ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4119/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31 din 01 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I., la o pedeapsă de 5 ani și 10 luni închisoare, precum și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Potrivit art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 359 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentință penală nr. 389 din 17 septembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința de față, dispunând ca inculpatul T.I.

să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul M.F., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen. S-a constatat că această infracțiune la care a fost condamnat prin prezenta sentință este în concurs cu infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat, la o pedeapsă de 9 luni închisoare, prin sentința penală nr. 623/2004, pronunțată de Judecătoria Fălticeni și, potrivit art. 33 și 34 C. pen., au fost contopite cele două pedepse, respectiv 6 luni închisoare și 9 luni închisoare, dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul a executat această pedeapsă fiind liberat condiționat pentru un rest de 86 de zile. S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate O.V. a fost recuperat. Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare fiecare către stat. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a arătat că reține în esență următoarea situație de fapt. În seara zilei de 23 decembrie 2004, partea vătămată O.V., împreună cu numitul B.C., ambii din comuna Hârtop, au venit în municipiul Fălticeni și au mers în barul M., iar în jurul orelor 23,00, între cei doi și inculpații T.I. și M.F. s-a legat o discuție, astfel că au hotărât să meargă la domiciliul inculpatului T.I.

pentru a mai consuma băuturi alcoolice și pentru a dormii, sens în care O.V. a cumpărat o sticlă de coniac la propunerea inculpatului T.I. Ajunși la locuința inculpatului, după câteva minute, inculpatul T.I. i-a cerut părții vătămate să iasă cu el afară, întrucât dorește să-i spună ceva, situația care a fost acceptată și, ajungând pe scări inculpatul a prins-o de brațul drept pe partea vătămată și i-a smuls brățara din aur pe care aceasta o purta la mână. Partea vătămată O.V. l-a strigat pe consăteanul său, martorul B.C., căruia i-a spus că inculpatul i-a smuls brățara, însă inculpatul a scos un cuțit și i-a amenințat pe cei doi să plece din locuința sa. După plecarea din locuință, partea vătămată a constatat că îi lipsește portofelul în care avea sumele de 100 Euro și 3.000.000 lei, astfel că cei doi s-au deplasat la organele de poliție și au reclamat cele întâmplate.

După plecarea părții vătămate și a martorului B.C., inculpatul T.I. i-a relatat inculpatului M.F. că i-a sustras părții vătămate o brățară din aur și s-au hotărât să meargă împreună să o vândă, astfel cei doi s-au deplasat la domiciliul numitului P.D., unde s-a vândut brățara cu suma de 1.800.000 lei, iar banii i-au împărțit în mod egal. În contextul situației de fapt expusă și reținută s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de către cei doi inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și tăinuire sub calificarea juridică menționată mai sus și cu reținerea stării de recidivă post condamnatorie pentru inculpatul T.I., texte de lege în baza cărora au fost condamnați inculpații la pedepse privative de libertate.

La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că i s-a aplicat inculpatului T.I. o pedeapsă privativă de libertate și potrivit art. 61 C. pen., i s-a revocat restul de pedeapsă rămas neexecutat de 359 de zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 389/2001, ca urmare a faptului că inculpatul în perioada termenului de încercare și până la expirarea duratei pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, a comis infracțiunea de față, s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentință, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, iar cu privire la M.F.

s-a reținut că fapta pentru care a fost condamnat prin sentință este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat, la o pedeapsă de 9 luni închisoare, prin sentința penală nr. 623 din 12 noiembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, astfel că au fost contopite cele două pedepse și s-a constatat executată pedeapsa de 9 luni închisoare. Potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel numai de către recurentul inculpat T.I. și, Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 141 din 08 mai 2006 a respins apelul, ca fiind tardiv declarat și l-a obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat. În considerentele deciziei s-a arătat că apelantul nu a folosit calea de atac în termenul prevăzut de lege, de 10 zile și nici nu a făcut dovada că a fost împiedicat de o cauză temeinică ca să nu declare apelul în termenul înscris la art. 363 C. proc.

pen. și în consecință a fost respins, ca tardiv, declarat potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În conformitate cu art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, care cu ocazia soluționării a arătat atât personal cât și prin apărătorul desemnat din oficiu, că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, în raport de respingerea apelului ca fiind tardiv formulat. Examinând recursul declarat, în raport de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 385 9 C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 363 C. proc. pen., termenul de declarare a apelului este de 10 zile pentru părțile prezente la dezbateri și curge de la data pronunțării sentinței, iar pentru cei aflați în stare de deținere de la data comunicării hotărârii. Așa cum rezultă din practicaua sentinței penale nr. 31 din 01 februarie 2006 a Tribunalului Suceava, secția penală, la data judecării în fond a cauzei, inculpatul T.I. a fost prezent, astfel că termenul de 10 zile începe să curgă de la această dată în continuare și nu se socotesc prima și ultima zi de la data pronunțării hotărârii. Recurentul a declarat apel, așa cum rezultă din cererea acestuia, la data de 08 martie 2006, deci cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de lege și după ce hotărârea instanței de fond a rămas definitivă și s-a emis mandat de executare a pedepsei.

Prin urmare, se constată că în mod legal și în conformitate cu prevederile art. 363 raportat la art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca tardiv, situație față de care pe fondul cauzei nu se mai poate analiza motivele de recurs, care s-ar putea invoca de către recurent sau din oficiu de către instanță. Ca atare, reținând că în cauză a fost pronunțată o decizie legală și temeinică, în spiritul și în conținutul prevederilor legale, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 141 din 8 mai 2006 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2006.