ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3839/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 568 din 24 decembrie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul D.I. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. și la 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu un spor de 2 luni închisoare, adică 7 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 25 iulie 2002, la zi. În baza art. 112 lit. a) și art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical de specialitate, pe timpul executării pedepsei principale, până la însănătoșire. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare și a celor judiciare, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 21 iulie 2001, observând că inculpatul sustrăgea aracii care susțineau coliba părților vătămate B.Șt. și B.M., acestea din urmă l-au întrebat de ce le strică moment în care inculpatul a aplicat părții vătămate B.Șt., lovituri puternice cu o secure, în zona capului, și a lovit-o pe partea vătămată B.M., peste brațul stâng, cu muchia securii.

Loviturile aplicate de inculpat părții vătămate B.Șt. au pus în primejdie viața acesteia. Prin recursul declarat, inculpatul D.I. a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Recursul inculpatului este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele nu au evaluat, temeinic, toate datele și împrejurările privitoare la faptă și la făptuitor și, drept urmare nu au dat semnificația cuvenită unora dintre acestea, operând o individualizare greșită a pedepsei, fără a ține seama, în suficientă măsură, de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, instanțele au avut în vedere împrejurarea că, inițial, în raport de gravele tulburări psihice de care suferă inculpatul, Institutul de Medicină Legală Prof.

Dr. Mina Minovici, prin raportul de expertiză din dosarul de urmărire penală, a concluzionat că acesta nu a avut discernământul necesar în momentul săvârșirii faptei. Abia ulterior, prin noua expertiză dispusă de organele de urmărire, reevaluându-se, de către o altă comisie, afecțiunile neuro – psihice ale inculpatului, s-a ajuns la concluzia că totuși el a avut discernământul păstrat în momentul săvârșirii faptei. Pe de altă parte, instanțele trebuiau să rețină atitudinea sinceră manifestată de inculpat, care a recunoscut și regretat fapta săvârșită. Aceste date și împrejurări trebuiau să determine instanțele să le rețină drept temeiuri care justificau o pedeapsă mai blândă. Pentru aceste considerente, urmează ca recursul inculpatului să fie admis, să fie casate hotărârile atacate și să fie redusă pedeapsa principală aplicată acestuia, de la 7 ani închisoare, la 5 ani și 6 luni închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 230 din 14 aprilie 2003 a Curții de Apel Galați. Casează decizia atacată precum și sentința penală nr. 568 din 24 decembrie 2002 a Tribunalului Galați numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. Reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare, la 5 ani și 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 25 iulie 2001, la zi. Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.