ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4359/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 861 pronunțată

în dosarul nr. 3209/2002 de către Tribunalul București, secția a II-a penală,

în baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.E. la 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 18 iunie 2001, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii.

A luat act că părțile vătămate S.G.

și P.D. ca și institutul de Fotoaudiologie și Chirurgie Funcțională O.R.L.

Prof. Dr. Hociota, nu s-au constituit părți civile.

A obligat inculpatul la plata sumei

de 1.110.000 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Universitar de

Urgență București.

A obligat inculpatul la 3.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu

s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 17 iunie 2001, în

jurul orelor 23,00, inculpatul a lovit părțile vătămate P.D. și S.G. cu un

cuțit în zona gâtului provocându-le leziuni traumatice pentru a căror vindecare

au necesitat pentru prima parte vătămată 12-14 zile îngrijiri medicale, pentru

a doua parte vătămată 25-35 îngrijiri medicale, punându-le în primejdie viața.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie vizând

greșita condamnare a sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.,

întrucât din probele administrate nu rezultă că este autorul infracțiunii, în

subsidiar solicitând redozarea pedepsei aplicate, constând în reducerea ei, în

raport de circumstanțele reale și personale ale sale, de modalitatea de

săvârșire ca și de poziția procesuală a acestuia.

Curtea de Apel București, secția I

penală, examinând apelul declarat sub aspectul criticilor aduse, cât și din

oficiu în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., consideră că

acesta este nefondat și îi respinge prin decizia penală nr. 717 din 12

octombrie 2002.

Pentru a pronunța astfel, s-a

reținut că vinovăția inculpatului a fost dovedită cu următoarele mijloace de

probă: procesul verbal de cercetare la fața locului, de imobilizare a

inculpatului la fața locului, declarațiile părților vătămate, ale martorilor

M.M., C.Șt., M.C., R.I. din care rezultă că autorul infracțiunii este B.E.,

martorii, cât și părțile vătămate au descris în amănunțime și obiectul tăietor

(cuțitul) cu care s-a produs leziunile, avea mânerul din metal, lama 7-8 cm.,

iar la capătul mânerului o figurină, un cap de leopard.

În declarația olografă dată la

urmărirea penală inculpatul B.E. descrie împrejurările săvârșirii faptei, arată

că între partea vătămată și el (inculpatul) au ieșit discuții, P.D. l-a

tulburat întrucât a venit în vizită la ora 23,00 noaptea și pentru faptul că nu

a bătut la ușă, moment în care inculpatul l-a lovit la gât în partea stângă

după care a plecat acasă și s-a culcat „P.D. m-a înjurat și m-a lovit cu pumnul

și eu am scos din buzunar cuțitul și l-am tăiat pe față între timp am luat-o la

fugă”.

Susținerile inculpatului cum că nu a

lovit partea vătămată, că aceasta a căzut și a intrat cu gâtul în lama

cuțitului pe care îl luase din bucătărie de pe masă pentru a se apăra, nu se

coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, așa încât, corect

instanța de fond a înlăturat-o ca fiind nesinceră. Mai mult decât atât, cuțitul

cu urme de sânge a fost găsit de poliție asupra inculpatului, a doua când l-au

ridicat pentru cercetări, de la locul de muncă.

Cât privește individualizarea

judiciară a pedepsei, Curtea apreciază că s-au aplicat corect dispozițiile art.

72 C. pen., vizând „criteriile generale de individualizare a pedepsei”, astfel

că, aplicând inculpatului pedeapsa de 10 ani închisoare se consideră că astfel

s-a atins și scopul pedepsei așa cum este el definit în disp. art. 52 C. pen.,

de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, ca și pedeapsa, mijloc de

reeducare și constrângere a inculpatului.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul

greșitei condamnări, solicitând achitarea potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit.

a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât nu el a săvârșit

fapta.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei.

Recursul este nefondat.

Instanțele au administrat toate

probele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele, iar concluzia vinovăției

inculpatului concordă cu probele administrate în cauză.

Rezultă fără echivoc

chiar din declarația inculpatului, care se coroborează cu celelalte probe, că

în noaptea de 17 iunie 2001, în jurul orelor 23,00, inculpatul a lovit pe

părțile vătămate P.D. și S.G. provocându-le leziuni traumatice pentru a căror

vindecare au necesitat 12-16 zile și respectiv 25-35 zile îngrijiri medicale,

viața fiind pusă în primejdie.

În individualizarea pedepsei

corespund criteriilor prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., dându-se

eficiență atât gradului de pericol social și împrejurarea săvârșirii faptei,

cât și stării de recidivă și a comportamentului inculpatului pe parcursul

procesului penal.

Cum din oficiu nu se constată

aspecte care ar conduce la casarea hotărârii, urmează ca potrivit disp. art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.E. împotriva deciziei nr. 717 din 12 octombrie 2002 a Curții de

Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata prevenției de la 18 iunie 2001, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

octombrie 2003.