ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 755/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială, la 26 noiembrie 1996, reclamanta Primăria Municipiului București a chemat în judecată pe pârâta B.C.R. S.A. solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 14.697.308.139 lei taxă de concesionare teren, profit datorat și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția comercială, în fond după casare, prin sentința civilă nr. 204 din 16 ianuarie 2001 a respins acțiunea ca neîntemeiată. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că între părți a intervenit contractul de asociere nr. 2415 din 17 martie 1992, având ca obiect terminarea blocului F4, locuințe și spațiu comercial.

La finalizarea lucrărilor, reclamantei i-au revenit 28 din totalul apartamentelor iar pârâtei 48 apartamente, cu cota de teren aferent (actul adițional din 25 ianuarie 1994). Ulterior, la 20 iulie 1994 reclamanta a vândut pârâtei cota de 36,86% din spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință, respectiv 2025 mp aflat la parterul blocului și terenul aferent. Instanța a reținut că pe perioada asocierii, bunurile nu au fost exploatate de către părți, de altfel, pârâta a vândut spațiile de locuință către proprii salariați, astfel că pretențiile reclamantei pentru plata de profit, sunt fără temei ca și pentru taxe de concesionare a terenului, întrucât pârâta este proprietara terenului aferent spațiilor dobândite.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate a fost respins de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 623 din 6 aprilie 2001. S-a reținut de către instanța de apel că asocierea în participațiune, intervenită între părți, nu a produs profit, scopul contractului fiind de realizarea lucrărilor de finalizare a blocului F4. Împotriva acestei decizii, Primăria Municipiului București, Primarul General a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 11 C. proc. civ., susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât: - greșit s-au respins pretențiunile privind taxa de concesionare, întrucât pârâta a dobândit prin actul adițional nr. 1/1994 numai proprietatea asupra apartamentelor, nu și asupra terenului aferent.

Recursul este nefondat. Cele 48 apartamente ce au revenit pârâtei urmare asocierii, au fost vândute propriilor salariați. Proprietarii, persoane fizice, au dobândit dreptul de proprietate și asupra cotei de teren, aferente fiecărei locuințe, obținând certificare de atestare a dreptului de proprietate, eliberate de Prefectura Municipiului București (Ordinul nr. 6 din 17 ianuarie 1996). Așa fiind, criticile recurentei privind neacordarea taxei de concesionare teren, sunt fără temei, recursul urmând să fie respins, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Primăria Municipiului București împotriva deciziei nr. 623 din 6 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.