ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3489/2003

La apelul nominal s-au prezentat: recurenții-reclamanți A.S.și M.A., lipsind intimatele-pârâte Primăria comunei Buciumeni și Comisia locală de aplicare a Legii 10/2001 Buciumeni. Procedura completă. Recurenții-reclamanți A.S.și M.A. depun la dosar copia sentinței civile nr. 452 din 9 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Pucioasa și, având pe rând cuvântul, solicită admiterea recursurilor formulate, modificarea deciziei și admiterea acțiunii. CURTEA, Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 ianuarie 2002 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții A.S. și M.A. au chemat în judecată Primăria Buciumeni – Comisia pentru Legea nr.10/2001, solicitând restituirea în proprietate a 22 terenuri cămine de casă, care fuseseră confiscate de la autorul lor C.G.I..

La dosar a fost depusă în copie dispoziția nr.156/12 decembrie 2001 emisă de Primarul din Buciumeni, prin care a fost respinsă cererea petenților, formulată prin notificare, cu motivarea pentru 8,8 ha li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, sens în care s-a eliberat și titlu de proprietate. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, în baza art. 8 din Legea nr.10/2001. Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, prin sentința nr. 467 din 19 iunie 2002 a respins acțiunea, cu motivarea că în speță erau incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora nu intră sub incidența Legii nr.10/2001 terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr.1/2000, solicitate potrivit prevederilor Legii nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997.

Soluția a fost menținută prin decizia nr.119 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, cu aceeași motivare. Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs reclamanții. Recursurile, neîncadrate în drept, reproșează instanțelor lipsa rolului activ în examinarea probelor și aprecierea situației de fapt, susținând că deși s-au adresat pentru reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991, li s-au atribuit terenuri în extravilan, iar nu pe vechile amplasamente. Recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru motivele ce se vor expune în cele ce urmează. Autorul reclamanților, I.C., a fost proprietarul mai multor terenuri, în satul Buciumeni iar la cererea urmașilor acestuia s-a emis titlul de proprietate nr. 100028 din 24 mai 2000, pentru suprafața de 8,8 ha.

(f. 24 dosarul Curții de Apel Ploiești). Față de această împrejurare, corect acțiunea a fost respinsă, ambele instanțe invocând în mod legal dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.10/2001, care exclude din sfera sa de aplicare terenurile care au fost solicitate potrivit Legii nr.18/1991, lege specială de reparație cu privire la terenuri. Faptul că recurentul-reclamant M.A. a omis să formuleze în termenele prevăzute de Legea nr.18/1991 cerere de reconstituire nu este de natură a conduce la o altă soluție decât cea adoptată de instanțe față de dispozițiile lipsite de echivoc ale Legii nr.10/2001, pe care acțiunea de față a fost întemeiată. Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea recurată este legală, în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții A.S.și M.A. împotriva deciziei nr. 119 din 24.10.2002 a Curții de Apel Ploiești - Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2003.