ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1844/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 209 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Galați a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.A.M., din infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1) lit. a) C. pen., în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. și condamnarea inculpatei, pentru această infracțiune, la un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, instanța a constatat că pedeapsa aplicată inculpatei este grațiată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că la data de 29 august 2002, inculpata C.A.M. a primit de la inculpații E.C. și M.M. o verighetă de aur, cunoscând că a fost dobândită de aceștia prin infracțiunea de tâlhărie comisă la aceeași dată împotriva părții vătămate M.V. Ulterior, inculpata a amanetat verigheta primită de la ceilalți doi inculpați și a împărțit cu aceștia suma de bani obținută. Prin aceeași sentință au fost condamnați la câte 7 ani și 6 luni închisoare, inculpații E.C.A. și M.M., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală nr. 547 din 30 septembrie 2003, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva hotărârii primei instanțe, a desființat hotărârea atacată cu privire la dispoziția de confiscare prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen. și, rejudecând cauza, a dispus confiscarea de la fiecare dintre cei trei inculpați a sumei de 229 lei. Prin aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata C.A.M. Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați care a solicitat casarea hotărârii atacate în ce privește încadrarea juridică a infracțiunii comise de inculpata C.A.M.

și a cerut rejudecarea cauzei și condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Recursul este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că în seara zilei de 27 august 2002, inculpații C.A.M., M.M., concubinul acesteia și E.C.A., aflându-se pe terasa barului E. din Galați, la o masă alăturată cu cea la care se găsea partea vătămată M.V., s-au înțeles să-l urmărească pe acesta și să-i sustragă banii ce-i avea asupra lui. În acest scop, inculpații și-au împărțit rolurile și au săvârșit infracțiunea potrivit planului stabilit. Astfel, după ce M.V. a părăsit localul, având asupra sa o geantă-diplomat, inculpații C.A.M.

și M.M. l-au urmărit și l-au depășit din mers, până la ușa blocului în care locuia, iar inculpatul E.C.M. l-a lovit pe la spate, doborându-l la pământ și smulgându-i geanta. Ulterior, inculpata a valorificat unul din bunurile sustrase de la partea vătămată și anume o verighetă pe care a depus-o la o casă de amanet și a împărțit cu ceilalți inculpați banii obținuți. Această stare de fapt a fost stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate, ale martorilor C.G.G. și T.V. și ale inculpaților. Astfel, în declarația dată la parchet la data de 4 octombrie 2002, inculpata C.A.M. a recunoscut participarea sa la săvârșirea tâlhăriei, arătând, între altele: „E.C. ne-a spus că bătrânul de la masa alăturată are un diplomat cu bani ne-a propus să-l atacăm pe bătrân și să-i luăm diplomatul.

Precizez că inițial eu nu am fost de acord și i-am cerut soțului meu să mergem acasă. Ulterior, am fost și eu convinsă. Înțelegerea a fost în felul următor: eu cu M. mergeam în fața moșului, îl ocoleam, iar E.C. venea din spate și îl lovea. Am ajuns în fața blocului, l-am lăsat pe moș să ne ocolească, timp în care a venit E.C. care l-a lovit cu pumnul.” În cursul judecății inculpata C.A.M. a revenit asupra acestei declarații, negând participarea ei la infracțiunea de tâlhărie, dar această retractare trebuia înlăturată, pe de o parte pentru că este nemotivată, iar pe de altă parte pentru faptul că declarația inițială a inculpatei cu privire la împrejurările faptei a fost confirmată de martorii C.G.G.

și T.V. care au declarat că i-au văzut pe cei trei inculpați urmărindu-l pe M.V., în formația descrisă de inculpată, și că după comiterea faptei l-au văzut pe E.C. având asupra sa geanta diplomat sustrasă de la partea vătămată și pe inculpații C.A.M. și M.M. la o anumită distanță de acesta. Luând în considerare și participarea inculpatei la valorificarea unuia dintre bunurile sustrase de la partea vătămată, Înalta Curte constată că fapta inculpatei C.A.M. întrunește trăsăturile constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., urmând, în consecință, să se dispună admiterea recursului parchetului, casarea hotărârii atacate și condamnarea inculpatei pentru această infracțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 547/ A din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpata C.A.M. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 209 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului Galați, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și la pedeapsa aplicată inculpatei C.A.M. Rejudecând cauza, condamnă pe această inculpată la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2004.