ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3025/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 726 din 21

octombrie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul S.M.L. la pedeapsa de

7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi

timpul reținerii și al arestării preventive.

Totodată, prin aceeași sentință a

fost condamnat și inculpatul B.I., recidivist, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare, în baza acelorași dispoziții legale.

S-a reținut, pe baza probelor

administrate, că, în data de 7 martie 2003, pe timp de noapte, după ce au

consumat împreună băuturi alcoolice în barul M. din orașul Hârlău, cei doi

inculpați au lovit-o cu pumnii și picioarele pe partea vătămată D.I. și au

deposedat-o apoi de căciulă și de șuba cu care era îmbrăcată. În urma

loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7-9 zile

de îngrijiri medicale.

Bunurile sustrase au fost luate de

inculpatul B.I., care i-a promis inculpatului S.M.L., în schimbul acestora, o

căruță cu lemne.

La percheziția efectuată la

domiciliul numitei P.E., concubina inculpatului B.I., unde locuia și acesta,

s-au găsit și ridicat obiectele de îmbrăcăminte sustrase de la partea vătămată,

căreia  i-au fost restituite în cursul urmăririi penale.

Apelurile prin care inculpații au

susținut că nu se fac vinovați de săvârșirea faptei și au solicitat în

subsidiar reducerea pedepselor, au fost respinse prin decizia penală nr. 28 din

3 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași.

S-a motivat că probele administrate

în cauză converg în stabilirea vinovăției inculpaților, iar pedepsele aplicate

au fost corect individualizate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul S.L.M. solicitând să fie achitat în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

întrucât nu a participat la comiterea faptei. În subsidiar, inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei de 7 ani închisoare.

Recursul nu este întemeiat.

Pe întreg parcursul urmăririi

penale, prin declarații succesive date în prezența unui avocat, inculpatul

S.L.M. a descris cu lux de amănunte modul în care a hotărât, împreună cu

celălalt inculpat, deposedarea prin violență a părții vătămate D.I. de bunurile

și banii pe care îi avea asupra sa. Cu ocazia prezentării materialului de

urmărire penală, inculpatul și-a recunoscut vinovăția, în același sens

declarând și coinculpatul B.I.

Declarațiile inculpaților se

coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv

declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal prezentat de aceasta,

procesele verbale încheiate cu ocazia cercetării locului faptei, percheziției

și recunoașterii din grup a inculpaților, precum și cu ocazia confruntării

acestora cu partea vătămată.

Acest ansamblu probator dovedește pe

deplin existența faptei și vinovăția inculpaților, în sensul reținut de

instanțe.

Pedeapsa aplicată inculpatului

recurent, la limita minimă prevăzută de dispoziția legală încriminatoare, a

fost corect individualizată în raport cu gravitatea faptei, modul în care a

fost concepută și realizată activitatea infracțională, precum și față de

elementele ce caracterizează persoana făptuitorului.

Ca atare, cum alte motive de casare

susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul inculpatului

S.M.L. va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli

judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

Din pedeapsă se va deduce reținerea

și arestarea preventivă pe perioada 10 martie 2003 – 3 iunie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.L.M. împotriva deciziei penale nr. 28 din 3 februarie

2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 10 martie 2003 la

3 iunie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2004.