ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1008/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul E.D. a chemat în judecată pârâții Ministerul Sănătății și Familiei, Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu Handicap și Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții, să dispună modificarea Ordinului nr. 726/2002, în sensul includerii bolii psihice „tulburare afectivă bipolară, episod mixt, în categoria bolilor cu handicap și să-i recunoască calitatea de persoană cu handicap gradul II, acordându-i drepturile cuvenite O.U.G. nr. 102/1999. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost diagnosticat din anul 1986, că simptomele și stările legate de boală îl fac dependent de un însoțitor permanent, pe care nu și-l poate permite, din cauza pensiei de invaliditate mici.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1104 din 23 iulie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant, reținând că motivațiile acestuia sunt de ordin personal, întrucât nu sunt aduse argumente vizând nerespectarea legii, în emiterea Ordinului nr. 726/2002. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul E.D. Recurentul a susținut că: 1) nici o expertiză medicală nu avea dreptul legal și nu putea să se abată de la Criteriile aprobate prin Ordinul nr. 726/2002, al Ministerului Sănătății și Familiei, acesta fiind împuternicit prin lege să emită aceste criterii; 2) Ordinul nr. 726/2002 este dat cu încălcarea prevederilor legale, respectiv O.U.G.

nr. 102/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2002, care definește persoanele cu handicap. 3) Concluzia instanței, că nu și-a dovedit cererea, este nefondată, întrucât a depus certificat medical și mai multe bilete de ieșire din spital și de asemenea, a anexat în copie capitolul „Tulburări afective din Manualul pentru diagnosticul și statistica tulburărilor mentale”. Recursul este nefondat. Prin acțiunea introductivă de instanță, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, în sensul includerii afecțiunii psihice de care suferă, ca și criteriu pe baza căruia se stabilește gradul de handicap.

De menționat este faptul că Ordinul sus-amintit a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie, respectiv cele ale art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 102/1999, privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, astfel cum a fost aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 519 / 2002. La emiterea Ordinului nr. 726/2002, comisiile de specialitate și-au expus punctul de vedere. Astfel, Comisia de Psihiatrie a Ministerului Sănătății și Familiei și-a dat acordul cu privire la afecțiunile psihice cuprinse în proiectul de ordin. De reținut este faptul că această comisie este formată din medici specialiști în psihiatrie, singurii competenți să aprecieze asupra unor afecțiuni psihiatrice, precum și a necesității ca persoanele aflate în această situație, să fie considerate persoane cu handicap.

La data de 30 octombrie, Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a sectorului 6 a emis certificatul nr. 2610, de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială din care rezultă că tulburarea afectivă de care suferă reclamantul este o boală, și nu handicap. Concluzia Comisiei teritoriale a fost contestată de către reclamant, la Comisia Superi oară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, care prin decizia nr. 3137 din 20 noiembrie 2002, a menținut concluzia Comisiei teritoriale, apreciind că reclamantul nu este persoană cu handicap, întrucât nu se încadrează în criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap, aprobate prin ordinul a cărui anulare se solicită.

Această ultimă decizie nu a mai fost contestată de către reclamant și nici nu s-a solicitat efectuarea unei noi expertize. În concluzie, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul nu a adus argumente vizând nerespectarea legii în emiterea Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002. În raport cu cele arătate în considerentele precedente, instanța de control judiciar constatând netemeinicia criticilor aduse sentinței recurate, care este legală și temeinică, urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.D. împotriva sentinței civile nr. 1104 din 23 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.