ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 726 din 21 octombrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul S.M.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi timpul reținerii și al arestării preventive. Totodată, prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul B.I., recidivist, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, în baza acelorași dispoziții legale. S-a reținut, pe baza probelor administrate, că, în data de 7 martie 2003, pe timp de noapte, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice în barul M. din orașul Hârlău, cei doi inculpați au lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată D.I.

și au deposedat-o apoi de căciulă și de șuba cu care era îmbrăcată. În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7-9 zile de îngrijiri medicale. Bunurile sustrase au fost luate de inculpatul B.I., care i-a promis inculpatului S.M.L., în schimbul acestora, o căruță cu lemne. La percheziția efectuată la domiciliul numitei P.E., concubina inculpatului B.I., unde locuia și acesta, s-au găsit și ridicat obiectele de îmbrăcăminte sustrase de la partea vătămată, căreia i-au fost restituite în cursul urmăririi penale. Apelurile prin care inculpații au susținut că nu se fac vinovați de săvârșirea faptei și au solicitat în subsidiar reducerea pedepselor, au fost respinse prin decizia penală nr. 28 din 3 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași.

S-a motivat că probele administrate în cauză converg în stabilirea vinovăției inculpaților, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.L.M. solicitând să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a participat la comiterea faptei. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei de 7 ani închisoare. Recursul nu este întemeiat. Pe întreg parcursul urmăririi penale, prin declarații succesive date în prezența unui avocat, inculpatul S.L.M. a descris cu lux de amănunte modul în care a hotărât, împreună cu celălalt inculpat, deposedarea prin violență a părții vătămate D.I.

de bunurile și banii pe care îi avea asupra sa. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul și-a recunoscut vinovăția, în același sens declarând și coinculpatul B.I. Declarațiile inculpaților se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal prezentat de aceasta, procesele verbale încheiate cu ocazia cercetării locului faptei, percheziției și recunoașterii din grup a inculpaților, precum și cu ocazia confruntării acestora cu partea vătămată. Acest ansamblu probator dovedește pe deplin existența faptei și vinovăția inculpaților, în sensul reținut de instanțe. Pedeapsa aplicată inculpatului recurent, la limita minimă prevăzută de dispoziția legală încriminatoare, a fost corect individualizată în raport cu gravitatea faptei, modul în care a fost concepută și realizată activitatea infracțională, precum și față de elementele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Ca atare, cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului S.M.L. va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu. Din pedeapsă se va deduce reținerea și arestarea preventivă pe perioada 10 martie 2003 – 3 iunie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L.M. împotriva deciziei penale nr. 28 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 martie 2003 la 3 iunie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2004.