ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2271/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 din 21

februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

K.M., zis „A.A.” sau „M.” la 15 ani închisoare.

Conform art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpatului, după executarea pedepsei.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

D.H. zis „D.A.S.” la 13 ani

închisoare.

Conform art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpatului, după executarea pedepsei.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul

A.D., zis „D.” la 13 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest pentru fiecare inculpat și în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de

la data de 1 iunie 2001, la data de 21 februarie 2002, pentru fiecare inculpat.

În baza art. 17, raportat la art. 118

lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 994 gr. heroină, depusă

cu procesul verbal nr. 0007046 din 6 iunie 2001 și a cantității de 31 gr.

heroină depusă cu procesul verbal nr. 0007047 din 6 iunie 2001 la Camera de Corpuri

Delicte, I.G.P. – D.G.J.E.O.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care câte 250.000 lei onorariul avocatului din oficiu la urmărirea

penală s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din 9 iulie 2001, Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dispus trimiterea în judecată, în stare

de arest a inculpaților K.M., D.H. și A.D. pentru infracțiunea de trafic de

droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a reținut prin actul de inculpare

că la data de 29 mai 2001, organele de poliție s-au sesizat, din oficiu, cu

privire la faptul că, cei trei inculpați au intenționat să vândă 1,5 kg

heroină, prețul fiind de 10.000 dolari S.U.A.

La aceeași dată, Parchetul de pe

lângă Curtea Supremă de Justiție a emis autorizația nr. 17/2001 pentru folosirea

investigațiilor acoperiți „S.” și „M.”, în vederea descoperirii faptelor

săvârșite de cei trei inculpați, identificarea acestora și obținerea

mijloacelor de probă, existând indicii temeinice că se pregătește săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Tot la data de 29 mai 2001,

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a emis autorizația nr. 18/2001,

permițând polițiștilor care acționau ca investigatori acoperiți și

colaboratorului acestora să procure cantitatea de 2 kg heroină.

La data de 29 mai 2001, inculpații D.H.

și A.D. s-au întâlnit la restaurantul M.C.D. cu polițiștii care acționau ca

investigatori acoperiți, ocazie cu care D.H. a cerut pentru un kg de heroină

suma de 10.000 lei dolari S.U.A., în care intra și comisionul său, deoarece

drogurile nu aparțineau, dar erau aduse de către acesta de la un alt conațional

de-al său, cunoscut sub numele de „D.”

La data de 1 mai 2001,

investigatorii acoperiți s-au deplasat la magazinul M.I. din cartierul

Militari, s-au întâlnit cu inculpații K.M., D.H. și A.D. purtându-se discuții

în legătură cu vânzarea unui kilogram de heroină, pentru suma de 10.000 dolari

S.U.A. Cu această ocazie s-a mai discutat despre „modalitatea de realizare a

tranzacției”, cei trei inculpați urmând să stabilească data la care va avea loc

vânzarea de droguri.

La data de 1 iunie 2001, polițiștii

care, acționau ca investigatori acoperiți s-au întâlnit în zona Șoselei

Pantelimon, cu inculpații K.M., D.H. și A.D. care au oferit spre vânzare

cantitatea de un kg heroină contra sumei de 10.000 dolari S.U.A., dintre care

comisionul lui D.H. urma să fie de 500 dolari S.U.A., restul sumei urmând să

fie împărțită între celelalte două persoane.

Cei trei inculpați au fost reținuți

de organele de poliție, iar asupra inculpatului K.M. a fost găsită o pungă

neagră cu dungi galbene în care se afla un kilogram de heroină. În momentul

reținerii, inculpatul D.H. se afla la circa 15-20 m de ceilalți doi inculpați,

pentru a supraveghea zona.

Cu ocazia constatării infracțiunii

flagrante, în prezența martorilor asistenți, inculpații K.M. și A.D., fiind

întrebați ce au în pungă, au declarat că au heroină care intenționau să o vândă

unor cumpărători.

La percheziția efectuată în locuința

inculpatului K.M. a mai fost găsită o pungă care conținea 36,56 gr. heroină.

Inculpatul a recunoscut că aceste

droguri îi aparțin și că le are de la o cunoștință A., fapt confirmat și de

martorul C.L. (concubina lui K.M. care locuia împreună cu acesta).

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații, susținând că sunt nevinovați.

Prin decizia penală nr. 386 din 20

iunie 2002, Curtea de Apel București a respins apelurile ca nefondate,

reținându-se următoarele:

Inițial, inculpatul K.M., a

recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar ulterior a relatat cum a hotărât

împreună cu ceilalți doi inculpați să vândă un kg heroină, cum au încercat să

comercializeze drogurile și cum trebuia să împartă banii obținuți cu ceilalți

doi inculpați.

Aceștia nu au recunoscut săvârșirea

infracțiunii, declarând că au crezut că banii oferiți de cumpărători erau

pentru alte mărfuri nu pentru heroină, dar cu ocazia confruntărilor, inculpatul

K.M. a declarat că la data de 1 iunie 2001, în prezența celorlalți doi

inculpați, acasă la A.D., inculpatul D.H. a desfăcut punga, a văzut că este

heroină și, după ce a prizat puțin, a fost de acord cu tranzacția.

S-a mai reținut că în fața

instanței, inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii, spunând că au

fost forțați de poliție să dea declarațiile de la urmărirea penală, chiar și

inculpatul K.H., că inițial a recunoscut infracțiunea și în casa căruia s-au

găsit droguri la percheziție. Acest inculpat a fost asistat și a fost de acord

cu prezența translatorului de limbă arabă, la luarea declarației din instanță.

Inculpații A.D. și D.H. au declarat

în instanță că se ocupă cu comercializarea de îmbrăcăminte și încălțăminte de

proveniență străină, prin intermediul inculpatului K.M., iar în ziua de 1 iunie

2001, acesta din urmă a venit cu o sacoșă de mostre de prezentare dintr-o

astfel de marfă, nicidecum heroină.

Și inculpatul K.H. a declarat că a

primit sacoșa crezând că este cu încălțăminte, ciocolată și alune, fără să știe

că aceasta conține droguri.

S-a mai reținut că inculpații nu au

formulat probe în apărare, instanța încuviințând proba cu acte în circumstanțiere.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs inculpații D.H., K.M. și A.D.

Inculpații D.H. și A.D. au criticat

hotărârea sub aspectul greșitei condamnări, solicitând în principal achitarea,

întrucât au săvârșit fapta cu nevinovăție, iar în subsidiar, reducerea

pedepselor aplicate.

Inculpatul K.M., a criticat

hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând reducerea

acesteia.

Curtea examinând cauza în raport de

motivele invocate examinate, prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

17

1

și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor

alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursurile sunt nefondate.

Instanțele au administrat toate

probele necesare soluționării cauzei și au lămurit cauza sub toate aspectele.

Aprecierea probelor s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor art. 63 și urm. C. proc. pen., ele regăsindu-se în

situația de fapt reținută de instanțe și din care rezultă vinovăția

inculpaților.

Mijloacele de probă prin care s-a

constatat elementele de fapt ce au servit ca probă, au fost procesul-verbal

încheiat de investigatorii acoperiți, procesul verbal de constatare a

infracțiunii, procesul verbal de percheziție, procesului verbal de confruntare,

raportul de constatare tehnico-științifică, planșele foto, coroborate cu

declarațiile martorilor, precum și declarațiile inculpaților.

Cât privește declarația inculpaților

știut fiind că acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care

sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză, se poate observa, că s-au avut în vedere declarațiile

acestora valorificându-se aspectele ce au rezultat și din celelalte probe și

care coroborate au condus la concluzia vinovăției inculpaților pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri.

Revenirea asupra declarației de

recunoaștere, a inculpatului K.M. și nerecunoașterea săvârșirii infracțiunii de

către ceilalți doi inculpați, respectiv susținerea variantei că ei se ocupau de

comercializarea de îmbrăcăminte de proveniență străină nu justifică reținerea

unei alte situații de fapt, atâta vreme, cât acestea nu se coroborează cu nici

o probă administrată în cauză.

Și pedepsele aplicate inculpaților

sunt just individualizate, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. și văzând

și limitele de pedeapsă, prevăzute pentru această infracțiune, instanțele

orientându-se către minimul special pentru un trafic ce viza o cantitate

însemnată de droguri (de aproximativ un kg.), astfel încât redozarea nu se

impune.

În consecință, recursurile fiind

nefondate, urmează a fi respinse potrivit dispozițiilor art. 385

15

, pct.

1 lit. b) C. proc. pen., potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații

D.H.,

K.M. și A.D. împotriva deciziei penale nr. 386/ A din 20 iunie 2002 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă pentru fiecare

dintre inculpați reținerea și perioada executată în arest preventiv de la 1

iunie 2001, la 15 mai 2003.

Obligă pe inculpatul K.M. la plata

sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe inculpații D.H. și A.D. la

plata sumei de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul celor doi interpreți se va

plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 mai 2003.