ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3033/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 616 din 16 septembrie 2003, a condamnat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 86 4 din același cod, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1059/2001 a Judecătoriei Pașcani, dispunându-se executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute în total 3 ani și 6 luni închisoare în condițiile prevăzute de art. 71 și art. 64 C. pen.

S -a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 21 ianuarie la 19 februarie 2003. Inculpatul a fost obligat la 30.000.000 lei cu titlu de daune morale și 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă V.D. și la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut, în esență, pe baza probelor administrate că, în ziua de 14 ianuarie 2003, în timp ce se deplasa prin pădurea T., partea vătămată V.D. a fost văzută de inculpatul P.G. care tăia lemne în pădure și era într-o stare avansată de ebrietate. Fiind rudă cu partea vătămată (soțul acesteia îi botezase copilul), inculpatul cunoștea că pe data de 13, partea vătămată, învățătoare în satul Buda, își primește salariul, așa încât a hotărât să o tâlhărească.

Astfel, a apărut brusc în fața părții vătămate (mascat cu pulovărul cu care era îmbrăcat și pe care l-a tras pe cap), a prins-o cu o mână de gât și a amenințat-o cu un cuțit, cerându-i banii. De teamă, V.D. a scos o pungă în care avea 500.000 lei, pe care a dat-o inculpatului. Pe data de 18 ianuarie 2003 (după comiterea faptei) inculpatul a căutat pe partea vătămată, a recunoscut că este autorul faptei, restituindu-i suma de 500.000 lei și rugând-o să-l ierte. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 33 din 5 februarie 2004 a admis apelul declarat de procuror, a casat sentința numai cu privire la pedeapsa aplicată pe care a majorat-o la 4 ani și 6 luni închisoare și menținând revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 6 luni închisoare, a dispus ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 5 ani închisoare.

Totodată, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. S-a motivat că în mod just au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, însă cuantumul pedepsei aplicate este mult prea redus raportat la gravitatea faptei și consecințele acesteia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând să fie redusă pedeapsa aplicată de instanța de apel. Recursul nu este întemeiat. În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta. Față de comportarea în general a inculpatului și în special față de comportarea sa după comiterea faptei, când a restituit victimei banii sustrași și i-a cerut iertare, instanțele au apreciat corect oportunitatea reținerii unor circumstanțe atenuante personale, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special (de 7 ani închisoare) prevăzut de lege.

În acest context, în mod judicios instanța de apel a apreciat că pedeapsa de numai 3 ani închisoare, aplicată de instanța de fond este mult prea redusă raportat la gravitatea faptei și consecințele acesteia, hotărând justificat majorarea ei la 4 ani și 6 luni închisoare. Desigur, hotărârea instanței de apel este temeinică și față de împrejurarea că anterior inculpatul a mai beneficiat de clemență, atunci când a fost condamnat pentru o infracțiune de furt calificat, tot prin reținerea unor circumstanțe atenuante personale, la o pedeapsă de numai 6 luni închisoare și care, datorită cuantumului, nu i-a atras starea de recidivă. În consecință, recursul declarat de inculpat este neîntemeiat și va fi respins ca atare, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 33 din 5 februarie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2004.