ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 178/2004

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.861, pronunțată în dosarul nr.3209/2002 de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 20 raportat la art.174 și art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul

B.E.

la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A făcut aplicarea art.71 și  art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 18 iunie 2001 la zi.

În baza art.118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii.

A luat act că părțile vătămate S.G. și P.D., ca și Institutul de Fotoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL  Prof.Dr. Hociotă, nu s-au constituit părți civile.

A obligat inculpatul la plata sumei de 1.100.000 lei despăgubiri către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București.

A obligat inculpatul la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, onorariu apărător oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 17/18 iunie 2001, în jurul orelor 23,00, inculpatul a lovit părțile vătămate P.D. și S.G. cu un cuțit în zona gâtului, producându-le leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile de îngrijiri medicale (pentru P.D.) și 25-35 zile (pentru S.G.), punându-le viața în primejdie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.174 și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., întrucât din probele administrate nu rezultă că este autorul infracțiunii, în subsidiar solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele reale și personale ale sale, de modalitatea de săvârșire, ca și de poziția procesuală a acestuia, în sensul reducerii.

Prin decizia penală nr.717 din 12 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția I-a penală a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări, solicitând achitarea potrivit dispozițiilor art.11 pct. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârșit fapta.

Prin decizia penală nr.4359 din 9 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de apel.

Împotriva deciziei nr.4359 din 9 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, inculpatul B.E. a formulat contestație în anulare în baza prevederilor art. 386 lit. c) și d) C.  proc. pen., solicitând admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată.

Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată următoarele:

Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a  faptei comisă de către acesta în infracțiunea prevăzută de art.174 și art.176 lit. b)  C. pen., aplicându-i pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a) și b) C. pen.

Din cuprinsul contestației în anulare rezultă că motivarea în drept a acesteia se întemeiază pe dispozițiile art. 386 lit.c) C.  proc. pen., contestatorul susținând că nu este autorul infracțiunii reținute în sarcina sa; a solicitat, prin cererea scrisă, citarea unor martori, respectiv C.A., P.G., P.D. și S.G., care, în opinia sa, i-ar dovedi nevinovăția.

Analizând susținerile contestatorului în raport de actele dosarului și de prevederile art. 386 lit. c) C.  proc. pen., se constată că motivele invocate nu se încadrează în aceste prevederi legale.

În consecință, urmează să fie respinsă contestația în anulare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.E. împotriva deciziei penale nr.4359 din 9 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă contestatorul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă

Pronunțată, în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.