ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3033/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința penală

nr. 616 din 16 septembrie 2003, a condamnat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de 3

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

) lit. b), cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen.

În baza art. 86

4

din

același cod, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de

6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1059/2001 a Judecătoriei

Pașcani, dispunându-se executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză,

inculpatul urmând să execute în total 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile

prevăzute de art. 71 și art. 64 C. pen.

S

-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de

la 21 ianuarie la 19 februarie 2003.

Inculpatul a fost obligat la

30.000.000 lei cu titlu de daune morale și 2.500.000 lei cheltuieli judiciare

către partea civilă V.D. și la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în esență, pe baza

probelor administrate că, în ziua de 14 ianuarie 2003, în timp ce se deplasa

prin pădurea T., partea vătămată V.D. a fost văzută de inculpatul P.G. care

tăia lemne în pădure și era într-o stare avansată de ebrietate. Fiind rudă cu

partea vătămată (soțul acesteia îi botezase copilul), inculpatul cunoștea că pe

data de 13, partea vătămată, învățătoare în satul Buda, își primește salariul,

așa încât a hotărât să o tâlhărească.

Astfel, a apărut brusc în fața

părții vătămate (mascat cu pulovărul cu care era îmbrăcat și pe care l-a tras

pe cap), a prins-o cu o mână de gât și a amenințat-o cu un cuțit, cerându-i

banii. De teamă, V.D. a scos o pungă în care avea 500.000 lei, pe care a dat-o

inculpatului.

Pe data de 18 ianuarie 2003 (după

comiterea faptei) inculpatul a căutat pe partea vătămată, a recunoscut că este

autorul faptei, restituindu-i suma de 500.000 lei și rugând-o să-l ierte.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 33 din 5 februarie 2004 a admis apelul declarat de procuror, a casat

sentința numai cu privire la pedeapsa aplicată pe care a majorat-o la 4 ani și

6 luni închisoare și menținând revocarea suspendării sub supraveghere a

pedepsei de 6 luni închisoare, a dispus ca inculpatul să execute în total

pedeapsa de 5 ani închisoare.

Totodată, apelul inculpatului a fost

respins ca nefondat.

S-a motivat că în mod just au fost

reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, însă cuantumul

pedepsei aplicate este mult prea redus raportat la gravitatea faptei și

consecințele acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, solicitând să fie redusă pedeapsa aplicată de instanța de

apel.

Recursul nu este întemeiat.

În concordanță cu probele

administrate, instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de

acesta.

Față de comportarea în general a

inculpatului și în special față de comportarea sa după comiterea faptei, când a

restituit victimei banii sustrași și i-a cerut iertare, instanțele au apreciat

corect oportunitatea reținerii unor circumstanțe atenuante personale, cu

consecința reducerii pedepsei sub minimul special (de 7 ani închisoare)

prevăzut de lege.

În acest context, în mod judicios

instanța de apel a apreciat că pedeapsa de numai 3 ani închisoare, aplicată de

instanța de fond este mult prea redusă raportat la gravitatea faptei și

consecințele acesteia, hotărând justificat majorarea ei la 4 ani și 6 luni

închisoare.

Desigur, hotărârea instanței de apel

este temeinică și față de împrejurarea că anterior inculpatul a mai beneficiat

de clemență, atunci când a fost condamnat pentru o infracțiune de furt

calificat, tot prin reținerea unor circumstanțe atenuante personale, la o

pedeapsă de numai 6 luni închisoare și care, datorită cuantumului, nu i-a atras

starea de recidivă.

În consecință, recursul declarat de

inculpat este neîntemeiat și va fi respins ca atare, acesta urmând să fie

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit avocatului

desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 33 din 5 februarie

2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.