ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3188/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 827 din 6 decembrie 2005 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. 6828/2005, s-a dispus condamnarea inculpaților V.E.G., O.C.D., B.C.E., la câte o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) – (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și următoarele C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul P.M.G., la 3 pedepse de câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute și pedepsite de art. 26, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 99 și următoarele C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 86 raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților V.E.G., O.C.D., B.C.E. și P.M.G. În baza dispozițiilor art. 110 C. pen., s-a stabilit termen de încercare câte 3 ani pentru fiecare inculpat. În baza dispozițiilor art. 86 3 raportat la art. 110 1 C. pen., inculpații au fot obligați ca, pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate de comun acord, la instituțiile desemnate cu supravegherea acestora, respectiv S.P.V.R.S.

de pe lângă Tribunalul Iași, pentru inculpații V.E.G. și B.C.E. și respectiv S.P.V.R.S. de pe lângă Tribunalul Vaslui, pentru inculpații O.C.D. și P.M.G.; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; e) să-și definitiveze studiile. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 4 și 110 1 alin. (3) C. pen. Tot, prin aceeași sentință s-a respins cererea formulată de inculpatul P.I. privind schimbarea încadrării juridice din 3 infracțiuni prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și 2 lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 221 C. pen.

și s-a dispus condamnarea inculpatului P.I., la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de complicitate la tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 21 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa de 3 ani închisoare. S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile vătămate M.A. și B.E. și în consecință: În baza dispozițiilor art. 346 și 14 lit. b) C. proc.

pen., raportat la art. 998 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații V.E.G., B.C.E., P.M.G. și P.I. și în solidar cu părțile responsabile civilmente E.A., B.E., B.E.I., P.A. și P.D. să plătească părții civile M.A. suma de 800.000 lei (80 RON) reprezentând prejudiciu nerecuperat. În baza acelorași dispoziții legale au fost obligați în solidar inculpații O.C.D., B.C.E., P.M.G. și P.I. și părțile responsabile civilmente O.C.D., O.E., B.E., B.E.I., P.A. și P.D. să plătească părții civile B.E. suma de 500.000 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat. S-a constatat recuperat integral, prin plată prejudiciul cauzat părții civile T.E. În baza dispozițiilor art. 189 – art. 191 C. proc. pen., inculpatul P.I.

și inculpații V.E.G., O.C.D., B.C.E. și P.M.G. în solidar cu părțile responsabile civilmente au fost obligați să plătească fiecare, câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 25 mai 2005, în jurul orei 7,30-8,00, inculpații V.E.G., O.C.D., B.C.E., P.M.G. și P.I. s-au întâlnit în zona gării Iași și au hotărât să se deplaseze în diferite zone din municipiul Iași pentru a sustrage prin smulgere lănțișoare din aur de la gâtul unor femei. În baza acestei hotărâri s-au deplasat în cartierul Galata. În momentul în care au văzut trecând pe lângă ei o femeie care avea la gât un lănțișor din aur, B.C.E. și V.E.G. s-au deplasat după partea vătămată, identificată ulterior în persoana numitei M.A.

Inculpatul V.E.G. a rămas mai în spate, iar inculpatul B.C.E. s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls lanțul de la gât, după care cei doi au fugit printre blocuri spre Gara Iași, unde i-au întâlnit pe ceilalți inculpați. Ulterior, s-au deplasat la o casă se amanet, unde inculpatul P.I. a prezentat buletinul de identitate al unui prieten, pe nume R.G. pe care îl avea asupra sa, amanetând lănțișorul cu suma de 1.000.000 lei. Banii au fost împărțiți în mod egal, între inculpații B.C.E., V.E.G., P.I. și P.M.G.. Inculpatul O.C.D. nu a primit nici o sumă de bani pe considerentul că nu a participat la comiterea faptei. Lănțișorul a fost recuperat de la casa de amanet și restituit părții vătămate.

Din prejudiciul total de 2.500.000 lei s-a recuperat lănțișorul în sumă de 1.700.000 lei, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 800.000 lei, contravaloarea medalionului care s-a pierdut când a fost smuls lănțișorul. Inculpații s-au deplasat în zona centrală a municipiului Iași pentru ca și inculpatul O.C.D. să sustragă, prin smulgere, un lănțișor. Când au ajuns în zona parcului Săulescu, inculpatul O.C.D. a observat o femeie care avea la gât un lănțișor din aur. A plecat după acea femeie, identificată ulterior în persoana numitei B.E. și prin surprindere, i-a smuls de la gât lănțișorul. Lănțișorul sustras a fost amanetat de P.I. tot cu buletinul numitului R.G. la o casă de amanet din zona Tg.

Cucu cu suma de 700.000 lei, banii fiind împărțiți între frații P., O.C.D. și B.C.E. Inculpatul V.E.G. nu a primit bani din amanetarea lănțișorului. Lănțișorul a fost recuperat și restituit părții vătămate. Din prejudiciul în sumă de 2.800.000 lei s-a recuperat lănțișorul în sumă de 2.800.000 lei, partea vătămată constituindu-se parte civilă cu suma de 500.000 lei reprezentând contravaloarea cruciuliței care sa pierdut când i s-a smuls lănțișorul. După ce au împărțit banii proveniți din amanetarea lănțișorului sustras de O.C.D., acesta s-a despărțit de ceilalți patru inculpați care s-au deplasat spre zona gării, unde inculpatul V.E.G. a sustras de la gâtul părții vătămate T.E. un lănțișor din aur.

Au amanetat lănțișorul sustras la o casă de amanet cu suma de 2.000.000 lei, banii fiind împărțiți în mod egal între cei patru inculpați. Situația de fapt reținută a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părții vătămate; procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto; proces-verbal de recunoaștere după fotografii și planșa foto; procesele-verbal de recunoaștere din grup și planșele foto; dovezile de ridicare de la casele de amanet a lănțișoarelor sustrase; dovezile de restituire; procesul-verbal de lăsare în custodia SC S.B. SRL Iași. a lănțișorului sustras de la partea vătămată T.E.; declarațiile martorilor; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. S/2377 din 9 iunie 2005 al I.M.L.

Iași din care a rezultat că inculpatul minor B.C.E. a comis faptele cu discernământ. Interogați, inculpații au recunoscut sustragerea prin violență a lănțișoarelor, de către inculpatul V.E.G., O.C.D. și B.C.E. și ajutorul dat de către inculpatul P.M.G., pentru sustragerea acestor bunuri și a inculpatului P.I. pentru valorificarea bunurilor. Inculpatul P.I., personal și prin apărător a susținut în fața instanței că, fapta sa, de a valorifica lănțișoarele sustrase de ceilalți patru inculpați, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, ci ale infracțiunii de tăinuire, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens. Susținerile acestui inculpat au fost considerate neîntemeiate, probatoriul administrat în cauză formând convingerea că prin activitatea desfășurată, împreună cu ceilalți patru inculpați, inculpatul P.I.

a desfășurat acte de complicitate concomitentă la infracțiunea de tâlhărie, reținute în sarcina celorlalți inculpați. Astfel, părțile vătămate M.A. și B.E. au arătat că au văzut inițial un grup de 5-6 tineri, din care s-au desprins cei care le-au sustras lănțișoarele, ceea ce a dus la concluzia că hotărârea inculpaților a fost de a acționa împreună. Pe de altă parte, chiar traseul activității desfășurate de autorii infracțiunii de tâlhărie, relatat de toți cei cinci inculpați, în sensul că după fiecare act material de sustragere, se întâlneau în zona gării, unde inculpatul P.I. primea lănțișorul sustras și îl amaneta, a dus la concluzia că, între acest inculpat și ceilalți, al existat o înțelegere în sensul promisiunii de a tăinui bunurile provenite din săvârșirea faptei de către ceilalți inculpați și apoi de a valorifica aceste bunuri, pentru a face rost de bani.

Activitatea desfășurată de inculpatul P.I., în modalitatea descrisă anterior, a fost corect calificată de actul de inculpare, ca fiind în forma de participație penală la infracțiunea consumată de tâlhărie, respectiv complicitate, astfel că, cerere formulată de acest inculpat, privind schimbarea încadrării juridice, dată faptelor prin rechizitoriu, în infracțiunea de tăinuire, a fost respinsă. În drept, faptele inculpaților minori V.E.G., O.C.D. și B.C.E., care, în ziua de 25 mai 2005, împreună cu inculpatul P.I. și P.M.G., au sustras prin violență în timp ce se aflau în loc public, lănțișoare din aur de la gâtul mai multor părți vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie în formă continuată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (1) – (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 99 C. pen.

Fapta inculpatului minor P.M.G. de a-i ajuta pe inculpații P.I., B.C.E., O.C.D. și V.E.G., să sustragă prin violență, 3 lănțișoare din aur de la 3 părți vătămate, de a participa la amanetarea acestora și de a primi bani din această activitate, întrunește elementele constitutive a 3 infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 33 lit. a) C. pen. Fapta inculpatului major P.I. de a-i ajuta pe ceilalți 4 inculpați să sustragă 3 lănțișoare din aur de la trei părți vătămate, de a amaneta lănțișoarele și de a împărți banii astfel obținuți cu ceilalți inculpați, întrunește elementele constitutive a trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute și pedepsite de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere în cadrul criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., atitudinea cooperantă a inculpaților, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, stăruința depusă de inculpați pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părților vătămate, precum și circumstanțele personale ale inculpaților. Astfel, din referatele de anchetă socială efectuate în faza de urmărire penală și din referatele de evaluare psiho-socială efectuate în faza de judecată de către S.P.V.R.S. Iași de pe lângă Tribunalul Iași și Vaslui, a rezultat că inculpații provin din familii organizate (mai puțin inculpatul V.E.G.), sunt supravegheați de părinți, frecventează cursurile școlare, având o situație materială stabilă.

S-a concluzionat pentru toți cei 5 inculpați, că prezintă șanse mari de reintegrare socială, în condițiile unei stricte supravegheri din partea familiilor, dar și din partea unor instituții abilitate, interesul, urmând a fi centrat pe controlul preocupărilor și al anturajului inculpaților și susținerea acestora în vederea finalizării studiilor. Având în vedere cele prezentate anterior, precum și faptul că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, instanța de fond a apreciat că în cauză s-a putut face aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., pedepsele aplicate inculpaților, fiind coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite în limitele permise de art. 76 lit. a) C. pen., pentru inculpații minori și de art. 76 lit. b) C. pen., pentru inculpatul major.

De asemenea, circumstanțele personale ale inculpaților au creat convingerea primei instanțe, că scopul prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, dispunându-se în consecință, pentru inculpații minori, suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate, în conformitate cu dispozițiile art. 86 1 și 110 C. pen. În soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispozițiile art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a admis acțiunile civile formulate de părțile vătămate (B.E. și M.A.) și în consecință, inculpații au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata prejudiciilor nerecuperate către cele două părți vătămate.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat părții civile T.E., acesta a fost recuperat integral prin plată, partea vătămată, depunând la dosar un înscris în acest sens. În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentința a fost apelată de inculpatul P.I. pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut în motivele de apel, că în mod greșit s-a dispus condamnarea pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie; inculpatul nu a avut nici o înțelegere cu ceilalți patru coinculpați privind activitatea infracțională și nu a cunoscut proveniența bunurilor amanetate, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire și având în vedere că fratele său P.M.G.

a fost coautor al infracțiunii comise, urmează să se constate că nu poate fi pedepsit. În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate raportat la împrejurările care circumstanțiază persoana inculpatului: conduita bună anterioară, lipsa antecedentelor penale, gradul de instruire. Prin decizia penală nr. 20 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 71/2006, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I. împotriva sentinței penale nr. 827 din 6 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a menținut-o. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 60 RON.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că printr-o atentă administrare a probelor instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptelor comise. S-a stabilit în mod cert faptul că, în ziua de 25 mai 2005, inculpatul a participat împreună cu ceilalți coinculpați V.E.G., O.C.D., B.C.E. și P.M.G. la sustragerea prin violență de la două părți vătămate a două lănțișoare din aur, ce au fost amanetate de inculpat, iar banii obținuți, împărțiți între ei și totodată amanetat un al treilea lănțișor sustras de inculpatul V.E.G., primind banii din amanetare. În acest context a fost considerată ca fiind lipsită de temei susținerea inculpatului privind necunoașterea provenienței bunurilor amanetate și nefondată critica vizând schimbare încadrării juridice a faptei în infracțiunea de tăinuire și aplicarea cauzei de nepedepsire prevăzută de alin. (2) al art. 221 C. pen.

Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești a rezultat că inculpatul P.I. a participat la sustragerea lănțișoarele din aur de la gâtul părților vătămate, cunoscând împrejurările în care au fost comise faptele, în loc public și prin violență, urmată de amanetarea bunurilor sustrase și împărțirea banilor rezultați din amanetare. Toate aceste împrejurări au concretizat modul tacit al inculpatului de a ajuta la sustragerea bunurilor și definesc intenția acestuia care constituie latura obiectivă a infracțiunii de complicitate la furt calificat, cum just instanța de fond a încadrat fapta. Prin conduita lui, inculpatul a înlesnit și ajutat la săvârșirea infracțiunilor, fiind îndeplinite cerințele art. 26 C. pen., care nu condiționează participația de existența unei înțelegeri exprese.

Așa fiind, în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie. La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere pericolul social al faptelor dat de împrejurările concrete de săvârșire și de amploarea pe care au luat-o aceste infracțiuni, dar a reținut în favoarea inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) – c) C. pen. Pentru a face aplicare textelor de lege privind existența și efectele circumstanțelor atenuante, prima instanță a motivat că inculpatul este tânăr, fără antecedente penale și a avut o bună conduită înainte de săvârșirea faptelor, iar în cursul procesului a avut o poziție sinceră.

Aceste împrejurări au fost corect reținute în favoarea inculpatului, evaluarea lor s-a făcut cu luarea în considerare a tuturor datelor cauzei semnificative sub raportul criteriilor de individualizare, astfel încât nu s-ar justifica aplicarea unei pedepse mai ușoare. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul, P.I., fără a arăta în scris motivele. La termenul de astăzi, deși legal citat, recurentul inculpat a lipsit, la dosarul cauzei, nefiind depus nici un înscris care să ateste imposibilitatea sa de prezentare, formularea vreunei cereri sau împuternicirea avocațială a vreunui apărător ales, situație față de care Înalta Curte a constatat cauza aflată în recurs, în stare de judecată, acordând cuvântul părților asupra căii de atac exercitată.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17, 17 1 , 18 și 14 C. proc. pen., a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor, din complicitate la infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen., pentru care urmează a se pronunța achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece cercetarea judecătorească a fost efectuată superficial, iar în subsidiar, reducerea pedepselor prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante judiciare corect reținute. Concluziile procurorului asupra recursului inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 17 1 , 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului P.I. în săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului P.I. de a-i ajuta pe ceilalți patru coinculpați minori, în ziua de 25 mai 2005, să sustragă trei lănțișoare din aur de la trei părți vătămate, de a amaneta lănțișoarele și de a împărți banii obținuți cu ceilalți inculpați, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator a trei fapte de complicitate la tâlhărie săvârșite în condițiile circumstanței agravante de comiterea a faptelor împreună cu inculpați minori, în concurs real, prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., și art. 33 lit. a) din același cod.

În declarațiile olografe date la organele de poliție, făptuitorul P.I. a descris împrejurările comiterii faptelor în sensul că „În dimineața zilei de 25 mai 2005 am venit în Iași cu fratele meu M. și prietenii mei O.C.D., B.C.E., R.G. și V.E.G. Toți ne-am deplasat la Școala 34 din cartierul Galata Iași, pentru ca O.C.D. să se înscrie la examenul de capacitate. După ce acesta a depus dosarul, toți am mai rămas un pic pe trotoarul din fața școlii. În timp ce stăteam de vorbă pe lângă grupul nostru a trecut o femeie care am văzut că avea la gât un lănțișor. În acest moment B.C.E. și V.E.G. s-au hotărât să meargă după acea femeie și să-i smulgă lănțișorul de la gât. Am văzut cum cei doi au urmărit-o circa 20 de metri pe acea femeia după care am văzut când B.C.E.

a smuls lanțul de la gâtul acelei femei timp în care V.E.G. stătea în apropierea femeii, iar după smulgerea lănțișorului au fugit împreună prin spatele blocurilor Scolii 34. În jurul orelor 10,30, în Gara Iași ne-am întâlnit cu cei doi, ne-au arătat lănțișorul furat, era de culoare galbenă și era rupt … Eu aveam asupra mea cartea de identitate a unui prieten de-al meu pe nume R.B. și atunci m-am hotărât să amanetez lănțișorul folosind acel act de identitate. Tot grupul nostru ne-am deplasat la o casă de amanet de pe strada gării din Iași unde eu am amanetat pe numele meu de R.B. acest lănțișor pentru care am primit suma de 1.000.000 lei bani pe care i-am împărțit egal cu fratele meu P.M.G., B.C.E.

și V.E.G. Partea mea de bani am cheltuit-o personal pe mâncare și țigări.” „În ziua de 25 mai 2005 nu mai rețin ora exactă, dar cred că între orele 11-12,30 mă aflam împreună cu O.C.D., B.C.E., V.E.G., T.P., R.G. și fratele meu P.M.G. în dreptul Casei de Modă din Iași. Fratele meu P.M.G. i-a spus lui O.C.D. că e rândul lui să fure un lănțișor. O.C.D. a fost de acord cu acest lucru, fapt pentru care văzând pe trotoar o femeie mai în vârstă care avea la gât un lănțișor s-a detașat de grupul nostru și când aceasta a ajuns în dreptul lui O.C.D. a început să fugă spre ea și în timp ce alerga i-a smuls acesteia lănțișorul de la gât, după care a fugit printre blocuri. La scurt timp după aceasta toți ne-am întâlnit în zona magazinului A. unde eu împreună cu fratele meu P.M.G.

și O.C.D. am intrat în apropierea unei case de amanet unde să amanetăm lănțișorul, întrucât lucrătoarele de la casa se amanet au refuzat să reprimească lănțișorul, O.C.D. a mers singur la o altă casă de amanet din zonă, nu știu cum se numește unde a vândut lucrătorului de acolo lănțișorul respectiv, obținând suma de 750.000 lei. Cât timp O.C.D. a vândut lănțișorul, restul grupului l-am așteptat în apropierea casei de amanet. După ce O.C.D. a vândut lănțișorul, banii pe care i-a obținut i-am împărțit între noi, astfel el și-a oprit suma de 300.000 lei, mie mi-a dat suma de 150.000 lei, iar fratelui meu P.M.G., suma de 150.000 lei, iar lui B.C.E. suma de 150.000 lei…”. „…O.C.D. mi-a spus că veneau din Cartierul Galata de la o școală unde acesta își depusese actele pentru examen.

V.E.G. a scos din buzunar un lanț din aur și mi-a spus să-l amanetez, eu i-am zis că buletinul meu este pierdut, moment în care O.C.D. a intervenit spunându-mi să folosesc buletinul unui consătean de-al meu pe nume R.B. pe care îl aveam asupra mea … Întâi la casa de amanet de pe str. Gării s-a dus V.E.G., dar a fost refuzat de vânzătoare, motiv pentru care V.E.G. mi-a spus să mă duc eu cu buletinul lui R.B. ca să amanetez lanțul. Am fost de acord și împreună cu V.E.G. ne-am dus la casa de amanet unde eu personal am amanetat lanțul cu suma de 1.300.000 lei. Arăt că după ce am amanetat acest lănțișor V.E.G. mi-a dat suma de 200.000 lei, atunci l-am întrebat de unde îl are și mi-a spus că a fost furat … ne-am întâlnit din nou cu V.E.G., O.C.D., B.C.E., R.G..

V.E.G. mi-a mai arătat un lanț de aur și mi-a spus să mergem împreună să-l amanetăm la aceiași casă de amanet, am fost de acord și folosind buletinul lui R.B. l-am amanetat cu suma de 2.000.000 lei. V.E.G. mi-a spus că lanțul l-a furat cu puțin timp în urmă de pe strada Gării, din toată suma mi-a dat 250.000 lei și știu că lanțul din aur cântărea aproximativ 10 g. După ce am ieșit din casa de amanet la intersecție ne-am întâlnit și cu fratele meu M., T. și R., iar fratele meu M. mi-a dat un lanț din aur iar eu și cu O.C.D. l-am amanetat cu suma de 1.400.000 lei, mie personal fratele meu M. mi-a dat suma de 200.000 lei…”. În declarația dată la organele de poliție, în prezența apărătorului O.R., la data de 13 iunie 2005, învinuitul P.I.

a arătat că „Mențin declarațiile olografe date până în prezent acestea reflectă adevărul. În data de 25 mai 2005, în jurul orei 8,00, m-am întâlnit în zona Gării Iași cu niște prieteni pe nume B.C.E., V.E.G. și O.C.D. Împreună cu mine se afla și fratele meu P.M.G. Toți 5 am plecat spre cartierul Galata la Școala Generală nr. 34 pentru ca O.C.D. să se înscrie la examenul de capacitate. Când O.C.D. a ieșit din școală și ne aflam toți 5 în fața școlii pe lângă noi a trecut o femeie care avea la gât un lănțișor din aur. B.C.E. a afirmat că vrea să sustragă lănțișorul de la gâtul acelei femei și i-a spus lui V.E.G. să meargă împreună cu el după acea femeie pentru a-i fura lănțișorul. Am văzut cum B.C.E.

și V.E.G. au mers după acea femeie și i-a smuls de la gât lănțișorul. B.C.E. și V.E.G. au fugit printre blocuri spre gară, în aceeași direcția am plecat și eu împreună cu fratele meu și O.C.D. La gară ne-am întâlnit cu B.C.E. și V.E.G., B.C.E. avea asupra sa lanțul sustras pe care ni l-a arătat și nouă. Am hotărât să amanetăm lănțișorul sustras, am mers la o casă de amanet din gară, unde eu am amanetat lănțișorul cu un buletin a unui prieten pe nume R.B. Am primit pentru lănțișor suma de aproximativ 1.000.000 lei, banii i-am împărțit, adică eu, fratele meu, B.C.E. și V.E.G., fiecare primind câte 250.000 lei. Nu am dat nici un ban din valorificare acelui lănțișor lui O.C.D., considerând că acesta nu a avut nici o contribuție la comiterea faptei.

Am hotărât apoi să mergem toți 5 în zona centrală a municipiului pentru ca O.C.D. să sustragă și el un lănțișor de la o femeie. Am ajuns toți 5 în parcul de lângă A.M., am văzut trecând pe lângă noi o femeie care avea la gât un lănțișor din aur, nu am avut timp să ne mai despărțim, așa cum hotărâsem inițial, O.C.D. a ieșit din grup a mers după acea femeia și i-a smuls de la gât lănțișorul după care toți 5 am fugit, lănțișorul l-am amanetat tot eu cu buletinul lui R.B. la o casă de amanet din zona Tg. Cucului, am primit în jur de 700.000 lei, banii i-am împărțit eu, fratele meu, O.C.D. și B.C.E. V.E.G. nu a primit nici un ban din amanetarea acestui lănțișor. B.C.E. s-a despărțit de noi, iar noi ceilalți am mers spre gară unde urma ca V.E.G.

să sustragă și el un lănțișor de la o femeie. Când am ajuns în preajma gării eu m-am despărțit de V.E.G., B.C.E. și fratele meu și am plecat în gară. După un timp în gară au venit cei 3, V.E.G. mi-a arătat un lănțișor spunând că l-a sustras de la gâtul unei femei. Am mers toți la o casă de amanet din zonă, unde eu am amanetat lănțișorul tot cu buletinul lui R.B. Am primit suma de 2.000.000 lei, bani împărțiți egal, eu am primit suma de 500.000 lei…”. În cursul cercetării judecătorești, în primă instanță, în declarația sa dată în prezența aceluiași apărător O.R., inculpatul P.I. a arătat că „…Recunosc săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în forma complicității reținută în sarcina mea. Situația de fapt este cea reținută în rechizitoriu.

În ceea ce privește lănțișorul sustras de B.C.E., artă că eu nu am știut ce are de gând să facă acesta și am aflat că lănțișorul este sustras abia după ce l-am amanetat. Am primit … suma de 200.000 lei. În ceea ce privește fapta reținută de către inculpatul O.C.D., arăt că eram de față toți cei 5 inculpați, dar nu am știut ce are de gând să facă acest inculpat. Am văzut când inculpatul O.C.D. a sustras lanțul de la o doamnă în vârstă, moment în care inculpații B.C.E., V.E.G. și P.M.G. au fugit. Partea vătămată a fugit după ei, iar eu am rămas unde mă aflam. Am ieșit printre blocuri, în zona C.M. și am văzut pe cei 4 inculpați. M-am luat după ei și am ajuns în zona Moldova, Inculpatul O.C.D. mi-a solicitat să amanetez lănțișorul, dar l-am refuzat, motiv pentru care acesta l-a vândut.

Am primit de la O.C.D. suma de 150.000 lei. Inculpatul V.E.G. nu a primit nici un ban de la acest lănțișor, nu știu din ce motive. La cea de-a doua faptă nu am participat, deoarece am plecat la gară …. Arăt că în ceea ce privește lănțișorul sustras de O.C.D., acesta a fost vândut tot pe baza buletinului lui R.B. I-am dat buletinul lui R.B. lui O.C.D. A fost vândut cu suma de 750.000 lei. Arăt că și cel de-al treilea lănțișor a fost amanet tot de mine și tot cu buletinul lui R.B. pentru suma de 2.000.000 lei, mie revenindu-mi suma de 500.000 lei. Arăt că nu m-am înțeles cu ceilalți inculpați să săvârșim infracțiuni…”. Din coroborarea declarațiilor inculpatului P.I., cu declarațiile celorlalți inculpați V.E.G., O.C.D., B.C.E., P.M.G., date atât în cursul urmăririi penale, în calitățile procesuale pe care le-au avut la acel moment, cât și în cursul cercetării judecătorești, în care au arătat împrejurările faptice, cu declarațiile părților civile M.A.

și B.E., în care au relatat că au văzut grupul de 5-6 tineri din care s-au desprins cei care le-au smuls lănțișoarele, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi, precum și în primă instanță a fost dovedită contribuția efectivă a inculpatului P.I. în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărării recurentului inculpat, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în aceea de tăinuire, deoarece ansamblul mijloacelor de probă administrate și la care s-a făcut mai sus referire a evidențiat actele de executare concretă ale inculpatului, P.I., în înțelegere cu ceilalți coinculpați, care pe rând au stabilit modalitatea de acțiune, prin alegerea părților vătămate, ce purtau lănțișoare la gât, precum și desemnarea celui care va acționa, asistând, chiar la momentul deposedării prin violență a părților vătămate de lănțișoarele pe care le purtau, ulterior, amanetându-le și împărțind banii obținuți în funcție de contribuția fiecăruia.

Astfel, în cauză inculpatul P.I. prin modul său de acțiune, urmare a înțelegerii cu ceilalți inculpați de a sustrage prin violență lănțișoare din aur de la părțile vătămate, ajutând la deposedarea a două dintre acestea de către coinculpați, prin asistența la momentul săvârșirii faptelor, valorificând toate cele trei lănțișoare, prin amanetarea lor și împărțirea banilor obținuți, în funcție de contribuție, a comis acte de complicitate concomitentă la săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și nu de tăinuire, la care primirea și proveniența bunurilor este ulterioară săvârșirii unei infracțiuni. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că în cauză a fost corect stabilită încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul P.I.

a fost trimis în judecată, respectiv art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că în cauză au fost respectate dispozițiile legale privind cercetarea judecătorească, cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii și contradictorialității statuate în art. 289 C. proc. pen., dându-se eficiență dispozițiilor art. 320 – art. 324 C. proc.

pen., apreciindu-se motivat după punerea în discuția părților, inutilitatea ascultării martorilor din lucrări, chiar dacă poziția de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina inculpaților a fost ușor nuanțată în ceea ce privește desfășurarea activității infracțională, față de calitățile martorilor, respectiv martori asistenți la diferite măsuri procesuale și nu martori oculari, iar ca urmare a procesului de evaluare a mijloacelor de probă administrate a fost dovedită vinovăția inculpatului P.I., în săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, așa încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate examina solicitarea apărării de achitare a inculpatului P.I., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., față de considerentele prezentate referitoare la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului.

De asemenea, nici critica privind greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, nu poate fi reținută, deoarece, atât în stabilirea cuantumului pedepsei, cât și a modalității de executare, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor comise, de forma de participație, respectiv complice, de celelalte circumstanțe reale, respectiv săvârșirea împreună cu mai multe persoane, coinculpații fiind minori, de prejudiciile produse și neacoperite, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, oscilând, însă în descrierea împrejurărilor în evidențierea contribuției sale, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu a creat probleme în familie sau în comunitate, până la momentul săvârșirii faptelor, a muncit ulterior acestora în domeniul construcțiilor în București și în Timișoara, fiind influențat de grup iar comiterea faptelor a fost un impuls de moment, neavând probleme financiare, așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I.

de pe lângă Tribunalul Vaslui. Mai mult, în cauză s-a dat o relevanță distinctă în aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) – c) C. pen., și regimului sancționator corespunzător impus de art. 76 lit. b) din același cod, în sensul coborârii cuantumului pedepsei stabilite, respectiv de 3 ani închisoare, mult sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea ce i-a fost reținută în sarcina sa, acesta fiind de 7 ani închisoare. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului P.I. a fost aceea privativă de libertate, având în vedere maximul legal al pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie, respectiv 20 de ani închisoare, care atrage imposibilitatea dispunerii unor modalități neprivative de libertate.

Astfel, atât cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare faptă, urmând ca ulterior, conform art. 33 și 34 C. pen., să se execute pedeapsa cea mai grea, cât și modalitatea de executare a acesteia, în regim de detenție, au fost stabilite în mod legal și temeinic, putând asigura realizarea scopurilor, educativ și de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa pozitivă. Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei au fost evaluate plural toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei, așa încât nu se impune reducerea solicitată, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În raport cu cele menționate, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.I. împotriva deciziei penale nr. 20 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.I. împotriva deciziei penale nr. 20 din 23 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția pentru minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2006.