ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5793/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5793/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 731 din 11 decembrie 2002 pronunțată, de
Tribunalul Dâmbovița s-a dispus
respingerea cererii formulate de
petiționara D.E., în contradictor cu intimatele Primăria
Comunei Bilciurești și SC A. SA
Cornățelu, privind restituirea suprafeței de 5.6002 ha teren intravilan.
Pentru
a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Petenta
D.E. a formulat o cerere în baza Legii
nr. 10/2001 și nu o acțiune în revendicare, așa cum se
susține prin
întâmpinare
de către intimata Primăria comunei Bilciurești, întrucât a
anexat cauzei dispoziția nr. 241 din 4 iunie 2002
emisă de Primăria comunei Bilciurești, prin care i s-a respins notificarea
privind
restituirea suprafeței de 5.6002 ha
teren intravilan, formulată în baza
Legii nr. 10/2001.
Potrivit
art. 8 din Legea nr. 10/2001 însă, nu intră sub incidența
acestei legi, terenurile al
căror regim juridic este reglementat prin Legea
fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 și
Legea nr. 169/1999.
In
speță, terenurile pentru care petenta a formulat plângere i-au
fost retrocedate, iar juridic
plângerea sa nu intră sub auspiciile Legii
nr. 10/2001.
Prin
decizia civilă nr. 79 din 8 aprilie 2003 pronunțată de Curtea
de Apel Ploiești s-a dispus
respingerea apelului formulat de reclamanta
D.E. împotriva sentinței civile nr. 731 din 11
decembrie 2002
pronunțată de Tribunalul
Dâmbovița.
Pentru
a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Terenurile solicitate de
petenta au fost preluate în baza
Decretului
nr. 83/1949 și a fost restituit acesteia în suprafața maximă
prevăzută
de art. 16 din Legea nr. 1/2000, dreptul pretins a fi
recunoscut în temeiul Legii nr. 10/2001 fiind exceptat de la
dispozițiile
acestei legi conform art. 8.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs petenta, arătând că
suprafața de teren expropriată în temeiul Decretului
nr. 83/1949 este
de 78 ha, iar la titlul și
cota lăsată proprietarului au fost menționate
imobilele Conac cu suprafața aferentă de 5.6002 ha și 44.39 ha, teren
arabil,
care fac obiectul Legii nr. 10/2001.
La termenul din 13 decembrie
2006 instanța a dispus suspendarea judecății recursului în temeiul
dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere faptul
că moștenitorii defunctei
D.E. nu au
formulat cerere de continuare a procesului.
La data
de 23 aprilie 2010, cauza a fost repusă pe rol în vederea
discutării perimării.
La termenul din 3 noiembrie
2010 instanța a pus în vedere discuție incidentul procedural privind perimarea.
Astfel, conform art. 248 alin. (1) C. proc.
civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire
și orice altă cerere de
reformare sau de revocare se perima de drept,
doar împotriva
incapabililor, dacă a rămas
în prelucrare din vina părții timp de un an".
In
cauză, chiar admițând prelungirea termenului de perimare cu
trei luni potrivit art. 250 alin.
(2) - ipoteză nevalidă din moment ce decesul
petentei care a prilejuit suspendarea nu s-a petrecut în cursul
termenului de perimare ci anterior lui situație
care exclude și condiția
realizării
acestuia în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare
cauza tot
este supusă perimării, având în vedere data suspendării
cauzei, respectiv 13 decembrie 2006.
În aceste condiții, instanța
urmează a constata perimarea recursului în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 252
alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul
declarat de reclamanta D.E. și continuat de moștenitorii C.E., E.D. și
D.M.I. împotriva deciziei nr. 79 din 8 aprilie
2003 a Curții
de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.