ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2112/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 372

din 16 decembrie 2004 a Tribunalului Suceava au fost condamnați inculpații:

A.C.C.

, în baza art. 211 alin. (1) lit.

b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., la 7 ani închisoare. S-a menținut liberarea condiționată din executarea

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 131 din 24 iulie

2002 a Tribunalului Militar Teritorial București din care au rămas neexecutate

418 zile.

În temeiul art. 7 din Legea

nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pedepselor de 2 luni închisoare

și de 4 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 326 din 19 mai 2003

a Judecătoriei Fălticeni, s-a dispus contopirea lor și adăugarea pedepsei celei

mai mari de 4 luni închisoare la pedeapsa aplicată în cauză de 7 ani închisoare,

urmând ca inculpatul să execute 7 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen. și

N.G.,

în

baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a)

C. pen., la 7 ani închisoare. S-a constatat că infracțiunea este concurentă cu

infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat pentru care a fost

condamnat prin sentința penală nr. 83 din 11 februarie 2004 a Judecătoriei

Fălticeni la pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare pe care a descontopit-o

repunând în individualitatea lor pedepsele de 3 luni și 2 luni închisoare. S-a

dispus contopirea acestora cu pedeapsa de 7 ani aplicată în cauză, inculpatul

având de executat 7 ani închisoare.

În temeiul art. 7 din Legea

nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pedepselor de o luni și de 2 luni

închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 326 din 19 mai 2003 a

Judecătoriei Fălticeni, s-a dispus contopirea acestora și s-a stabilit ca

rezultanta de 2 luni închisoare să fie executată pe lângă pedeapsa aplicată în

cauză de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 7 ani și 2 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost anulat mandatul de

executare nr. 120 din 25 august 2004 emis de Judecătoria Fălticeni și s-a

dispus emiterea unui nou mandat.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului A.C.C. și s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de

la 1 iulie 2004 la zi.

Pentru inculpatul N.G. s-au

dedus reținerea de la 1 iulie 2004 și perioada executată de la 4 noiembrie 2004

la zi în temeiul mandatului arătat.

Conform art. 346 C. proc.

pen., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 3.200.000 lei

despăgubiri civile către partea civilă N.E.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că, în noaptea de 30 iunie 2004, inculpații au

consumat băuturi alcoolice și fiind în stare de ebrietate au acostat-o pe

stradă pe partea vătămată N.E. care se deplasa spre domiciliu, au început să o

lovească și i-au sustras geanta conținând acte și suma de 1.900.000 lei, un

sacou și sacoșa din plastic în care avea o pâine și o umbrelă.

Imediat după săvârșirea

faptei partea vătămată s-a adăpostit în curtea martorului M.F., iar inculpații

au fugit în direcții diferite.

După sosirea organelor de

poliție a apărut din grădina din apropiere, unde se ascunsese, inculpatul

A.C.C., identificat imediat de persoana vătămată.

Din bunurile sustrase au

fost recuperate și restituite sacoșa cu pâine și umbrela, rămânând un

prejudiciu neacoperit de 3.200.000 lei.

Situația de fapt și

vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza procesului-verbal de

constatare a infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a

declarației persoanei vătămate, a procesului-verbal de cercetare la locul

faptei, a certificatului medico-legal, care atestă că victima a suferit leziuni

pentru a căror vindecare au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale, a

declarațiilor martorilor C.M., M.F., A.M., H.M., T.I. și S.I

Inculpații nu au recunoscut

săvârșirea faptei, susținând că nu sunt autorii tâlhăriei.

Curtea de Apel Suceava,

secția penală, prin decizia penală nr. 33 din 31 ianuarie 2005, a respins

apelurile declarate de inculpații N.G. și A.C.C., considerând nefondate

susținerile acestora, în sensul că nu sunt vinovați de săvârșirea faptei pentru

care au fost condamnați.

Astfel, s-a apreciat că

probele administrate în cauză au confirmat că partea vătămată a fost deposedată

prin violență de bunurile sale de către inculpați, aceștia fiind identificați

atât de victimă cât și de martorii audiați în cauză.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul N.G., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă și a solicitat reducerea ei.

Recursul declarat este

nefondat.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului N.G. în săvârșirea, în noaptea de 30 iunie 2004, a

infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. b) și

c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen., împreună cu A.C.C.

Probele administrate în

cauză, evocate mai sus, au confirmat că cei doi inculpați, fiind în stare de

ebrietate, au acostat-o pe partea vătămată, au început să o lovească și i-au

sustras geanta în care aceasta avea acte și suma de 1.900.000 lei, un sacou și

o sacoșă ce conținea o pâine și o umbrelă, după care au fugit, fiind surprinși

imediat după săvârșirea faptei de organele poliției și recunoscuți de victimă

și de martori.

Referitor la pedeapsa

aplicată inculpatului recurent, ca și celuilalt inculpat, de 7 ani închisoare,

se constată că aceasta a fost individualizată chiar la minimul prevăzut de

lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen., pericolul social al

faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului care, anterior a

mai fost condamnat la pedepse privative de libertate, fără a fi recidivist.

Se mai constată că această

pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 din același cod, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Deoarece nu rezultă

existența unor împrejurări din cele arătate la art. 74 C. pen., cărora să le

fie conferită semnificația juridică a circumstanțelor atenuante, iar pedeapsa

închisorii a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor menționate, critica

formulată de recurent în sensul greșitei individualizări a sancțiunii penale nu

poate fi primită.

În consecință, Curtea

constatând nefondat motivul de recurs invocat și nereținând vreun caz de

casare, care poate fi luat în considerare din oficiu, urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat,

recursul declarat, cu obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare către

stat.

Se vor deduce din pedeapsă,

timpul reținerii de la 1 iulie 2004 și perioada executată în baza mandatului

anterior de la 4 noiembrie 2004 la 28 martie 2005.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 33 din 31

ianuarie 2005 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă timpul

reținerii de la 1 iulie 2004 și perioada executată de la 4 noiembrie 2004 la 28

martie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2005.