ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 642 din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, inculpatul P.A.L.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) cu aplicarea art. 74-76 C. pen. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

S-a

făcut aplicarea art.71, 64 C. pen.

În baza

art. 350 C. proc. pen. s-a menținut și s-a prelungit starea de arest a

inculpatului, iar în baza art .88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei

aplicate perioada reținerii și arestării preventive de la 8 februarie 2003, la

zi.

S-a

constatat că prejudiciul în sumă de 200.000 lei cauzat părții vătămate M.M. a

fost recuperat prin restituire.

Inculpatul

a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.800.000

lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În

seara zilei de 7 februarie 2003, în jurul orei 20,20, partea vătămată M.M.

aflată în gara Vlădeni, se îndrepta spre domiciliu.

Inculpatul

P.A.L. a luat hotărârea de a-i sustrage banii și bunurile, motiv pentru care a

plecat în urmărirea acesteia.

Partea

vătămată, persoană în etate de 72 ani este surdo-mută.

Sub

pretextul de a o ajuta să nu alunece pe gheață, inculpatul a prins-o de

antebraț și a lovit victima cu pumnul în față până când aceasta s-a

dezechilibrat și a căzut.

Inculpatul

a sustras suma de 200.000 lei, după care a fugit.

Victima

a suferit leziuni care au necesitat 11-13 zile de îngrijiri medicale.

În faza

de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, poziție pe

care a negat-o în timpul cercetării judecătorești.

Situația

de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate,

actele medico-legale, declarațiile martorilor, procese verbale de confruntare

și de recunoaștere din grup, planșe fotografice, dovezi de ridicare și predare

a sumei de 200.000 lei, declarațiile inculpatului.

Expertiza

medico-legală psihiatrică efectuată în cauză a concluzionat că inculpatul P.A.L.

prezintă tulburări de comportament pe fond de intelect liminar, având

discernământ asupra faptei săvârșite.

Curtea

de Apel Iași, prin decizia penală nr. 391 din 28 octombrie 2003, a respins ca

nefondat apelul inculpatului. Starea de arest a acestuia a fost menținută și

prelungită cu 30 zile de la 28 octombrie 2000, iar din pedeapsa aplicată s-a

dedus prevenția la zi.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei din care 400.000 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondul Ministerului

Justiției.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.A.L. solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor atacate și achitarea în temeiul dispozițiilor

art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Temeiul

juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1)

pct.18 C. proc. pen.

Examinând

recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Din

analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de

judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în

ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Inculpatul

însuși a recunoscut comiterea faptei arătând în declarația ologarfă cum a

sustras din buzunarul pantalonului victimei, suma de 200.000 lei, după ce a

împins-o și aceasta a căzut.

Inculpatul

a premeditat săvârșirea faptei, observând persoana vătămată de la sosirea

acesteia în stația CFR, a urmărit-o și, sub pretext de a  ajuta un om vârstnic,

a tâlhărit-o.

Partea

vătămată a relatat detaliat modul în care s-a petrecut fapta și l-a indicat

fără ezitare pe inculpat ca fiind autorul acesteia. De asemenea, inculpatul a

fost de acord cu restituirea sumei de 200.000 lei sustrasă de la partea

vătămată.

Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că, în cauză nu există temeiuri de

achitare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

fiind legală și temeinică.

Pentru

aceste motive și constatând din oficiu că nu există motive de casare, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul inculpatului ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct.1 lit. b) C. proc. pen.

În baza

art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art.88 C. pen., timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului se va deduce din durata

pedepsei aplicate de la 8 februarie 2003 la 21 ianuarie 2004.

În

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. pen. recurentul inculpat va

fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.L. împotriva deciziei penale

nr.391 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 8

februarie 2003  la 21 ianuarie 2004.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 21 ianuarie  2004.