ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3188/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3188/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 827 din 6

decembrie 2005 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. 6828/2005, s-a

dispus condamnarea inculpaților V.E.G., O.C.D., B.C.E., la câte o pedeapsă de un

an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) – (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și următoarele

C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul P.M.G., la 3 pedepse de câte un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de complicitate la tâlhărie,

fapte prevăzute și pedepsite de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art.

99 și următoarele C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de un an și

6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 86 raportat

la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor

aplicate inculpaților V.E.G., O.C.D., B.C.E. și P.M.G.

În baza dispozițiilor art. 110 C.

pen., s-a stabilit termen de încercare câte 3 ani pentru fiecare inculpat.

În baza dispozițiilor art. 86

3

raportat la art. 110

1

C. pen., inculpații au fot obligați ca, pe

durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate

de comun acord, la instituțiile desemnate cu supravegherea acestora, respectiv

S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Iași, pentru inculpații V.E.G. și B.C.E. și

respectiv S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Vaslui, pentru inculpații O.C.D. și

P.M.G.;

b) să anunțe în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să-și definitiveze studiile.

S-a atras atenția inculpaților

asupra dispozițiilor art. 86

4

și 110

1

alin. (3) C. pen.

Tot, prin aceeași sentință s-a

respins cererea formulată de inculpatul P.I. privind schimbarea încadrării

juridice din 3 infracțiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1)

și 2 lit. c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen. și s-a dispus

condamnarea inculpatului P.I., la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea a 3 infracțiuni de complicitate la tâlhărie, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 26, raportat la art. 21 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c)

și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa de

3 ani închisoare.

S-au interzis inculpaților

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe perioada

prevăzută de art. 71 C. pen.

Au fost admise acțiunile civile

formulate de părțile vătămate M.A. și B.E. și în consecință:

În baza dispozițiilor art. 346 și 14

lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați în

solidar inculpații V.E.G., B.C.E., P.M.G. și P.I. și în solidar cu părțile

responsabile civilmente E.A., B.E., B.E.I., P.A. și P.D. să plătească părții

civile M.A. suma de 800.000 lei (80 RON) reprezentând prejudiciu nerecuperat.

În baza acelorași dispoziții legale

au fost obligați în solidar inculpații O.C.D., B.C.E., P.M.G. și P.I. și

părțile responsabile civilmente O.C.D., O.E., B.E., B.E.I., P.A. și P.D. să

plătească părții civile B.E. suma de 500.000 lei, reprezentând prejudiciu

nerecuperat.

S-a constatat recuperat integral,

prin plată prejudiciul cauzat părții civile T.E.

În baza dispozițiilor art. 189 –

art. 191 C. proc. pen., inculpatul P.I. și inculpații V.E.G., O.C.D., B.C.E. și

P.M.G. în solidar cu părțile responsabile civilmente au fost obligați să

plătească fiecare, câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 25 mai 2005, în jurul orei

7,30-8,00, inculpații V.E.G., O.C.D., B.C.E., P.M.G. și P.I. s-au întâlnit în

zona gării Iași și au hotărât să se deplaseze în diferite zone din municipiul

Iași pentru a sustrage prin smulgere lănțișoare din aur de la gâtul unor femei.

În baza acestei hotărâri s-au deplasat în cartierul Galata.

În momentul în care au văzut trecând

pe lângă ei o femeie care avea la gât un lănțișor din aur, B.C.E. și V.E.G.

s-au deplasat după partea vătămată, identificată ulterior în persoana numitei M.A.

Inculpatul V.E.G. a rămas mai în spate, iar inculpatul B.C.E. s-a apropiat de

partea vătămată și i-a smuls lanțul de la gât, după care cei doi au fugit printre

blocuri spre Gara Iași, unde i-au întâlnit pe ceilalți inculpați.

Ulterior, s-au deplasat la o casă se

amanet, unde inculpatul P.I. a prezentat buletinul de identitate al unui

prieten, pe nume R.G. pe care îl avea asupra sa, amanetând lănțișorul cu suma

de 1.000.000 lei. Banii au fost împărțiți în mod egal, între inculpații B.C.E.,

V.E.G., P.I. și P.M.G.. Inculpatul O.C.D. nu a primit nici o sumă de bani pe

considerentul că nu a participat la comiterea faptei.

Lănțișorul a fost recuperat de la

casa de amanet și restituit părții vătămate. Din prejudiciul total de 2.500.000

lei s-a recuperat lănțișorul în sumă de 1.700.000 lei, partea vătămată

constituindu-se parte civilă cu suma de 800.000 lei, contravaloarea

medalionului care s-a pierdut când a fost smuls lănțișorul.

Inculpații s-au deplasat în zona

centrală a municipiului Iași pentru ca și inculpatul O.C.D. să sustragă, prin

smulgere, un lănțișor. Când au ajuns în zona parcului Săulescu, inculpatul O.C.D.

a observat o femeie care avea la gât un lănțișor din aur. A plecat după acea

femeie, identificată ulterior în persoana numitei B.E. și prin surprindere, i-a

smuls de la gât lănțișorul.

Lănțișorul sustras a fost amanetat

de P.I. tot cu buletinul numitului R.G. la o casă de amanet din zona Tg. Cucu

cu suma de 700.000 lei, banii fiind împărțiți între frații P., O.C.D. și B.C.E.

Inculpatul V.E.G. nu a primit bani din amanetarea lănțișorului.

Lănțișorul a fost recuperat și restituit

părții vătămate. Din prejudiciul în sumă de 2.800.000 lei s-a recuperat lănțișorul

în sumă de 2.800.000 lei, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma

de 500.000 lei reprezentând contravaloarea cruciuliței care sa pierdut când i

s-a smuls lănțișorul.

După ce au împărțit banii proveniți

din amanetarea lănțișorului sustras de O.C.D., acesta s-a despărțit de ceilalți

patru inculpați care s-au deplasat spre zona gării, unde inculpatul V.E.G. a

sustras de la gâtul părții vătămate T.E. un lănțișor din aur.

Au amanetat lănțișorul sustras la o

casă de amanet cu suma de 2.000.000 lei, banii fiind împărțiți în mod egal

între cei patru inculpați.

Situația de fapt reținută a fost

dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părții

vătămate; procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto; proces-verbal

de recunoaștere după fotografii și planșa foto; procesele-verbal de

recunoaștere din grup și planșele foto; dovezile de ridicare de la casele de

amanet a lănțișoarelor sustrase; dovezile de restituire; procesul-verbal de

lăsare în custodia SC S.B. SRL Iași. a lănțișorului sustras de la partea

vătămată T.E.; declarațiile martorilor; raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică nr. S/2377 din 9 iunie 2005 al I.M.L. Iași din care a rezultat că

inculpatul minor B.C.E. a comis faptele cu discernământ.

Interogați, inculpații au recunoscut

sustragerea prin violență a lănțișoarelor, de către inculpatul V.E.G., O.C.D.

și B.C.E. și ajutorul dat de către inculpatul P.M.G., pentru sustragerea

acestor bunuri și a inculpatului P.I. pentru valorificarea bunurilor.

Inculpatul P.I., personal și prin

apărător a susținut în fața instanței că, fapta sa, de a valorifica

lănțișoarele sustrase de ceilalți patru inculpați, nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, ci ale infracțiunii

de tăinuire, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Susținerile acestui inculpat au fost

considerate neîntemeiate, probatoriul administrat în cauză formând convingerea

că prin activitatea desfășurată, împreună cu ceilalți patru inculpați,

inculpatul P.I. a desfășurat acte de complicitate concomitentă la infracțiunea

de tâlhărie, reținute în sarcina celorlalți inculpați.

Astfel, părțile vătămate M.A. și B.E.

au arătat că au văzut inițial un grup de 5-6 tineri, din care s-au desprins cei

care le-au sustras lănțișoarele, ceea ce a dus la concluzia că hotărârea

inculpaților a fost de a acționa împreună.

Pe de altă parte, chiar traseul

activității desfășurate de autorii infracțiunii de tâlhărie, relatat de toți

cei cinci inculpați, în sensul că după fiecare act material de sustragere, se

întâlneau în zona gării, unde inculpatul P.I. primea lănțișorul sustras și îl

amaneta, a dus la concluzia că, între acest inculpat și ceilalți, al existat o

înțelegere în sensul promisiunii de a tăinui bunurile provenite din săvârșirea

faptei de către ceilalți inculpați și apoi de a valorifica aceste bunuri,

pentru a face rost de bani.

Activitatea desfășurată de

inculpatul P.I., în modalitatea descrisă anterior, a fost corect calificată de

actul de inculpare, ca fiind în forma de participație penală la infracțiunea consumată

de tâlhărie, respectiv complicitate, astfel că, cerere formulată de acest

inculpat, privind schimbarea încadrării juridice, dată faptelor prin

rechizitoriu, în infracțiunea de tăinuire, a fost respinsă.

În drept, faptele inculpaților

minori V.E.G., O.C.D. și B.C.E., care, în ziua de 25 mai 2005, împreună cu

inculpatul P.I. și P.M.G., au sustras prin violență în timp ce se aflau în loc

public, lănțișoare din aur de la gâtul mai multor părți vătămate, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, fapte

prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (1) – (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 99 C. pen.

Fapta inculpatului minor P.M.G. de

a-i ajuta pe inculpații P.I., B.C.E., O.C.D. și V.E.G., să sustragă prin

violență, 3 lănțișoare din aur de la 3 părți vătămate, de a participa la

amanetarea acestora și de a primi bani din această activitate, întrunește elementele

constitutive a 3 infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute și

pedepsite de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului major P.I. de a-i

ajuta pe ceilalți 4 inculpați să sustragă 3 lănțișoare din aur de la trei părți

vătămate, de a amaneta lănțișoarele și de a împărți banii astfel obținuți cu

ceilalți inculpați, întrunește elementele constitutive a trei infracțiuni de

complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art.

211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a

pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere în cadrul

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., atitudinea

cooperantă a inculpaților, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al

cercetării judecătorești, stăruința depusă de inculpați pentru recuperarea

prejudiciilor cauzate părților vătămate, precum și circumstanțele personale ale

inculpaților.

Astfel, din referatele de anchetă

socială efectuate în faza de urmărire penală și din referatele de evaluare

psiho-socială efectuate în faza de judecată de către S.P.V.R.S. Iași de pe

lângă Tribunalul Iași și Vaslui, a rezultat că inculpații provin din familii

organizate (mai puțin inculpatul V.E.G.), sunt supravegheați de părinți,

frecventează cursurile școlare, având o situație materială stabilă.

S-a concluzionat pentru toți cei 5

inculpați, că prezintă șanse mari de reintegrare socială, în condițiile unei

stricte supravegheri din partea familiilor, dar și din partea unor instituții

abilitate, interesul, urmând a fi centrat pe controlul preocupărilor și al anturajului

inculpaților și susținerea acestora în vederea finalizării studiilor.

Având în vedere cele prezentate

anterior, precum și faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente

penale, instanța de fond a apreciat că în cauză s-a putut face aplicarea dispozițiilor

art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., pedepsele aplicate inculpaților, fiind

coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite în

limitele permise de art. 76 lit. a) C. pen., pentru inculpații minori și de art.

76 lit. b) C. pen., pentru inculpatul major.

De asemenea, circumstanțele

personale ale inculpaților au creat convingerea primei instanțe, că scopul

prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea efectivă a

pedepsei, dispunându-se în consecință, pentru inculpații minori, suspendarea

executării sub supraveghere a pedepselor aplicate, în conformitate cu

dispozițiile art. 86

1

și 110 C. pen.

În soluționarea laturii civile a

cauzei, instanța de fond, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale, în conformitate cu dispozițiile art. 346 C. proc. pen., raportat la

art. 998 C. civ., a admis acțiunile civile formulate de părțile vătămate (B.E. și

M.A.) și în consecință, inculpații au fost obligați în solidar cu părțile

responsabile civilmente la plata prejudiciilor nerecuperate către cele două

părți vătămate.

În ceea ce privește prejudiciul

cauzat părții civile T.E., acesta a fost recuperat integral prin plată, partea

vătămată, depunând la dosar un înscris în acest sens.

În termenul prevăzut de art. 363 C.

proc. pen., sentința a fost apelată de inculpatul P.I. pentru motive de

nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut în motivele de apel, că

în mod greșit s-a dispus condamnarea pentru săvârșirea complicității la

infracțiunea de tâlhărie; inculpatul nu a avut nici o înțelegere cu ceilalți

patru coinculpați privind activitatea infracțională și nu a cunoscut

proveniența bunurilor amanetate, astfel încât se impune schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de tăinuire și având în vedere că fratele său P.M.G. a

fost coautor al infracțiunii comise, urmează să se constate că nu poate fi

pedepsit.

În subsidiar s-a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei aplicate raportat la împrejurările care circumstanțiază

persoana inculpatului: conduita bună anterioară, lipsa antecedentelor penale,

gradul de instruire.

Prin decizia penală nr. 20 din 23

martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie, pronunțată

în dosarul nr. 71/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul P.I. împotriva sentinței penale nr. 827 din 6 decembrie 2005

pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a menținut-o.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul apelant să plătească statului cheltuieli

judiciare în sumă de 60 RON.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că printr-o atentă administrare a probelor instanța de fond a

reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la

o justă încadrare în drept a faptelor comise.

S-a stabilit în mod cert faptul că,

în ziua de 25 mai 2005, inculpatul a participat împreună cu ceilalți

coinculpați V.E.G., O.C.D., B.C.E. și P.M.G. la sustragerea prin violență de la

două părți vătămate a două lănțișoare din aur, ce au fost amanetate de

inculpat, iar banii obținuți, împărțiți între ei și totodată amanetat un al

treilea lănțișor sustras de inculpatul V.E.G., primind banii din amanetare.

În acest context a fost considerată

ca fiind lipsită de temei susținerea inculpatului privind necunoașterea

provenienței bunurilor amanetate și nefondată critica vizând schimbare

încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tăinuire și aplicarea cauzei de

nepedepsire prevăzută de alin. (2) al art. 221 C. pen.

Din materialul probator administrat

în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești a

rezultat că inculpatul P.I. a participat la sustragerea lănțișoarele din aur de

la gâtul părților vătămate, cunoscând împrejurările în care au fost comise

faptele, în loc public și prin violență, urmată de amanetarea bunurilor

sustrase și împărțirea banilor rezultați din amanetare.

Toate aceste împrejurări au

concretizat modul tacit al inculpatului de a ajuta la sustragerea bunurilor și

definesc intenția acestuia care constituie latura obiectivă a infracțiunii de

complicitate la furt calificat, cum just instanța de fond a încadrat fapta.

Prin conduita lui, inculpatul a

înlesnit și ajutat la săvârșirea infracțiunilor, fiind îndeplinite cerințele art.

26 C. pen., care nu condiționează participația de existența unei înțelegeri

exprese.

Așa fiind, în mod corect și în

deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză s-a reținut în

sarcina inculpatului săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie.

La individualizarea pedepselor,

prima instanță a avut în vedere pericolul social al faptelor dat de

împrejurările concrete de săvârșire și de amploarea pe care au luat-o aceste

infracțiuni, dar a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) – c) C. pen.

Pentru a face aplicare textelor de

lege privind existența și efectele circumstanțelor atenuante, prima instanță a

motivat că inculpatul este tânăr, fără antecedente penale și a avut o bună

conduită înainte de săvârșirea faptelor, iar în cursul procesului a avut o

poziție sinceră.

Aceste împrejurări au fost corect

reținute în favoarea inculpatului, evaluarea lor s-a făcut cu luarea în

considerare a tuturor datelor cauzei semnificative sub raportul criteriilor de

individualizare, astfel încât nu s-ar justifica aplicarea unei pedepse mai

ușoare.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul, P.I., fără a arăta în scris

motivele.

La termenul de astăzi, deși legal

citat, recurentul inculpat a lipsit, la dosarul cauzei, nefiind depus nici un înscris

care să ateste imposibilitatea sa de prezentare, formularea vreunei cereri sau

împuternicirea avocațială a vreunui apărător ales, situație față de care Înalta

Curte a constatat cauza aflată în recurs, în stare de judecată, acordând

cuvântul părților asupra căii de atac exercitată.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17, 17

1

, 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat, în

principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor, din complicitate la

infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin.

(1) C. pen., pentru care urmează a se pronunța achitarea în baza art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece

cercetarea judecătorească a fost efectuată superficial, iar în subsidiar,

reducerea pedepselor prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor

atenuante judiciare corect reținute.

Concluziile procurorului asupra

recursului inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a

prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

inculpatul P.I. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 17

1

, 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat a rezultat că în mod corect, instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului

examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului P.I. în

săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Înalta Curte consideră că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului P.I. de a-i ajuta pe

ceilalți patru coinculpați minori, în ziua de 25 mai 2005, să sustragă trei

lănțișoare din aur de la trei părți vătămate, de a amaneta lănțișoarele și de a

împărți banii obținuți cu ceilalți inculpați, întrunește atât obiectiv, cât și

subiectiv conținutul incriminator a trei fapte de complicitate la tâlhărie

săvârșite în condițiile circumstanței agravante de comiterea a faptelor

împreună cu inculpați minori, în concurs real, prevăzute de art. 26 raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 33 lit. a) din același cod.

În declarațiile olografe date la

organele de poliție, făptuitorul P.I. a descris împrejurările comiterii

faptelor în sensul că „În dimineața zilei de 25 mai 2005 am venit în Iași cu

fratele meu M. și prietenii mei O.C.D., B.C.E., R.G. și V.E.G. Toți ne-am

deplasat la Școala 34 din cartierul Galata Iași, pentru ca O.C.D. să se înscrie

la examenul de capacitate. După ce acesta a depus dosarul, toți am mai rămas un

pic pe trotoarul din fața școlii. În timp ce stăteam de vorbă pe lângă grupul

nostru a trecut o femeie care am văzut că avea la gât un lănțișor. În acest

moment B.C.E. și V.E.G. s-au hotărât să meargă după acea femeie și să-i smulgă

lănțișorul de la gât. Am văzut cum cei doi au urmărit-o circa 20 de metri pe

acea femeia după care am văzut când B.C.E. a smuls lanțul de la gâtul acelei

femei timp în care V.E.G. stătea în apropierea femeii, iar după smulgerea

lănțișorului au fugit împreună prin spatele blocurilor Scolii 34. În jurul

orelor 10,30, în Gara Iași ne-am întâlnit cu cei doi, ne-au arătat lănțișorul

furat, era de culoare galbenă și era rupt … Eu aveam asupra mea cartea de

identitate a unui prieten de-al meu pe nume R.B. și atunci m-am hotărât să

amanetez lănțișorul folosind acel act de identitate. Tot grupul nostru ne-am

deplasat la o casă de amanet de pe strada gării din Iași unde eu am amanetat pe

numele meu de R.B. acest lănțișor pentru care am primit suma de 1.000.000 lei

bani pe care i-am împărțit egal cu fratele meu P.M.G., B.C.E. și V.E.G. Partea

mea de bani am cheltuit-o personal pe mâncare și țigări.”

„În ziua de 25 mai 2005 nu mai rețin

ora exactă, dar cred că între orele 11-12,30 mă aflam împreună cu O.C.D., B.C.E.,

V.E.G., T.P., R.G. și fratele meu P.M.G. în dreptul Casei de Modă din Iași.

Fratele meu P.M.G. i-a spus lui O.C.D. că e rândul lui să fure un lănțișor. O.C.D.

a fost de acord cu acest lucru, fapt pentru care văzând pe trotoar o femeie mai

în vârstă care avea la gât un lănțișor s-a detașat de grupul nostru și când

aceasta a ajuns în dreptul lui O.C.D. a început să fugă spre ea și în timp ce

alerga i-a smuls acesteia lănțișorul de la gât, după care a fugit printre

blocuri. La scurt timp după aceasta toți ne-am întâlnit în zona magazinului A.

unde eu împreună cu fratele meu P.M.G. și O.C.D. am intrat în apropierea unei

case de amanet unde să amanetăm lănțișorul, întrucât lucrătoarele de la casa se

amanet au refuzat să reprimească lănțișorul, O.C.D. a mers singur la o altă

casă de amanet din zonă, nu știu cum se numește unde a vândut lucrătorului de

acolo lănțișorul respectiv, obținând suma de 750.000 lei. Cât timp O.C.D. a

vândut lănțișorul, restul grupului l-am așteptat în apropierea casei de amanet.

După ce O.C.D. a vândut lănțișorul, banii pe care i-a obținut i-am împărțit

între noi, astfel el și-a oprit suma de 300.000 lei, mie mi-a dat suma de

150.000 lei, iar fratelui meu P.M.G., suma de 150.000 lei, iar lui B.C.E. suma

de 150.000 lei…”.

„…O.C.D. mi-a spus că veneau din

Cartierul Galata de la o școală unde acesta își depusese actele pentru examen. V.E.G.

a scos din buzunar un lanț din aur și mi-a spus să-l amanetez, eu i-am zis că

buletinul meu este pierdut, moment în care O.C.D. a intervenit spunându-mi să

folosesc buletinul unui consătean de-al meu pe nume R.B. pe care îl aveam

asupra mea … Întâi la casa de amanet de pe str. Gării s-a dus V.E.G., dar a

fost refuzat de vânzătoare, motiv pentru care V.E.G. mi-a spus să mă duc eu cu

buletinul lui R.B. ca să amanetez lanțul. Am fost de acord și împreună cu V.E.G.

ne-am dus la casa de amanet unde eu personal am amanetat lanțul cu suma de

1.300.000 lei. Arăt că după ce am amanetat acest lănțișor V.E.G. mi-a dat suma

de 200.000 lei, atunci l-am întrebat de unde îl are și mi-a spus că a fost

furat … ne-am întâlnit din nou cu V.E.G., O.C.D., B.C.E., R.G.. V.E.G. mi-a mai

arătat un lanț de aur și mi-a spus să mergem împreună să-l amanetăm la aceiași

casă de amanet, am fost de acord și folosind buletinul lui R.B. l-am amanetat

cu suma de 2.000.000 lei. V.E.G. mi-a spus că lanțul l-a furat cu puțin timp în

urmă de pe strada Gării, din toată suma mi-a dat 250.000 lei și știu că lanțul

din aur cântărea aproximativ 10 g.

După ce am ieșit din casa de amanet

la intersecție ne-am întâlnit și cu fratele meu M., T. și R., iar fratele meu M.

mi-a dat un lanț din aur iar eu și cu O.C.D. l-am amanetat cu suma de 1.400.000

lei, mie personal fratele meu M. mi-a dat suma de 200.000 lei…”.

În declarația dată la organele de

poliție, în prezența apărătorului O.R., la data de 13 iunie 2005, învinuitul P.I.

a arătat că „Mențin declarațiile olografe date până în prezent acestea reflectă

adevărul. În data de 25 mai 2005, în jurul orei 8,00, m-am întâlnit în zona

Gării Iași cu niște prieteni pe nume B.C.E., V.E.G. și O.C.D. Împreună cu mine

se afla și fratele meu P.M.G. Toți 5 am plecat spre cartierul Galata la Școala

Generală nr. 34 pentru ca O.C.D. să se înscrie la examenul de capacitate. Când O.C.D.

a ieșit din școală și ne aflam toți 5 în fața școlii pe lângă noi a trecut o

femeie care avea la gât un lănțișor din aur. B.C.E. a afirmat că vrea să

sustragă lănțișorul de la gâtul acelei femei și i-a spus lui V.E.G. să meargă

împreună cu el după acea femeie pentru a-i fura lănțișorul. Am văzut cum B.C.E.

și V.E.G. au mers după acea femeie și i-a smuls de la gât lănțișorul. B.C.E. și

V.E.G. au fugit printre blocuri spre gară, în aceeași direcția am plecat și eu

împreună cu fratele meu și O.C.D. La gară ne-am întâlnit cu B.C.E. și V.E.G., B.C.E.

avea asupra sa lanțul sustras pe care ni l-a arătat și nouă. Am hotărât să

amanetăm lănțișorul sustras, am mers la o casă de amanet din gară, unde eu am

amanetat lănțișorul cu un buletin a unui prieten pe nume R.B. Am primit pentru

lănțișor suma de aproximativ 1.000.000 lei, banii i-am împărțit, adică eu,

fratele meu, B.C.E. și V.E.G., fiecare primind câte 250.000 lei. Nu am dat nici

un ban din valorificare acelui lănțișor lui O.C.D., considerând că acesta nu a

avut nici o contribuție la comiterea faptei.

Am hotărât apoi să mergem toți 5 în

zona centrală a municipiului pentru ca O.C.D. să sustragă și el un lănțișor de

la o femeie. Am ajuns toți 5 în parcul de lângă A.M., am văzut trecând pe lângă

noi o femeie care avea la gât un lănțișor din aur, nu am avut timp să ne mai

despărțim, așa cum hotărâsem inițial, O.C.D. a ieșit din grup a mers după acea

femeia și i-a smuls de la gât lănțișorul după care toți 5 am fugit, lănțișorul

l-am amanetat tot eu cu buletinul lui R.B. la o casă de amanet din zona Tg.

Cucului, am primit în jur de 700.000 lei, banii i-am împărțit eu, fratele meu, O.C.D.

și B.C.E. V.E.G. nu a primit nici un ban din amanetarea acestui lănțișor. B.C.E.

s-a despărțit de noi, iar noi ceilalți am mers spre gară unde urma ca V.E.G. să

sustragă și el un lănțișor de la o femeie. Când am ajuns în preajma gării eu

m-am despărțit de V.E.G., B.C.E. și fratele meu și am plecat în gară. După un

timp în gară au venit cei 3, V.E.G. mi-a arătat un lănțișor spunând că l-a

sustras de la gâtul unei femei. Am mers toți la o casă de amanet din zonă, unde

eu am amanetat lănțișorul tot cu buletinul lui R.B. Am primit suma de 2.000.000

lei, bani împărțiți egal, eu am primit suma de 500.000 lei…”.

În cursul cercetării judecătorești,

în primă instanță, în declarația sa dată în prezența aceluiași apărător O.R.,

inculpatul P.I. a arătat că „…Recunosc săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în

forma complicității reținută în sarcina mea. Situația de fapt este cea reținută

în rechizitoriu. În ceea ce privește lănțișorul sustras de B.C.E., artă că eu

nu am știut ce are de gând să facă acesta și am aflat că lănțișorul este

sustras abia după ce l-am amanetat. Am primit … suma de 200.000 lei. În ceea ce

privește fapta reținută de către inculpatul O.C.D., arăt că eram de față toți

cei 5 inculpați, dar nu am știut ce are de gând să facă acest inculpat. Am

văzut când inculpatul O.C.D. a sustras lanțul de la o doamnă în vârstă, moment

în care inculpații B.C.E., V.E.G. și P.M.G. au fugit. Partea vătămată a fugit

după ei, iar eu am rămas unde mă aflam. Am ieșit printre blocuri, în zona C.M. și

am văzut pe cei 4 inculpați. M-am luat după ei și am ajuns în zona Moldova,

Inculpatul O.C.D. mi-a solicitat să amanetez lănțișorul, dar l-am refuzat,

motiv pentru care acesta l-a vândut. Am primit de la O.C.D. suma de 150.000

lei. Inculpatul V.E.G. nu a primit nici un ban de la acest lănțișor, nu știu

din ce motive. La cea de-a doua faptă nu am participat, deoarece am plecat la

gară …. Arăt că în ceea ce privește lănțișorul sustras de O.C.D., acesta a fost

vândut tot pe baza buletinului lui R.B. I-am dat buletinul lui R.B. lui O.C.D.

A fost vândut cu suma de 750.000 lei. Arăt că și cel de-al treilea lănțișor a

fost amanet tot de mine și tot cu buletinul lui R.B. pentru suma de 2.000.000

lei, mie revenindu-mi suma de 500.000 lei. Arăt că nu m-am înțeles cu ceilalți

inculpați să săvârșim infracțiuni…”.

Din coroborarea declarațiilor inculpatului

P.I., cu declarațiile celorlalți inculpați V.E.G., O.C.D., B.C.E., P.M.G., date

atât în cursul urmăririi penale, în calitățile procesuale pe care le-au avut la

acel moment, cât și în cursul cercetării judecătorești, în care au arătat împrejurările

faptice, cu declarațiile părților civile M.A. și B.E., în care au relatat că au

văzut grupul de 5-6 tineri din care s-au desprins cei care le-au smuls

lănțișoarele, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto,

cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi, precum și în

primă instanță a fost dovedită contribuția efectivă a inculpatului P.I. în

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Înalta Curte nu poate avea în vedere

solicitarea apărării recurentului inculpat, de schimbare a încadrării juridice

din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în aceea de tăinuire, deoarece

ansamblul mijloacelor de probă administrate și la care s-a făcut mai sus

referire a evidențiat actele de executare concretă ale inculpatului, P.I., în

înțelegere cu ceilalți coinculpați, care pe rând au stabilit modalitatea de

acțiune, prin alegerea părților vătămate, ce purtau lănțișoare la gât, precum

și desemnarea celui care va acționa, asistând, chiar la momentul deposedării prin

violență a părților vătămate de lănțișoarele pe care le purtau, ulterior,

amanetându-le și împărțind banii obținuți în funcție de contribuția fiecăruia.

Astfel, în cauză inculpatul P.I.

prin modul său de acțiune, urmare a înțelegerii cu ceilalți inculpați de a sustrage

prin violență lănțișoare din aur de la părțile vătămate, ajutând la deposedarea

a două dintre acestea de către coinculpați, prin asistența la momentul

săvârșirii faptelor, valorificând toate cele trei lănțișoare, prin amanetarea

lor și împărțirea banilor obținuți, în funcție de contribuție, a comis acte de

complicitate concomitentă la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și nu de

tăinuire, la care primirea și proveniența bunurilor este ulterioară săvârșirii

unei infracțiuni.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte consideră că în cauză a fost corect stabilită încadrarea juridică a

faptelor pentru care inculpatul P.I. a fost trimis în judecată, respectiv art. 26

C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că în cauză

au fost respectate dispozițiile legale privind cercetarea judecătorească, cu

respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității

statuate în art. 289 C. proc. pen., dându-se eficiență dispozițiilor art. 320 –

art. 324 C. proc. pen., apreciindu-se motivat după punerea în discuția

părților, inutilitatea ascultării martorilor din lucrări, chiar dacă poziția de

recunoaștere a faptelor reținute în sarcina inculpaților a fost ușor nuanțată

în ceea ce privește desfășurarea activității infracțională, față de calitățile

martorilor, respectiv martori asistenți la diferite măsuri procesuale și nu

martori oculari, iar ca urmare a procesului de evaluare a mijloacelor de probă

administrate a fost dovedită vinovăția inculpatului P.I., în săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, așa încât nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate examina

solicitarea apărării de achitare a inculpatului P.I., în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de

tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., față de considerentele prezentate

referitoare la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

De asemenea, nici critica privind

greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, nu poate fi reținută,

deoarece, atât în stabilirea cuantumului pedepsei, cât și a modalității de

executare, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în

concret ridicat al faptelor comise, de forma de participație, respectiv

complice, de celelalte circumstanțe reale, respectiv săvârșirea împreună cu mai

multe persoane, coinculpații fiind minori, de prejudiciile produse și

neacoperite, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a

recunoscut săvârșirea faptelor, oscilând, însă în descrierea împrejurărilor în

evidențierea contribuției sale, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a

creat probleme în familie sau în comunitate, până la momentul săvârșirii

faptelor, a muncit ulterior acestora în domeniul construcțiilor în București și

în Timișoara, fiind influențat de grup iar comiterea faptelor a fost un impuls

de moment, neavând probleme financiare, așa cum rezultă din referatul de

evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Mai mult, în cauză s-a dat o

relevanță distinctă în aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute

de art. 74 lit. a) – c) C. pen., și regimului sancționator corespunzător impus

de art. 76 lit. b) din același cod, în sensul coborârii cuantumului pedepsei

stabilite, respectiv de 3 ani închisoare, mult sub minimul special prevăzut de

lege pentru infracțiunea ce i-a fost reținută în sarcina sa, acesta fiind de 7

ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de

executare a pedepsei aplicată inculpatului P.I. a fost aceea privativă de

libertate, având în vedere maximul legal al pedepsei prevăzută de lege pentru

infracțiunea de tâlhărie, respectiv 20 de ani închisoare, care atrage

imposibilitatea dispunerii unor modalități neprivative de libertate.

Astfel, atât cuantumul pedepselor

aplicate pentru fiecare faptă, urmând ca ulterior, conform art. 33 și 34 C.

pen., să se execute pedeapsa cea mai grea, cât și modalitatea de executare a

acesteia, în regim de detenție, au fost stabilite în mod legal și temeinic,

putând asigura realizarea scopurilor, educativ și de exemplaritate, în

îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și

resocializarea sa pozitivă.

Înalta Curte apreciază că în contextul

cauzei au fost evaluate plural toate criteriile specifice individualizării

judiciare a pedepsei, așa încât nu se impune reducerea solicitată, nefiind

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, decizia

instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea

atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.I. împotriva

deciziei penale nr. 20 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori

și familie.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat P.I. împotriva deciziei penale nr. 20 din 23

martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON

(1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

mai 2006.