ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2050/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 91 din 27

februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respinsă ca nefondată

cererea petiționarului I.G.I., decedat pe parcursul procesului și continuată de

moștenitorii acestuia O.D.E.C., în contradictoriu cu Primăria Șotânga, reținând

în motivare că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 privind

fondul funciar, fiind ocupat de construcții, astfel încât nu putea fi restituit

nici în natură și nici în echivalent bănesc, neintrând sub incidența Legii nr.

10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel O.D.E.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică, în sensul că în mod

greșit prima instanță, a reținut că suprafața de 600 mp teren a făcut obiectul

Legii nr. 18/1991, neintrând sub incidența Legii nr. 10/2001 și că această

suprafață intră în cea de 9800 mp teren preluat de fostul CAP din localitate.

A mai arătat că suprafața de 600 mp teren

a fost preluată abuziv în anul 1967, de către fostul Sfat popular Șotânga, în

vederea construirii unor anexe ale căminului cultural.

Prin decizia nr. 112 din 15 mai 2003

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a fost admis apelul

declarat de petiționara O.D.E.C., a fost schimbată în tot sentința civilă nr.

91 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, constatând că apelanta

beneficiază de dispozițiile Legii nr. 10/2001, pentru suprafața de 600 mp

teren, situat în intravilanul comunei Șotânga, județul Dâmbovița prin

echivalent bănesc.

În pronunțarea acestei hotărâri s-au avut

în vedere adresa nr. 165 din 16 februarie 1967 aflate la fila 6 dosar fond și

expertiza efectuată în cauză, din care a rezultat că suprafața de 600 mp teren,

a fost preluată de către fostul sfat popular al comunei Șotânga din lotul

deținut în folosință și nu este inclusă în suprafață de 4100 mp teren

intravilan, pentru care contestatorului nu i-a fost reconstituit dreptul de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Față de împrejurarea că terenul în

litigiu face parte din domeniul public, că pe această suprafață sunt amplasate

construcții anexe ale căminului cultural și nu poate fi restituit în natură,

instanța de apel a constatat că pentru suprafața de 600 mp teren,

contestatoarea are dreptul la echivalent bănesc conform prevederilor Legii nr.

10/2001.

Împotriva deciziei dată în apel a

declarat recurs pârâta Primăria comunei Șotânga prin primar care a invocat ca

motive de casare că: suprafața de teren de 600 mp a făcut obiectul Legii nr.

18/1991 și nu poate face obiectul unei noi reconstituiri și în subsidiar a

solicitat să se constate că restituirea prin măsuri reparatorii și echivalent

se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare și nu prin echivalent bănesc cum în mod greșit instanța

de apel a dispus.

Recursul declarat de pârâtă este

întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:

Deși pârâta recurentă nu și-a structurat

motivele recursului în conformitate cu prevederile art. 302

1

pct. 3

C. proc. civ., totuși prezentarea acestora permit încadrarea lor în conținutul

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din materialul probator administrat în

cauză rezultă că instanța de apel a apreciat corect că suprafața de 600 mp

teren nu a făcut obiectul prevederilor Legii nr. 18/1991, că face parte din

domeniul public și nu poate fi restituită în natură, însă a greșit atunci când

a dispus că are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.

Modalitatea de restituire prin echivalent

este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, față de regula principală a restituirii

în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul

instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent menită să

asigure, pe cât posibil repararea prejudiciului suferit de persoana

îndreptățită.

În ipoteza imobilelor care aveau altă

destinație decât aceea de locuință și care au fost demolate sau a căror

restituire în natură, în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin

măsuri reparatorii în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți

comerciale tranzacționate pe piața de capital ori prin compensarea cu alte

bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător cu acordul persoanei

îndreptățite, în sensul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Or, în speță nu erau incidente

dispozițiile privind măsurile reparatorii prin echivalent sub formă de

despăgubiri bănești ce se pot stabili numai în cazurile expres prevăzute de

lege [art. 14 alin. (1), art. 19 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (4), art. 24

alin. (2), art. 25 alin. (6), art. 27 alin. (4)].

Pentru considerentele arătate, în

conformitate cu dispozițiile art. 314 C. proc. civ., urmează a admite recursul,

a casa în parte decizia recurată, în sensul că va înlătura mențiunea „prin

echivalent bănesc” cu mențiunea „măsuri reparatorii prin echivalent, conform

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001”.

Va menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria comunei Șotânga prin primar împotriva deciziei nr. 112 din 15 mai 2003

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează în parte, în sensul

că înlătură mențiunea „prin echivalent bănesc” cu mențiunea „măsuri reparatorii

prin echivalent, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001”.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei

atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2005.