ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2112/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 372 din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Suceava au fost condamnați inculpații: A.C.C. , în baza art. 211 alin. (1) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare. S-a menținut liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 131 din 24 iulie 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București din care au rămas neexecutate 418 zile.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pedepselor de 2 luni închisoare și de 4 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 326 din 19 mai 2003 a Judecătoriei Fălticeni, s-a dispus contopirea lor și adăugarea pedepsei celei mai mari de 4 luni închisoare la pedeapsa aplicată în cauză de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 7 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și N.G., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare. S-a constatat că infracțiunea este concurentă cu infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 83 din 11 februarie 2004 a Judecătoriei Fălticeni la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare pe care a descontopit-o repunând în individualitatea lor pedepsele de 3 luni și 2 luni închisoare.

S-a dispus contopirea acestora cu pedeapsa de 7 ani aplicată în cauză, inculpatul având de executat 7 ani închisoare. În temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pedepselor de o luni și de 2 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 326 din 19 mai 2003 a Judecătoriei Fălticeni, s-a dispus contopirea acestora și s-a stabilit ca rezultanta de 2 luni închisoare să fie executată pe lângă pedeapsa aplicată în cauză de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 7 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost anulat mandatul de executare nr. 120 din 25 august 2004 emis de Judecătoria Fălticeni și s-a dispus emiterea unui nou mandat.

S-a menținut starea de arest a inculpatului A.C.C. și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 iulie 2004 la zi. Pentru inculpatul N.G. s-au dedus reținerea de la 1 iulie 2004 și perioada executată de la 4 noiembrie 2004 la zi în temeiul mandatului arătat. Conform art. 346 C. proc. pen., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 3.200.000 lei despăgubiri civile către partea civilă N.E. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în noaptea de 30 iunie 2004, inculpații au consumat băuturi alcoolice și fiind în stare de ebrietate au acostat-o pe stradă pe partea vătămată N.E. care se deplasa spre domiciliu, au început să o lovească și i-au sustras geanta conținând acte și suma de 1.900.000 lei, un sacou și sacoșa din plastic în care avea o pâine și o umbrelă.

Imediat după săvârșirea faptei partea vătămată s-a adăpostit în curtea martorului M.F., iar inculpații au fugit în direcții diferite. După sosirea organelor de poliție a apărut din grădina din apropiere, unde se ascunsese, inculpatul A.C.C., identificat imediat de persoana vătămată. Din bunurile sustrase au fost recuperate și restituite sacoșa cu pâine și umbrela, rămânând un prejudiciu neacoperit de 3.200.000 lei. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a declarației persoanei vătămate, a procesului-verbal de cercetare la locul faptei, a certificatului medico-legal, care atestă că victima a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale, a declarațiilor martorilor C.M., M.F., A.M., H.M., T.I.

și S.I Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu sunt autorii tâlhăriei. Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia penală nr. 33 din 31 ianuarie 2005, a respins apelurile declarate de inculpații N.G. și A.C.C., considerând nefondate susținerile acestora, în sensul că nu sunt vinovați de săvârșirea faptei pentru care au fost condamnați. Astfel, s-a apreciat că probele administrate în cauză au confirmat că partea vătămată a fost deposedată prin violență de bunurile sale de către inculpați, aceștia fiind identificați atât de victimă cât și de martorii audiați în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.G., care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei. Recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului N.G. în săvârșirea, în noaptea de 30 iunie 2004, a infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., împreună cu A.C.C. Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că cei doi inculpați, fiind în stare de ebrietate, au acostat-o pe partea vătămată, au început să o lovească și i-au sustras geanta în care aceasta avea acte și suma de 1.900.000 lei, un sacou și o sacoșă ce conținea o pâine și o umbrelă, după care au fugit, fiind surprinși imediat după săvârșirea faptei de organele poliției și recunoscuți de victimă și de martori.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului recurent, ca și celuilalt inculpat, de 7 ani închisoare, se constată că aceasta a fost individualizată chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului care, anterior a mai fost condamnat la pedepse privative de libertate, fără a fi recidivist. Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 din același cod, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Deoarece nu rezultă existența unor împrejurări din cele arătate la art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificația juridică a circumstanțelor atenuante, iar pedeapsa închisorii a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor menționate, critica formulată de recurent în sensul greșitei individualizări a sancțiunii penale nu poate fi primită.

În consecință, Curtea constatând nefondat motivul de recurs invocat și nereținând vreun caz de casare, care poate fi luat în considerare din oficiu, urmează, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat, recursul declarat, cu obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare către stat. Se vor deduce din pedeapsă, timpul reținerii de la 1 iulie 2004 și perioada executată în baza mandatului anterior de la 4 noiembrie 2004 la 28 martie 2005. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 33 din 31 ianuarie 2005 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsă timpul reținerii de la 1 iulie 2004 și perioada executată de la 4 noiembrie 2004 la 28 martie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2005.