ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4646/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Brăila a fost condamnat, printre alții, inculpatul M.M.D. la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. și 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen. Pentru ambele infracțiuni s-au aplicat dispozițiile art. 74, art. 76 C. pen.

și art. 80 C. pen., iar în baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 4 ani închisoare. S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. și s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în perioada septembrie – octombrie 2003 în urma înțelegerii cu I.A. și M.R. a primit și valorificat lănțișoare din aur, sustrase de aceștia prin violență, de la mai multe persoane. Astfel, la data de 22 septembrie 2003, numitul I.A. a sustras lănțișorul din aur, aparținând părții vătămate B.C.I., iar apoi, pentru a-l valorifica, a luat legătura cu M.R. Întrucât acesta, minor fiind, nu putea preda obiectele din aur la casa de amanet, a luat legătura cu inculpatul M.M.D., care a fost de acord să-i ajute și, în consecință, a depus lănțișorul la casa de amanet, semnând contractul și primind 1.000.000 lei.

Din această sumă, 100.000 lei au fost dați lui I.A., iar diferența de 900.000 lei a fost împărțită între el și M.R. Ulterior, având promisiunea că va fi ajutat de M.M.D. să valorifice lănțișoare din aur sustrase, I.A. a mai comis o faptă la 26 septembrie 2003, în dauna părții vătămate C.D.M.A., lănțișorul sustras fiind, de asemenea, predat de M.M.D. la casa de amanet și suma împărțită între el și M.R. De asemenea, la 3 octombrie 2003, prin același procedeu, I.A. a sustras un lănțișor aparținând părții vătămate V.C., amanetat tot de M.M.D. contra sumei de 800.000 lei, împărțită cu M.R. În fine, la 8 octombrie 2003, I.A. a sustras un lănțișor din aur aparținând pății vătămate P.G., suma rezultată prin amanetarea acestuia de către M.M.D., 1.400.000 lei fiind împărțită între M.M.D., I.A.

și M.R. S-a mai reținut că la 24 septembrie 2003, I.A. a sustras un lănțișor aparținând părții vătămate C.M., pe care l-a valorificat singur, folosind actele de identitate ale mamei sale, iar suma rezultată, 1.000.000 lei, a fost împărțită cu M.R. Împotriva sentinței, inculpatul M.M.D. a declarat apel, respins de Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 301 din 26 mai 2004. Considerând nelegală și netemeinică decizia, inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea pentru infracțiunea de favorizarea infractorului și redozarea pedepsei. Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: 1. Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și în faza judecății, s-a stabilit în mod corect situația de fapt, în sensul că, fără o înțelegere prealabilă, la data de 22 septembrie 2003, inculpatul M.M.D.

a primit de la I.A., un lănțișor din aur, cu scopul de a-l valorifica, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei infracțiuni. Lănțișorul în cauză a fost amanetat la casa de amanet SC L. SRL, pentru suma de 1.000.000 lei, din aceasta, inculpatul M.M.D. beneficiind de 450.000, la fel ca și coinculpatul M.R., iar minorul, autorul infracțiunii de tâlhărie, de 100.000 lei. Fapta a fost încadrată în mod greșit, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, în loc de infracțiunea de tăinuire. În conformitate cu dispozițiile art. 221 C. pen., infracțiunea de tăinuire constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte penale, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

În speță, inculpatul M.M.D. a primit pentru a valorifica pentru sine și pentru altul, un bun, cunoscând că provine din săvârșirea unei fapte penale, ceea ce constituie infracțiunea de tăinuire nu de favorizarea infractorului, așa cum au considerat cele două instanțe. Infracțiunea de favorizare a infractorului se deosebește de tăinuire prin aceea că, deși autorul, fără o înțelegere prealabilă dă ajutor unui infractor, printre altele pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infracțiunii, nu beneficiază personal de nici un folos, care este un element scop al laturii subiective al infracțiunii de tăinuire. În consecință, sub acest aspect, recursul va fi admis și conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., urmând a se aplica pedeapsa de 2 luni închisoare.

Se vor menține dispozițiile art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen. 2 . Din examinarea probelor dosarului, rezultă că în mod greșit s-a reținut de instanță, în cadrul infracțiunii continuate de complicitate la tâlhărie, actul material privind fapta din data de 24 septembrie 2003, în dauna părții vătămate C.M. Din nici o probă a dosarului, inclusiv declarația făptuitorului minor I.A., nu rezultă că inculpatul M.M.D. a avut o contribuție la valorificarea ulterioară a lănțișorului sustras. Din declarația acestuia, dată la urmărirea penală și declarația lui M.R., rezultă că inculpatul M.M.D., nu a participat la valorificarea lănțișorului sustras, acesta fiind depus de I.A. la casa de amanet cu actul de identitate al mamei sale, iar suma rezultată, 1.000.000 lei a fost împărțită între I.A.

și M.R. În consecință, întrucât nu rezultă săvârșirea infracțiunii în sarcina lui M.M.D., Înalta Curte va dispune achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., fapta nefiind comisă de inculpat. Ca urmare, se va reaprecia pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, pentru ca acesta să execute o pedeapsă corespunzătoare dimensiunii și gravității întregii sale activități. Înalta Curte va aplica inculpatului M.M.D. o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa de 4 ani închisoare în pedepsele componente: 2 luni pentru infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen. și 4 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., art. 75 lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen. Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea, prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., inculpatul urmând a fi condamnat la 2 luni închisoare.

În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., inculpatul va fi condamnat la 3 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 33 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.M.D., împotriva deciziei penale nr. 301/ A din 26 mai 2004 a Curții de Apel Galați. Casează decizia și sentința penală nr. 95 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Galați, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, prevăzută de art. 264 C. pen., la greșita condamnare a inculpatului pentru fapta comisă la 24 septembrie 2003 (parte vătămată C.M.) și la pedeapsa aplicată. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în pedepsele componente de: 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

și art. 80 din același cod și 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 80 din același cod. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) și art. 80 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 75, art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 2 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., achită pe inculpat pentru fapta prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 C. pen., din 24 septembrie 2003 (parte vătămată C.M.). În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare (părți vătămate C.D.M.A., V.C. și P.G. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2004.