ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4646/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95

din 27 februarie 2004 a Tribunalului Brăila a fost condamnat, printre alții,

inculpatul M.M.D. la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 C. pen. și 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 75 lit.

c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.

26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. c) C. pen.

Pentru ambele infracțiuni

s-au aplicat dispozițiile art. 74, art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., iar în

baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.

S-au interzis drepturile

prevăzute de art. 64 și art. 71 C. pen. și s-a constatat că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că, în perioada septembrie – octombrie 2003 în

urma înțelegerii cu I.A. și M.R. a primit și valorificat lănțișoare din aur,

sustrase de aceștia prin violență, de la mai multe persoane.

Astfel, la data de 22

septembrie 2003, numitul I.A. a sustras lănțișorul din aur, aparținând părții

vătămate B.C.I., iar apoi, pentru a-l valorifica, a luat legătura cu M.R.

Întrucât acesta, minor

fiind, nu putea preda obiectele din aur la casa de amanet, a luat legătura cu

inculpatul M.M.D., care a fost de acord să-i ajute și, în consecință, a depus

lănțișorul la casa de amanet, semnând contractul și primind 1.000.000 lei.

Din această sumă, 100.000

lei au fost dați lui I.A., iar diferența de 900.000 lei a fost împărțită între

el și M.R.

Ulterior, având promisiunea

că va fi ajutat de M.M.D. să valorifice lănțișoare din aur sustrase, I.A. a mai

comis o faptă la 26 septembrie 2003, în dauna părții vătămate C.D.M.A.,

lănțișorul sustras fiind, de asemenea, predat de M.M.D. la casa de amanet și

suma împărțită între el și M.R.

De asemenea, la 3 octombrie

2003, prin același procedeu, I.A. a sustras un lănțișor aparținând părții

vătămate V.C., amanetat tot de M.M.D. contra sumei de 800.000 lei, împărțită cu

M.R.

În fine, la 8 octombrie

2003, I.A. a sustras un lănțișor din aur aparținând pății vătămate P.G., suma

rezultată prin amanetarea acestuia de către M.M.D., 1.400.000 lei fiind

împărțită între M.M.D., I.A. și M.R.

S-a mai reținut că la 24

septembrie 2003, I.A. a sustras un lănțișor aparținând părții vătămate C.M., pe

care l-a valorificat singur, folosind actele de identitate ale mamei sale, iar

suma rezultată, 1.000.000 lei, a fost împărțită cu M.R.

Împotriva sentinței,

inculpatul M.M.D. a declarat apel, respins de Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 301 din 26 mai 2004.

Considerând nelegală și

netemeinică decizia, inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea pentru

infracțiunea de favorizarea infractorului și redozarea pedepsei.

Recursul este fondat și va

fi admis pentru următoarele considerente:

1.

Pe baza probelor administrate atât

la urmărirea penală, cât și în faza judecății, s-a stabilit în mod corect

situația de fapt, în sensul că, fără o înțelegere prealabilă, la data de 22

septembrie 2003, inculpatul M.M.D. a primit de la I.A., un lănțișor din aur, cu

scopul de a-l valorifica, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei

infracțiuni.

Lănțișorul în cauză a fost amanetat la casa de amanet

SC L. SRL, pentru suma de 1.000.000 lei, din aceasta, inculpatul M.M.D.

beneficiind de 450.000, la fel ca și coinculpatul M.R., iar minorul, autorul

infracțiunii de tâlhărie, de 100.000 lei.

Fapta a fost încadrată în

mod greșit, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea

infractorului, în loc de infracțiunea de tăinuire.

În conformitate cu

dispozițiile art. 221 C. pen., infracțiunea de tăinuire constă în primirea,

dobândirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia,

cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte penale, dacă prin aceasta

s-a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.

În speță, inculpatul M.M.D.

a primit pentru a valorifica pentru sine și pentru altul, un bun, cunoscând că

provine din săvârșirea unei fapte penale, ceea ce constituie infracțiunea de

tăinuire nu de favorizarea infractorului, așa cum au considerat cele două

instanțe.

Infracțiunea de favorizare a

infractorului se deosebește de tăinuire prin aceea că, deși autorul, fără o

înțelegere prealabilă dă ajutor unui infractor, printre altele pentru a asigura

acestuia folosul sau produsul infracțiunii, nu beneficiază personal de nici un

folos, care este un element scop al laturii subiective al infracțiunii de

tăinuire.

În consecință, sub acest

aspect, recursul va fi admis și conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., urmând a se aplica pedeapsa de 2

luni închisoare.

Se vor menține dispozițiile art.

75 lit. c), art. 74, art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen.

2

. Din examinarea probelor dosarului,

rezultă că în mod greșit s-a reținut de instanță, în cadrul infracțiunii

continuate de complicitate la tâlhărie, actul material privind fapta din data

de 24 septembrie 2003, în dauna părții vătămate C.M.

Din nici o probă a

dosarului, inclusiv declarația făptuitorului minor I.A., nu rezultă că

inculpatul M.M.D. a avut o contribuție la valorificarea ulterioară a

lănțișorului sustras.

Din declarația acestuia,

dată la urmărirea penală și declarația lui M.R., rezultă că inculpatul M.M.D.,

nu a participat la valorificarea lănțișorului sustras, acesta fiind depus de I.A.

la casa de amanet cu actul de identitate al mamei sale, iar suma rezultată,

1.000.000 lei a fost împărțită între I.A. și M.R.

În consecință, întrucât nu

rezultă săvârșirea infracțiunii în sarcina lui M.M.D., Înalta Curte va dispune

achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 lit. c)

C. proc. pen., fapta nefiind comisă de inculpat.

Ca urmare, se va reaprecia

pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie,

pentru ca acesta să execute o pedeapsă corespunzătoare dimensiunii și

gravității întregii sale activități.

Înalta Curte va aplica

inculpatului M.M.D. o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen.

Se va descontopi pedeapsa de

4 ani închisoare în pedepsele componente: 2 luni pentru infracțiunea prevăzută

de art. 221 C. pen. și 4 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat

la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., art. 75 lit. c) C. pen. și art.

80 C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea, prevăzută de art. 264 C. pen.,

cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art.

74 alin. (2), art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., inculpatul urmând a fi

condamnat la 2 luni închisoare.

În baza art. 26, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen.,

inculpatul va fi condamnat la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 33 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.M.D., împotriva deciziei penale nr. 301/ A din 26 mai 2004 a

Curții de Apel Galați.

Casează decizia și sentința penală nr.

95 din 27 februarie 2004 a Tribunalului Galați, numai cu privire la încadrarea

juridică a faptei, prevăzută de art. 264 C. pen., la greșita condamnare a

inculpatului pentru fapta comisă la 24 septembrie 2003 (parte vătămată C.M.) și

la pedeapsa aplicată.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

4 ani închisoare, în pedepsele componente de: 2 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

art. 74 C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 80 din același cod

și 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 C. pen.,

art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 80 din același cod.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 264 C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 alin. (1) lit. e) și art. 80

C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 75, art.

74, art. 76 și art. 80 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe

inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru fapta

prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) și

art. 76 C. pen., din 24 septembrie 2003 (parte vătămată C.M.).

În baza art. 26, raportat la art. 211

alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen.,

condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare (părți vătămate C.D.M.A., V.C. și P.G.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 septembrie 2004.