ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4170/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 628 din 25 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul S.O. din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/200 și pentru inculpații B.R. și B.R.L. din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat și inculpatul S.O. la 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc.

pen. și conform art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la data de 2 ianuarie 2002, la zi. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat cantitățile de 457 comprimate și 24 comprimate de M.D.E.A. rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate cu sigiliu M.I. nr. 50091. În baza art. 117 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a expulzării după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 au fost condamnați inculpații : B.R. și B.R.L. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, fiecare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților B.R. și B.R.L.

și în baza art. 86 2 C. pen., s-a stabilit pentru fiecare un termen de încercare de câte 6 ani. S-a stabilit pentru inculpați în baza art. 86 3 C. pen., următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte în prima vineri a fiecărei luni la sediul organului de poliție în raza căruia domiciliază; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau localitate și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență; S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților B.R.

și B.R.L. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus pentru ambii inculpați, durata reținerii și arestării preventive de la data de 9 ianuarie 2002, la data punerii lor efective în libertate. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 280 comprimate de M.D.E.A. rămase după efectuarea analizelor de laborator, ambalate și sigilate cu sigiliul M.I. cu nr. 50091. În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data de 2 ianuarie 2002 ofițeri de poliție din cadrul I.G.P., Direcția Antidrog l-au depistat în apropierea Podului Băneasa pe inculpatul S.O., având asupra sa 507 pastile de culoare albă, ce s-au dovedit în urma analizelor de laborator a fi droguri de mare risc.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel procurorul care a susținut că în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpații B.R. și B.R.L., drogurile depistate fiind destinate comercializării și majorarea pedepselor. Și inculpatul S.O., care a cerut reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 776 din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul procurorului și al inculpatului S.O., și făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a redus pedeapsa acestui inculpat de la 5 ani la 3 ani închisoare. De asemenea, s-a dispus supravegherea inculpaților B.R. și B.R.L. de către serviciul de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Brașov. Împotriva deciziei penale sus-menționate au declarat recurs procurorul, cât și inculpatul S.O., reiterându-se motivele formulate în apel.

Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Se invocă greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților B.R. și B.R.L. este cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, căci ei au traficat substanțe stupefiante. Referitor la pedepsele aplicate acestora, instanțele de judecată au apreciat greșit că ei au avut o atitudine sinceră și au cooperat în procesul penal, astfel că nejustificat au considerat că pedepsele își vor atinge scopul fără executarea în regim de detenție.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului S.O., se susține că instanțele nu au avut în vedere în suficientă măsură, pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite, cantitatea însemnată de droguri achiziționată în vederea comercializării și frecvența mare a acestui gen de infracțiuni, față de care situație, nu se mai poate reține circumstanța atenuantă a înlesnirii descoperirii sau arestării participanților, prevăzută de art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen. Recursul este formulat numai cu privire la inculpatul S.O., sub următoarele aspecte: Sub un prim aspect, se constată că, fără o justificare temeinică și fără motivare, instanța de apel a făcut aplicarea la inculpatul S.O. a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Ca urmare, reducându-se pedeapsa aplicată de la 5 la 3 ani închisoare s-a ajuns la o sancțiune injust individualizată, blândă în raport de pericolul social sporit al faptei, pedeapsă ce nu asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, se impune majorarea pedepsei, prin înlăturarea aplicării art. 74 și art. 76 C. pen., de la 3 ani, la 6 ani închisoare. Sub un alt aspect, se constată că, deși pentru infracțiunea săvârșită de același inculpat [ (art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000)], se prevede pe lângă pedeapsa principală, aplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, iar conform art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, totuși s-a omis aplicarea pedepsei complimentare față de inculpatul S.O.

Criticile referitoare la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților B.R. și B.R.L. și la greșita individualizare a pedepselor aplicate acestora, nu sunt fondate. S-a reținut corect pe baza probelor administrate că acești doi inculpați nu au traficat droguri, ci doar le-au cumpărat în vederea consumului propriu, în raport de care situație, corect s-a schimbat încadrarea juridică la acești doi din urmă inculpați în art. 4 din Legea nr. 143/2000. Totodată, se constată că pedepsele aplicate sunt bine proporționalizate și că justificat s-a dispus suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86 1 C. pen. Considerând că aspectele greșite relevate la examinarea recursului procurorului, privind pe inculpatul S.O.

constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 385 9 alin. (1) punctele 14 și 17 1 C. proc. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este formulat, urmând a se admite ca atare și a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză numai referitor la inculpatul S.O., cu privire la individualizarea pedepsei și la omisiunea aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi. Se va majora pedeapsa aplicată inculpatului S.O., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, prin înlăturarea aplicării art. 74 și art. 76 C. pen., de la 3 ani la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Se va aplica aceluiași inculpat pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, vor fi menținute. Recursul declarat de inculpatul S.O. fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Din durata pedepsei aplicată acestui inculpat, se va deduce perioada arestării preventive, de la 2 ianuarie 2002, la data pronunțării prezentei decizii. Va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul de avocat, în sumă de câte 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați B.R. și B.R.L., urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 776 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează hotărârea pronunțată, precum și sentința penală nr. 628 din 25 iunie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei și la omisiunea aplicării pedepsei complementare față de inculpatul S.O. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului S.O., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 prin înlăturarea art. 74 și art. 76 C. pen., de la 3 la 6 ani închisoare. Aplică dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Respinge recursul declarat de inculpatul S.O. împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 2 ianuarie 2002, la 2 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, B.R.L. și B.R., în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2003.