

Prin decizia civilă nr. 1275 din 14

septembrie 2001 Tribunalul Dâmbovița a admis apelul pârâtului, a schimbat în

totalitate sentința și pe fond a respins acțiunea reclamantei.

Tribunalul a apreciat că probatoriile

administrate, inclusiv completarea la raportul de expertiză, dispusă în faza de

apel, atestă îndeplinirea de către pârât a obligațiilor asumate prin contract

iar pe de altă parte interpretarea unor clauze îndoielnice este în favoarea

debitorului pârât.

Prin decizia civilă nr. 2979 din 15

noiembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești s-a admis recursul reclamantei și s-a

modificat în totalitate decizia pronunțată în apel, menținându-se sentința

judecătoriei ca fiind legală și temeinică.

La data de 12 noiembrie 2002 Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în

conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și ale art.

330 pct. 2 C. proc. civ. recurs în anulare împotriva sentinței judecătoriei și

a deciziei pronunțate în recurs, susțințând că acestea au fost pronunțate cu

încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond. S-a mai arătat și că aceste hotărâri sunt vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare s-a

susținut în esență că pârâtul și-a respectat obligațiile contractuale, astfel

încât decizia pronunțată în apel este legală și temeinică, urmând a fi

menținută.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Curtea reține următoarele :

Ulterior momentului în care pârâtul S.I.

a solicitat Procurorului General, prin memoriu, declararea recursului în

anulare, părțile și-au rezolvat, prin învoială, litigiul dedus judecății.

Astfel, ulterior soluționării recursului,

reclamanta a solicitat punerea în executare a titlului său, ceea ce a generat

formularea de către pârâtul debitor a unei contestații la executare și a unei

acțiuni în pretenții, care s-au stins prin tranzacția din 27 iunie 2002

(sentința civilă nr. 3462 de la acea dată, pronunțată de Judecătoria Târgoviște

în dosarul nr. 1770/2002).

Prin acest acord de voință, părțile și-au

rezolvat în totalitate diferendul, așa cum de altfel au precizat și în fața

Curții, susținând că litigiul este definitiv închis, astfel încât recursul în

anulare a rămas fără obiect și va fi respins ca atare conform prevederilor art.

330

3

alin. (1) rap. la art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva sentinței civile nr. 1252 din 13 martie 2001 a Judecătoriei

Târgoviște și deciziei nr. 2979 din 15 noiembrie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, ca rămas fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 ianuarie 2004.