ÎCCJ, decizie (scj.ro #84525)

Tăinuire. Favorizarea infractorului. Deosebiri Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra patrimoniului. Tăinuirea Indice alfabetic: Drept penal - tăinuire - favorizare C. pen., art. 221, art. 264 Fapta inculpatului de a valorifica un bun, cunoscând că provine din săvârșirea unei infracțiuni, fără o înțelegere prealabilă cu autorul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, iar nu pe cele ale favorizării infractorului. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4646 din 20 septembrie 2004 Prin sentința penală nr. 95 din 27 februarie 2004, Tribunalul Brăila a condamnat, între alții, pe inculpatul M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 C. pen.

și pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod. În ceea ce privește favorizarea, instanța a reținut că, la 22 septembrie 2003, I.A. a sustras prin violență lănțișorul din aur aparținând părții vătămate B.C. și, pentru a-l valorifica, a luat legătura cu M.R. Întrucât M.R. era minor și nu putea preda obiecte din aur la casa de amanet, acesta a luat legătura cu inculpatul care a amanetat lănțișorul. Ulterior, având promisiunea inculpatului că va fi ajutat să valorifice lănțișoare din aur, la 26 septembrie 2003, 3 octombrie 2003 și 8 octombrie 2003, I.A.

a mai sustras prin violență lănțișoare din aur, care au fost amanetate de către inculpat, iar sumele de bani obținute au fost împărțite între inculpat, I.A. și M.R. Aceste fapte au fost încadrate ca acte de complicitate la tâlhărie. Apelul inculpatului a fost respins prin decizia penală nr. 301 din 26 mai 2004 a Curții de Apel Galați. Recursul declarat de inculpat este fondat, în ceea ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului. Din probele administrate în cauză rezultă că, la 22 septembrie 2003, inculpatul, fără o înțelegere prealabilă, a primit de la I.A. un lănțișor din aur, în scopul de a-l valorifica, cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei infracțiuni. Lănțișorul a fost amanetat de inculpat pentru suma de un milion de lei, din care inculpatul a primit 450.000 de lei.

Potrivit art. 221 C. pen., infracțiunea de tăinuire constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material. Infracțiunea de favorizare a infractorului se deosebește de cea de tăinuire prin faptul că, deși autorul, fără o înțelegere prealabilă dă ajutor unui infractor, între altele, pentru a-i asigura folosul sau produsul infracțiunii, acesta nu beneficiază de nici un folos, obținerea unui folos material pentru sine sau pentru altul constituind scopul infracțiunii de tăinuire, ca element al laturii subiective a acestei infracțiuni.

Prin urmare, în speță, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, iar nu pe cele ale infracțiunii de favorizare a infractorului, așa cum în mod greșit au încadrat fapta prima instanță și instanța de apel. În consecință, recursul a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatului în sensul considerentelor ce preced, menținându-se condamnarea pentru complicitate la tâlhărie.