ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5793/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 731 din 11 decembrie 2002 pronunțată, de Tribunalul Dâmbovița s-a dispus respingerea cererii formulate de petiționara D.E., în contradictor cu intimatele Primăria Comunei Bilciurești și SC A. SA Cornățelu, privind restituirea suprafeței de 5.6002 ha teren intravilan. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Petenta D.E. a formulat o cerere în baza Legii nr. 10/2001 și nu o acțiune în revendicare, așa cum se susține prin întâmpinare de către intimata Primăria comunei Bilciurești, întrucât a anexat cauzei dispoziția nr. 241 din 4 iunie 2002 emisă de Primăria comunei Bilciurești, prin care i s-a respins notificarea privind restituirea suprafeței de 5.6002 ha teren intravilan, formulată în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 însă, nu intră sub incidența acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 169/1999. In speță, terenurile pentru care petenta a formulat plângere i-au fost retrocedate, iar juridic plângerea sa nu intră sub auspiciile Legii nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 79 din 8 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a dispus respingerea apelului formulat de reclamanta D.E. împotriva sentinței civile nr. 731 din 11 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele: Terenurile solicitate de petenta au fost preluate în baza Decretului nr. 83/1949 și a fost restituit acesteia în suprafața maximă prevăzută de art. 16 din Legea nr. 1/2000, dreptul pretins a fi recunoscut în temeiul Legii nr. 10/2001 fiind exceptat de la dispozițiile acestei legi conform art. 8. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta, arătând că suprafața de teren expropriată în temeiul Decretului nr. 83/1949 este de 78 ha, iar la titlul și cota lăsată proprietarului au fost menționate imobilele Conac cu suprafața aferentă de 5.6002 ha și 44.39 ha, teren arabil, care fac obiectul Legii nr. 10/2001. La termenul din 13 decembrie 2006 instanța a dispus suspendarea judecății recursului în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., având în vedere faptul că moștenitorii defunctei D.E. nu au formulat cerere de continuare a procesului. La data de 23 aprilie 2010, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării. La termenul din 3 noiembrie 2010 instanța a pus în vedere discuție incidentul procedural privind perimarea. Astfel, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

„orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, doar împotriva incapabililor, dacă a rămas în prelucrare din vina părții timp de un an". In cauză, chiar admițând prelungirea termenului de perimare cu trei luni potrivit art. 250 alin. (2) - ipoteză nevalidă din moment ce decesul petentei care a prilejuit suspendarea nu s-a petrecut în cursul termenului de perimare ci anterior lui situație care exclude și condiția realizării acestuia în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare cauza tot este supusă perimării, având în vedere data suspendării cauzei, respectiv 13 decembrie 2006. În aceste condiții, instanța urmează a constata perimarea recursului în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) C. proc.

civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta D.E. și continuat de moștenitorii C.E., E.D. și D.M.I. împotriva deciziei nr. 79 din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.