ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4119/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 01

februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în baza art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a

fost condamnat inculpatul T.I., la o pedeapsă de 5 ani și 10 luni închisoare, precum

și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 359 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului

prin sentință penală nr. 389 din 17 septembrie 2001, pronunțată de Judecătoria

Fălticeni, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința de

față, dispunând ca inculpatul T.I. să execute pedeapsa de 5 ani și 10 luni

închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul M.F., la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

S-a constatat că această infracțiune

la care a fost condamnat prin prezenta sentință este în concurs cu infracțiunea

de furt calificat pentru care a fost condamnat, la o pedeapsă de 9 luni

închisoare, prin sentința penală nr. 623/2004, pronunțată de Judecătoria

Fălticeni și, potrivit art. 33 și 34 C. pen., au fost contopite cele două

pedepse, respectiv 6 luni închisoare și 9 luni închisoare, dispunând să execute

pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare.

S-a constatat că inculpatul a

executat această pedeapsă fiind liberat condiționat pentru un rest de 86 de

zile.

S-a luat act că prejudiciul cauzat

părții vătămate O.V. a fost recuperat.

Au fost obligați inculpații la

cheltuieli judiciare fiecare către stat.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a arătat că

reține în esență următoarea situație de fapt.

În seara zilei de 23 decembrie 2004,

partea vătămată O.V., împreună cu numitul B.C., ambii din comuna Hârtop, au

venit în municipiul Fălticeni și au mers în barul M., iar în jurul orelor 23,00,

între cei doi și inculpații T.I. și M.F. s-a legat o discuție, astfel că au

hotărât să meargă la domiciliul inculpatului T.I. pentru a mai consuma băuturi

alcoolice și pentru a dormii, sens în care O.V. a cumpărat o sticlă de coniac

la propunerea inculpatului T.I.

Ajunși la locuința inculpatului,

după câteva minute, inculpatul T.I. i-a cerut părții vătămate să iasă cu el

afară, întrucât dorește să-i spună ceva, situația care a fost acceptată și,

ajungând pe scări inculpatul a prins-o de brațul drept pe partea vătămată și

i-a smuls brățara din aur pe care aceasta o purta la mână.

Partea vătămată O.V. l-a strigat pe consăteanul

său, martorul B.C., căruia i-a spus că inculpatul i-a smuls brățara, însă

inculpatul a scos un cuțit și i-a amenințat pe cei doi să plece din locuința

sa.

După plecarea din locuință, partea

vătămată a constatat că îi lipsește portofelul în care avea sumele de 100 Euro și

3.000.000 lei, astfel că cei doi s-au deplasat la organele de poliție și au

reclamat cele întâmplate.

După plecarea părții vătămate și a

martorului B.C., inculpatul T.I. i-a relatat inculpatului M.F. că i-a sustras

părții vătămate o brățară din aur și s-au hotărât să meargă împreună să o

vândă, astfel cei doi s-au deplasat la domiciliul numitului P.D., unde s-a

vândut brățara cu suma de 1.800.000 lei, iar banii i-au împărțit în mod egal.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de către

cei doi inculpați întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de

tâlhărie și tăinuire sub calificarea juridică menționată mai sus și cu

reținerea stării de recidivă post condamnatorie pentru inculpatul T.I., texte

de lege în baza cărora au fost condamnați inculpații la pedepse privative de

libertate.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art.

72 C. pen., astfel că i s-a aplicat inculpatului T.I. o pedeapsă privativă de

libertate și potrivit art. 61 C. pen., i s-a revocat restul de pedeapsă rămas

neexecutat de 359 de zile din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 389/2001, ca urmare a faptului că inculpatul în

perioada termenului de încercare și până la expirarea duratei pedepsei de 3 ani

și 6 luni închisoare, a comis infracțiunea de față, s-a dispus contopirea

pedepsei aplicate prin sentință, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat,

dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, iar cu privire la M.F.

s-a reținut că fapta pentru care a fost condamnat prin sentință este concurentă

cu infracțiunea pentru care a fost condamnat, la o pedeapsă de 9 luni

închisoare, prin sentința penală nr. 623 din 12 noiembrie 2004, pronunțată de

Judecătoria Fălticeni, astfel că au fost contopite cele două pedepse și s-a

constatat executată pedeapsa de 9 luni închisoare.

Potrivit art. 362 și 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel numai de către recurentul inculpat T.I.

și, Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 141 din 08 mai 2006 a

respins apelul, ca fiind tardiv declarat și l-a obligat pe inculpat la

cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele deciziei s-a arătat

că apelantul nu a folosit calea de atac în termenul prevăzut de lege, de 10

zile și nici nu a făcut dovada că a fost împiedicat de o cauză temeinică ca să

nu declare apelul în termenul înscris la art. 363 C. proc. pen. și în

consecință a fost respins, ca tardiv, declarat potrivit art. 379 pct. 1 lit. a)

C. proc. pen.

În conformitate cu art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat,

care cu ocazia soluționării a arătat atât personal cât și prin apărătorul desemnat

din oficiu, că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța, în

raport de respingerea apelului ca fiind tardiv formulat.

Examinând recursul declarat, în

raport de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în

cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 385

9

C. proc. pen., se

constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru

considerente ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 363 C. proc. pen.,

termenul de declarare a apelului este de 10 zile pentru părțile prezente la

dezbateri și curge de la data pronunțării sentinței, iar pentru cei aflați în

stare de deținere de la data comunicării hotărârii.

Așa cum rezultă din practicaua

sentinței penale nr. 31 din 01 februarie 2006 a Tribunalului Suceava, secția penală,

la data judecării în fond a cauzei, inculpatul T.I. a fost prezent, astfel că

termenul de 10 zile începe să curgă de la această dată în continuare și nu se

socotesc prima și ultima zi de la data pronunțării hotărârii.

Recurentul a declarat apel, așa cum

rezultă din cererea acestuia, la data de 08 martie 2006, deci cu mult peste

termenul de 10 zile prevăzut de lege și după ce hotărârea instanței de fond a

rămas definitivă și s-a emis mandat de executare a pedepsei.

Prin urmare, se constată că în mod

legal și în conformitate cu prevederile art. 363 raportat la art. 379 pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins, ca tardiv, situație față de

care pe fondul cauzei nu se mai poate analiza motivele de recurs, care s-ar

putea invoca de către recurent sau din oficiu de către instanță.

Ca atare, reținând că în cauză a

fost pronunțată o decizie legală și temeinică, în spiritul și în conținutul

prevederilor legale, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 141  din 8 mai 2006 a

Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iunie 2006.