ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6961/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 429 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Iași inculpatul V.G. a fost condamnat, la: - 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 a) și b) C. pen.; - 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen. Inculpatele C.Z. și J.A.

au fost condamnate: - la câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. d) C. pen.; - la câte un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art. 248 1 C. pen. și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen., art. 74, 76 lit. b) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate celor două inculpate, urmând ca fiecare să execute câte o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 81C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilite pentru cele două inculpate pe o perioadă de 3 ani care, potrivit art. 82 C. pen., constituie termen de încercare.

Li s-a atras atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a anulat actul falsificat cu nr. 3 din 3 martie 1999 dintre SC C. SA Iași și SC G. SRL Pitești. Inculpatul V.G. a fost obligat să plătească SC L.G. SRL Iași pentru SC C. SA Iași, prin reprezentanții săi legali, suma de 6.636.362.694 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat. Inculpatele C.Z. și J.A. au fost obligate să plătească, în solidar, părții civile A.J.O.F.M. Iași suma de 3.801.176.423 lei, din care suma de 2.116.896.433 lei, plăți compensatorii acordate necuvenit și 1.684.279.390 lei contribuții, majorări și penalități de întârziere datorate la fondul de șomaj. Inculpatele C.Z.

și J.A. au mai fost obligate să plătească, în solidar, către SC L.G. SRL pentru SC C. SA Iași, prin reprezentanți legali, suma de 510.265.368 lei prejudiciu neachitat. Inculpatul V.G. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ca și inculpatele C.Z. și J.A. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul V.G. Aceasta a înființat în anul 1995 SC L.T. SRL Drăgănești Olt, având ca obiect principal de activitate comerțul cu bunuri alimentare și nealimentare. Deși numita V.P. avea calitatea de asociat unic și administrator la SC L.T. SRL Drăgănești Olt, ea nu s-a implicat în activitatea desfășurată de această societate comercială, de care, în fapt, s-a ocupat inculpatul V.G.

În toamna anului 1997, inculpatul a luat cunoștință, printr-un anunț publicitar în ziar, de faptul că SC C. SA Iași avea de vânzare cereale. Întrucât era și acționar la SC M.S. SRL Rădăuți, societate comercială care producea băuturi alcoolice din cereale, inculpatul s-a hotărât să contacteze, telefonic, conducerea SC C. SA Iași și să se informeze despre prețurile la care această societate vindea cerealele. În urma discuțiilor telefonice, inculpatul a primit, prin fax, ofertele întocmite de către reprezentanții SC C. SA Iași, el fiind interesat, în principal, de porumb boabe. După primirea ofertelor s-a deplasat la Iași, la sediul SC C. SA, având asupra sa documentele SC L.T. SRL Drăgănești Olt.

A fost legitimat la Serviciul desfacere, unde i s-au verificat documentele SC L.T. SRL Drăgănești Olt, pe care a reprezentat-o în fapt (nu avea împuternicire ori delegație din partea administratorului societății V.P.), apoi a negociat cu persoanele din conducerea SC C. SA Iași cantitățile de porumb boabe pe care le-a solicitat, prețul de livrare și plata cerealelor achiziționate, în termen de 30 zile de la data livrării. Având disponibilități financiare, SC L.T. SRL Drăgănești Olt, reprezentată de către inculpatul V.G., a primit acceptul conducerii SC C. SA Iași, alcătuită din inculpatele C.Z. și J.A., de a achiziționa cereale și anume porumb boabe. În mai multe rânduri, SC C. SA Iași a livrat diverse cantități de porumb boabe de la bazele de recepție de pe raza municipiului Iași, respectiv din zona municipiului Pașcani.

Inculpatul a achitat, la termenele stabilite, uneori cu depășirea acestora, contravaloarea porumbului achiziționat, respectând astfel contractul nr. 24/7.V.1998 încheiat cu SC C. SA Iași, în baza căruia această societate comercială a livrat porumb boabe SC L.T. SRL Drăgănești Olt. Conform contractului menționat, SC C. SA Iași, reprezentată de către inculpatele C.Z., director general și J. (fostă G.), director economic, se obligă să livreze SC L.T. SRL Drăgănești Olt, reprezentată de inculpatul V.G. și numitul F.C., cantitatea de 500 tone porumb boabe, la prețul stabilit la data livrării fiecărei tranșe. Conform clauzelor contractului cu nr. de mai sus, plata porumbului boabe trebuia achitat anticipat, livrarea trebuia să se facă după un grafic întocmit de comun acord de către cele două părți, iar durata contractului era de 8 luni de zile.

La aceeași dată, 7 mai 1998, între cele două societăți comerciale a fost încheiată o notă de negociere care a avut ca obiect stabilirea prețului de vânzare a porumbului boabe și anume 850 lei/kg. Ulterior, la data de 12 mai 1998, părțile contractante au încheiat o convenție, anexă a contractului nr. 24, în care se arată că SC L.T. SRL Drăgănești Olt se obligă să achite contravaloarea porumbului achiziționat, cu ordin de plată, în tranșe de câte 50-80 milioane lei zilnic, începând cu data de 18 mai 1998. În vara anului 1998, inculpatul V.G., cunoscând administratorii unor societăți comerciale care preluau sau comercializau grâu și aflând că SC C. SA Iași are cantități însemnate de grâu în stoc, s-a hotărât să intermedieze vânzarea unor cantități de grâu de la SC C. SA Iași, către unele firme din Sibiu, Călărași, Craiova.

La propunerea lui și având în vedere faptul că el a achitat porumbul boabe achiziționat de la SC C. SA Iași, inculpatele C.Z. și J.A. au fost de acord să-i livreze grâu, scop în care a fost încheiat contractul nr. 30 din 5 iunie 1998, potrivit căruia SC C. SA Iași se obliga să-i livreze SC L.T. SRL Drăgănești Olt cantitatea de 3000 tone grâu, la prețul stabilit de comun acord, la data livrării. În aceeași zi, reprezentanții celor două părți au încheiat două note de negociere prin care au stabilit prețul de livrare a grâului 920 lei/kg, de la Baza de recepție Pașcani. În perioada următoare, între SC C. SA Iași și SC L.T.

SRL Drăgănești Olt, reprezentate de către inculpatele C.Z., J.A., respectiv inculpatul V.G., au fost încheiate 4 contracte de vânzare-cumpărare a unor cantități de grâu, astfel: 1) - contract nr. 40 din 11 septembrie 1998, pentru cantitatea de 1000 tone grâu, la prețul de 700 lei/kg de la Baza de recepție Pașcani; 2) - contract nr. 51/10 decembrie 1998 pentru cantitatea de 1000 tone grâu la prețul de 950 lei/kg.

Conform notei de negociere încheiate în aceeași zi de părțile contractante, beneficiarul grâului se obligă să achite încă 50 lei/kg în cazul devalorizării leului până la paritatea de 11.000 lei/1 dolar S.U.A.; 3) - contract nr. 1 din 7 ianuarie 1999 pentru cantitatea de 4.500 tone grâu (500 tone de la Silozul Iași, la prețul de 1000 lei/kg, 3000 tone de la Baza de recepție Pașcani la prețul de 940 lei/kg, 1000 tone de la Baza Pașcani, la prețul de 1000 lei/kg; 4) - contract nr. 2 din 11 februarie 1999, pentru cantitatea de 1000 tone grâu panificație, la prețul de 1100 lei/kg.

De asemenea, în cursul lunilor februarie - martie 1999, SC C. SA Iași, reprezentată de către inculpatele sus-amintite, a încheiat încă trei contracte de vânzare-cumpărare a unor cantități de grâu, după cum urmează: 1) – contract nr. 3 din 15 februarie 1999, pentru cantitatea de 3000 tone grâu panificație (din care 1440 tone la prețul de 1150 lei/kg de la Silozul Iași și 1560 tone la prețul de 1050 lei/kg) încheiat cu SC D.C.I. SRL București, reprezentată de P.S.; 2) – contract nr. 3 din 3 martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone grâu panificație, la prețul de 1050 lei/kg, de la Baza de recepție Pașcani, încheiat cu SC G. SRL Pitești reprezentată de numitul C.L.; 3) – contract nr. 4 din 3 martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone, la prețul de 1050 lei/kg, de la Baza de recepție Pașcani, încheiat cu SC D.C.I.

SRL București, reprezentată de către numitul P.S. Pentru stabilirea situației livrărilor de cereale (grâu și porumb boabe) și a plăților efectuate furnizorului de către societățile comerciale menționate mai sus, care au cumpărat porumb boabe sau grâu de la SC C. SA Iași, la dosarul cauzei s-au depus documentele de livrare (facturi fiscale, avize de expediție, scrisori de trăsură, note de recepție, chitanțe fiscale, ordine de plată), au fost audiați inculpații V.G., C.Z., J.A. și învinuitul R.V., precum și diferiți martori care au cunoscut activitatea de vânzare-cumpărare a cerealelor, s-au dispus și s-au efectuat trei expertize contabile. Din probele administrate în cauză a rezultat că SC C. SA Iași a încheiat în total 9 contracte de vânzare-cumpărare a cerealelor (porumb boabe și grâu) cu cele trei societăți comerciale menționate mai sus (SC L.T.

SRL Drăgănești Olt, SC D.I. SRL București și SC G. SRL Pitești), valoarea cerealelor livrate în perioada mai 1998 – martie 1999 însumând 14.002.677.942 lei, din care, până la data de 31 octombrie 1999, a fost achitată suma de 7.366.315.248 lei, rămânând neachitată diferența de 6.636.362.694 lei, situația debitelor fiind următoarea: - SC L.T. SRL Drăgănești Olt - 3.728.605.391 lei; - SC G. SRL Pitești - 905.312.686 lei; SC D.I. SRL București – 2.002.443.617 lei. Deși, în aparență, contractele de vânzare-cumpărare între societățile comerciale menționate mai sus au fost încheiate cu respectarea tuturor regulilor și principiilor care guvernează convențiile civile, în timpul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul V.G., care s-a prezentat ca fiind reprezentantul SC L.T.

SRL Drăgănești Olt și a fost implicat la încheierea contractelor dintre SC C. SA Iași și celelalte două societăți comerciale, a fost de rea credință, a acționat cu intenția de a obține cantități mari de cereale de la SC C. SA Iași, prin inducerea în eroare a reprezentanților acestei societăți comerciale. Urmărind să câștige încrederea persoanelor din conducerea furnizorului cerealelor, inculpatul V.G. a achitat integral contravaloarea porumbului boabe ce a constituit obiectul primului contract încheiat între SC C. SA Iași și SC L.T. SRL Drăgănești Olt (nr. 24 din 7 mai 1998), astfel lăsând impresia că este un partener de afaceri serios, că societatea comercială pe care o reprezintă are o situație financiară bună și poate achita cerealele cumpărate.

Ulterior, chiar dacă nu a plătit integral, cantitățile de grâu achiziționate de la SC C. SA Iași, la termenele stipulate în contractele încheiate, a achitat eșalonat, diferite sume de bani, determinându-le în acest mod pe inculpatele C.Z., J.A. și învinuitul R.V. să încheie noi contracte de livrare a unor cantități de grâu. De menționat că el a profitat și de faptul că, pe de o parte, în perioada anilor 1998 - 1999, prețul grâului scăzuse din cauza unor producții mari de grâu și a unor importuri din țările C., care au făcut ca cererea să fie redusă iar, pe de alta, că stocurile mari de grâu pe care le avea SC C. SA Iași nu se puteau epuiza până la următoarea recoltă, situație în care o parte din el s-a și depreciat încolțind, devenind furajer.

În momentul în care a întârziat mult plata cantităților de grâu achiziționate pentru SC L.T. SRL Drăgănești Olt iar reprezentanții SC C. SA Iași au refuzat să-i mai livreze grâu, el s-a prezentat însoțit de un bărbat, identificat ulterior ca fiind C.L., cu actele și ștampila SC G. SRL Pitești, pe care le avea de mai mult timp asupra sa și a încheiat, ca reprezentant al acestei societăți comerciale, contractul nr. 4 din 3 martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone grâu panificație. Despre SC G. SRL Pitești și SC D.C.I. SRL București, inculpatul V.G. a susținut, în fața conducerii S.C. C. SA Iași, că aceste firme au datorii către SC L.T. SRL Drăgănești Olt și astfel a determinat-o să accepte încheierea contractelor de livrare a unor cantități de grâu de panificație.

După ce au fost livrate cantitățile de grâu contractate cu cele trei societăți comerciale, prin luna aprilie 2000, inculpata C.Z. a constatat că inculpatul V.G. a întrerupt plata grâului, l-a contactat telefonic iar el a asigurat-o că va achita datoriile pe care firmele reprezentate de el le are față de SC C. S.A. Iași. Apoi, văzând că nu a mai luat legătura cu nici o persoană din conducerea SC C. SA Iași ori din cadrul Biroului desfacere, inculpatele C.Z., J.A. și învinuitul R.V. l-au căutat, deplasându-se prin diferite locuri, despre care știau că desfășoară activități comerciale cu firmele sale, și anume Drăgănești Olt, Pitești, Rădăuți, însă nu l-au găsit. Totodată, au aflat că administratorul SC G. SRL Pitești, martorul T.I., nu-l împuternicise pe inculpat să achiziționeze grâu de la SC C. SA Iași, în numele firmei sale.

De asemenea, martorul T.I. le-a adus la cunoștință că SC G. SRL Pitești nu avea nici o datorie la SC L.T. SRL Drăgănești Olt. Ulterior, au aflat că inculpatul V.G. a fost cercetat, în stare de arest preventiv, în dosarul nr. 5049/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune. Dispariția inculpatului V.G. a întărit convingerea inculpatelor C.Z. și J.A. și învinuitului R.V. că au fost înșelați în timpul încheierii celor 9 contracte de vânzare-cumpărare a cerealelor, precum și în timpul derulării lor. Pentru a recupera prejudiciul produs de către inculpat, SC C. SA Iași, ei au făcut mai multe demersuri, însă nu au reușit să mai recupereze nimic.

Au acționat în judecată SC L.T. SRL Drăgănești Olt, SC G. SRL Pitești și SC D.C.I. SRL București și au depus mai multe plângeri la organele de cercetare penală împotriva lui. Audiat fiind, inculpatul V.G. nu și-a recunoscut faptele săvârșite, susținând că el a achitat întreaga cantitate de cereale pe care a achiziționat-o în perioada în care a reprezentat SC L.T. SRL Drăgănești Olt. De asemenea, el a declarat că a adus la cunoștință reprezentanților SC C. SA Iași faptul că soția sa, V.P. cesionase, la data de 4 ianuarie 1999, părțile sociale SC L.T. SRL Drăgănești Olt, numitului P.M.D., din Timișoara, susținând că noul administrator și asociat unic va avea sarcina să achite datoriile acestei societăți comerciale.

Totodată, a declarat că el nu era de față când au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare a grâului între SC C. SA Iași și SC G. SA Pitești ori SC D.C.I. SRL București. Deși a fost confruntat cu inculpata C.Z., el și-a menținut declarația dată inițial. Spre sfârșitul lunii decembrie a anului 2001, inculpatul V.G. a dispărut de la domiciliul său, sustrăgându-se urmăririi penale și, din acest motiv, cercetările s-au desfășurat în lipsa lui. Așa cum s-a arătat mai sus, el a urmărit, dând dovadă de perseverență infracțională, cu răbdare, prin diferite manopere frauduloase, să ajungă într-un moment în care conducerea SC C. SA Iași să încheie contracte de livrare a unor cantități din ce în ce mai mari de grâu, după ce-i câștigase încrederea.

Faptul că el s-a hotărât din timp să obțină cantități mari de grâu și să nu le mai achite a fost dovedit de modul în care a revândut o parte din grâul achiziționat de la SC C. SA Iași. În acest sens, s-a stabilit că el a căutat să vândă repede grâul primit de la SC C. SA Iași, scop în care a scăzut prețul la aproape jumătate. În asemenea situație, el a știut că nu mai poate achita datoriile către furnizori și, cu toate acestea, a continuat să primească grâul contractat, lăsând conducerea SC C. SA Iași să creadă că el are disponibilități financiare, că va respecta termenele de plată convenite cu contractele încheiate. Un alt aspect al inducerii în eroare a persoanelor din conducerea SC C. SA Iași de către inculpatul V.G.

este prezentarea acestuia ca delegat al SC G. SRL Pitești la încheierea contractului nr. 3 din 3 martie 1999. Rezoluția infracțională în baza căreia a acționat, a fost confirmată cu prisosință de comportarea sa, după data de 31 octombrie 1999, când a refuzat să mai achite cerealele achiziționate, apoi a dispărut, sustrăgându-se de la obligațiile contractuale ce-i reveneau. Fapta inculpatului V.G. de a induce în eroare reprezentanții SC C. SA Iași cu prilejul încheierii și derulării unor contracte comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. Întrucât el a săvârșit actele infracționale acționând în baza unei singure hotărâri, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la forma continuată a infracțiunii.

În sarcina inculpatului V.G. s-a reținut și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, constând în semnarea și ștampilarea contractului nr. 3 din 3 martie 1999, în calitate de reprezentant al beneficiarului, SC G. SRL Pitești, fără ca adevăratul administrator al acestei societăți comerciale să-i fi atribuit calitatea de delegat sau de împuternicit și fără ca SC G. SRL Pitești să fi fost, cu adevărat, parte contractantă. Cele două infracțiuni săvârșite de către inculpatul V.G. sunt în concurs real. Prejudiciul în sumă de 6.636.363.000 lei a rămas nerecuperat.

Inculpatele C.Z., director general și J.A., director economic, nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu ce le reveneau ca persoane cu funcții de conducere, consecințele fiind situația financiară a SC C. SA Iași și anume ajungerea acesteia în imposibilitatea de a plăti creditorii și de a încasa la rândul ei sume foarte mari de bani, reprezentând contravaloarea unor cereale care le-au livrat în perioada anilor 1997-1999, în care au asigurat conducerea societății. În acest sens, s-a stabilit în timpul cercetărilor că SC C. SA Iași a contractat un credit de 35 miliarde lei în luna iulie 1997 de la Sucursala Iași a B.R.D. pe care nu a reușit să-l restituie. Pentru a-și recupera creditul acordat, banca menționată a obținut punerea unui gaj pe stocul de cereale existent în toamna anului 1997 în depozitele SC C. SA Iași, apoi a urmărit situația valorificării cerealelor de către această societate comercială.

Constatând că cerealele sunt livrate unor societăți comerciale, printre care SC L.T. SRL Drăgănești Olt, care nu aveau posibilități de plată sau garanții pentru plata cerealelor achiziționate, conducerea sucursalei Iași a B.R.D. a avertizat SC C. SA Iași, în mai multe rânduri, prin diferite adrese, asupra riscurilor imposibilității recuperării contravalorii cerealelor livrate. Cu toate acestea, inculpatele C.Z. și J.A. au continuat să livreze grâu SC L.T. SRL Drăgănești - Olt în baza contractelor încheiate deja ori au încheiat noi contracte, fără să dispună verificări suplimentare a posibilităților de plată și a garanțiilor prezentate verbal de către inculpatul V.G., astfel asumându-și riscul nerecuperării contravalorii cerealelor livrate.

Pe de altă parte, din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatele C.Z. și J.A. nu au solicitat relații cu privire la situația financiară a SC G. SRL Pitești și SC D.C.I. SRL București, de la Camera de Comerț a României, modalitate de a descoperi că aceste societăți comerciale nu-l împuterniciseră pe inculpatul V.G. să le reprezinte ori să le susțină la încheierea contractelor de achiziționare a grâului de la SC C. SA Iași. Un alt aspect al infracțiunii de îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, faptă săvârșită de inculpatele C.Z. și J.A., este și dispoziția dată de ele de a înregistra în evidențele contabile ale SC C. SA Iași perisabilități de 3.062.104 kg grâu aferente intervalului de timp al anilor 1993 - 1999, contrar prevederilor legale potrivit cărora acestea trebuiau înregistrate anual numai după efectuarea inventarelor.

De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că ele au dispus plata sumei de 2.116.896.433 lei, reprezentând plăți compensatorii încasate după disponibilizarea salariaților de la SC C. SA Iași, în urma aplicării O.U.G. nr. 98/1999 referitoare la acordarea unor sume de bani salariaților societăților aflate în procedură de lichidare judiciară, sumă de bani care nu trebuia plătită deoarece persoanele care au beneficiat de ea și-au continuat activitatea în cadrul SC C. SA Iași. Îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor ce le reveneau pe posturile de director general, respectiv director economic inculpatelor C.Z. și J.A. a avut drept consecință tulburarea însemnată a bunului mers a SC C. SA Iași și înregistrarea unei pagube în patrimoniul acesteia, constând în contravaloarea grâului livrat societăților comerciale SC G. SRL Pitești, SC L.T.

Drăgănești - Olt și SC D.C.I. București. Așa cum s-a arătat mai sus, inculpatele C.Z. și J.A. nu au depus toate diligențele la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare a cerealelor pe care SC C. SA Iași le-a livrat firmelor reprezentate de către inculpatul V.G., în privința obținerii unor date și informații despre buna credință a acestuia sau despre autenticitatea situațiilor financiare ale celor 3 firme prezentate de el. Totodată, s-a stabilit conform procesului verbal de constatare întocmit, la data de 31 ianuarie 2001, de către controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi a României –D.C.F. Iași, că inculpatele au dispus plata nelegală a sumei de 5.120.265.368 lei pentru participarea lor la ședințele A.G.A.

și ale Consiliului de administrație, astfel încălcând prevederile H.G. nr. 794/1991 modificată prin H.G. nr. 248/2992. Această ultimă faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 referitoare la folosirea bunurilor și creditelor societății SC C. SA Iași în interesele proprii ale inculpatelor, contrare intereselor societății comerciale pe care erau obligate să o administreze conform prevederilor legale în vigoare. Prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care le reveneau în virtutea funcțiilor de conducere sau îndeplinirea lor defectuoasă, așa cum s-a reținut mai sus, inculpatele C.Z. și J.A., se fac vinovate și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 248 1 și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul V.G. s-a sustras urmăririi penale și nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, pentru a fi audiat. Inculpatele C.Z. și J.A., audiate în instanță, nu au recunoscut faptele comise, susținând că ele au acționat în maniera descrisă mai sus pentru a putea să achite debitele datorate B.R.D. - ului și că pierderile înregistrate de SC C. SA sunt consecința unor cauze independente de voința lor. Apărările lor au fost înlăturate cu motivarea că, prin probele administrate, s-a demonstrat că acestea au luat decizii care prezentau riscuri mari, pe fondul superficialității de care au dat dovadă cu relațiile cu partenerii de afaceri și au încălcat prevederile legale referitoare la drepturile salariale ale salariaților societății și ale persoanelor din conducerea acesteia.

Partea civilă D.J.P.O.F.M. Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 3.801.176.423 lei, din care 2.116.896.433 lei, plăți compensatorii acordate necuvenit salariaților și suma de 1.684.279.390 lei, sume datorate la fondul de șomaj constând în contribuții, majorări și penalități de întârziere. La cererea inculpaților s-a efectuat o expertiză contabilă în cauză, expertiză care s-a efectuat de expertul contabil P.A. Din acest raport de expertiză, instanța a luat în considerare numai punctul 1 din concluzii, cele referitoare la livrările de produse agricole către firmele administrate de inculpatul V.G., deoarece se coroborează cu celelalte probe din dosar.

Răspunsurile de la pct. 2 și 3 nu au fost avute în vedere întrucât că nu se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză (cele referitoare la perisabilitate și indemnizații acordate membrilor Consiliului de administrație). La individualizarea pedepselor, în favoarea inculpatelor C.Z. și J.A., instanța de fond a reținut ca circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., faptul că ele nu au antecedente penale, au avut o comportare bună până la momentul săvârșirii faptelor și au fost prezente la termenele de judecată. În baza acelorași raționamente și având în vedere că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea lor, instanța a dispus pentru aceste inculpate, suspendarea condiționată a executării lor conform art. 81 C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpatele C.Z. și J.A., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. În ambele apeluri s-a solicitat achitarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu care nu a fost săvârșită de inculpate. Achitarea salariilor compensatorii către personalul societății disponibilizat în procedura de reorganizare și care, prin decizia administratorului judiciar și cu avizul judecătorului sindic, a fost reangajat cu convenție civilă pentru continuarea activității nu contravine dispozițiilor O.U.G. nr. 98/1999 și nu constituie infracțiune de abuz în serviciu. În sensul că plățile salariilor compensatorii au fost făcute legal iar personalul astfel disponibilizat și reorganizat are dreptul să păstreze sumele încasate sunt deciziile date în recursul în anulare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și alte decizii civile.

În ce privește infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 referitoare la plata indemnizației de membru al A.G.A. și a Consiliului de Administrație, pedeapsa pentru infracțiune trebuia grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002. Sub aspectul laturii civile, sumele nete plătite ca indemnizație membrilor A.G.A. și ai Consiliului de Administrație sunt în valoare de 191.284.600 lei, așa cum rezultă din expertiza P. și nu cum a fost reținut prin hotărâre, suma pretinsă prin hotărâre fiind preluată din expertiza B.P., care are în vedere sume brute. Restituirea acestor sume trebuia făcută de toți membri A.G.A. și C.A care au beneficiat de sume nelegal încasate, ce trebuie chemați în judecată în cadrul unei acțiuni civile.

În ce privește prejudiciul creat prin abuz în serviciu, deși este în sumă de 2.116.896.433 lei, instanța a dispus obligarea inculpaților la recuperarea unui prejudiciu total de 3.801.176.423 lei, adăugând prejudiciului o sumă constând în contribuții, majorări de întârziere datorate fondului de șomaj în sumă de 1.684.279.390 lei, sumă ce nu are nici o legătură cu obiectul infracțiunii pentru care sunt chemați să răspundă penal și care se referă la plata salariilor compensatorii, conform actului de sesizare și nu la contribuții șomaj. În latura civilă instanța a obligat inculpatele la plata unei sume dincolo de limitele investirii. În apelul său inculpata J.A. a susținut aceleași motive de critică și a solicitat achitarea.

Prin decizia penală nr. 112/ A din 30 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală, s-au admis apelurile formulate de inculpatele C.Z. și J.A. împotriva sentinței penale nr. 429 din 7 iunie 2005 a Tribunalului Iași care a fost desființată în parte în latura penală și civilă. Rejudecând: S-au descontopit pedepsele rezultante de câte un an închisoare aplicate inculpatelor în pedepsele componente, s-au înlăturat dispozițiile art. 81, 82, 83 C. pen., privind pedepsele rezultante iar în temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor de câte 6 luni închisoare și câte un an închisoare aplicate inculpatelor. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus grațierea integrală și condiționată a pedepselor de câte 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru săvârșirea câte unei infracțiuni prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74, 76 C. pen., pentru ambele inculpate apelante. În baza art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare pe o durată de 3 ani. S-a atras atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 și ale art. 83 C. pen. S-a înlăturat din sentință dispoziția privind obligarea în solidar a inculpatelor C.Z. și J.A. la plata către partea civilă A.J.O.F.M. Iași a sumei de 3.801.176.423 lei din care 2.116.896.433 lei plăți compensatorii acordate necuvenit și 1.689.279.390 lei contribuții, majorări și penalități de întârziere datorate la fondul de șomaj. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în latura obiectivă a infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 248 1 cu referire la art. 258 C. pen., se rețin și plățile compensatorii făcute personalului disponibilizat de societate și care a continuat activitatea în cadrul societății dispuse de inculpate.

Această activitate a inculpatelor nu intră sub incidența incriminării infracțiunii de abuz în serviciu întrucât în procedura de lichidare a societății SC C., declanșată la 10 aprilie 2000 prin hotărârea Tribunalului Iași, s-a desemnat lichidator firma E.L. SRL Iași care, după disponibilizarea personalului societății, a aprobat, cu avizul judecătorului sindic, continuarea activității la mai multe puncte de lucru sens în care personalul necesar se angajează pe bază de convenție civilă de prestări servicii, fiind nominalizate 57 de persoane la punctele de lucru și pentru activitatea de recuperare debite 9 persoane, dintre cele 88 persoane disponibilizate. Disponibilizarea personalului s-a făcut, la 8 iunie 2000, ca urmare a dispoziției de începere a procedurii falimentului.

Personalul disponibilizat a fost reangajat cu aceeași dată pe baza unor contracte de prestări servicii și a continuat să desfășoare activitate normală și să fie plătit pentru timpul lucrat. Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 98/1999, personalul disponibilizat, necesar pentru desfășurarea procesului de lichidare, poate fi angajat de către administrator sau lichidator cu acordul judecătorului sindic cu convenție civilă sau contract de muncă, cu menținerea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență stabilite la data disponibilizării. Drepturile prevăzute de ordonanța de urgență includ plata salariilor compensatorii și întrucât plățile s-au făcut către lucrători ai societății care au fost disponibilizați și apoi reangajați în condițiile legii, pentru definitivarea activității de lichidare, aceștia pot păstra drepturile câștigate.

Cum inculpatele s-au conformat dispozițiilor legale iar plățile compensatorii s-au făcut la sesizarea lor de către A.J.F.M. Iași în condițiile în care procedura lichidării judiciare era în mod real declanșată, iar personalul în mod real disponibilizat contractele lor de muncă încetând, nu s-a creat nici un prejudiciu A.J.O.F.M. iar activitatea inculpatelor nu se circumscrie incriminării specifice infracțiunii de abuz în serviciu, așa încât a fost înlăturată din conținutul infracțiunii.

Pe de altă parte, în ceea ce privește celelalte acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de abuz în serviciu s-a apreciat că inculpatele au înregistrat în mod nelegal perisabilități pentru perioada 1993 - 1999, nesocotind legislația în vigoare și metodologia de lucru specifică, astfel că nu s-a dispus achitarea inculpatelor pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată ci doar s-a eliminat din conținutul infracțional activitatea de plată a sumelor compensatorii către personalul disponibilizat iar, ca o consecință a acestui fapt, a fost înlăturată obligarea inculpatelor la plata acestor sume compensatorii, de 2.116.896.433 lei, ca prejudiciu penal, precum și a sumei acordată suplimentar de 1.684.279.390 lei constând în contribuții, majorări și penalități de întârziere datorate la fondul de șomaj, sume în strânsă legătură cu drepturile salariale compensatorii considerate prejudiciu penal, întrucât grevează aceste sume și se calculează și impută asupra drepturilor salariale în mod automat.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 s-a reținut că a fost comisă în forma de vinovăție prevăzută de lege însă, față de data săvârșirii, 1 ianuarie 1998 – 31 decembrie 2000, aceasta intră sub incidența actului de grațiere, Legea nr. 543/2002, care a fost aplicată în cauză, grațiindu-se pedepsele aplicate inculpatelor pentru această infracțiune. Împotriva acestei, în termen legal, au declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatele C.Z. și J.A. Recursul parchetului, ce viza procedeul juridic greșit folosit de instanța de apel, de a înlătura din conținutul infracțional al infracțiunii de abuz în serviciu a activității de plată a sumelor compensatorii, a fost retras de către procurorul de ședință înainte de începerea dezbaterilor.

În ceea ce privește recursurile declarate de inculpate, acestea au reiterat motivele de apel, arătând, în esență, că nu se poate reține că au dat dovadă de superficialitate la încheierea și derularea contractelor de livrare cereale către inculpatul V.G., atâta vreme cât au verificat documentele societăților și identitatea reprezentanților dar au fost induse în eroare de către acesta; că nu se poate susține că înregistrarea perisabilităților trebuia să se facă în baza unor inventare anuale obligatorii, atâta vreme cât potrivit H.G.

nr. 304/1999 privind aprobarea normelor privind limitele legale de perisabilitate se stipulează că perisabilitățile acordate se calculează pentru perioada cuprinsă între 2 inventarieri, precum și în cazul predării gestiunii iar, în speță, inventarierea nu a fost posibilă datorită stocurilor mari de cereale; că, în ceea ce privește sumele plătite membrilor consiliului de administrație și adunării generale a acționarilor, cu titlu de indemnizație, s-ar putea reține că acestea au fost nelegale doar pentru perioada iunie 2000 – februarie 2001, când dreptul propriu de conducere al societății fusese ridicat, însă ar fi în discuție doar sumele ridicate de cele 2 inculpate iar nu de către toți membrii iar, pe de altă parte, nu este corectă obligarea inculpatelor la plata sumelor brute, deoarece impozitele și contribuțiile aferente au fost virate statului, nefiind încasate de beneficiarii persoane fizice.

S-au invocat drept cazuri de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 9, 17 și 18 C. proc. pen. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile inculpatelor sunt nefondate. 1. Instanța de fond, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, a stabilit în mod fundamentat că inculpatele au comis cu vinovăție infracțiunea de abuz în serviciu în forma calificată, constând în îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale de livrări cereale către societățile desemnate de inculpatul V.G. Această îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu reiese din faptul că nu au luat în considerare împrejurarea că respectivul inculpat nu avea împuternicire să reprezinte SC L.T.

SRL Drăgănești Olt, al cărui asociat unic și administrator era V.P., soția acestuia și, cu atât mai mult, nu au solicitat documentul prin care același inculpat ar fi fost împuternicit să angajeze contractual SC G. SRL Pitești și SC D.C.I. București, cu care aparent nu avea nici o legătură. Totodată, inculpatele, ce asigurau conducerea executivă a SC C. Iași, nu au luat în considerare notificările din 16 iunie 1998, 1 martie 1999 și 14 aprilie 1999 ale B.R.D., sucursala Iași asupra riscurilor imposibilității recuperării contravalorii cerealelor livrate și, mai mult, au continuat să livreze grâu SC L.T. SRL Drăgănești - Olt în baza contractelor încheiate deja ori au încheiat noi contracte, fără să dispună verificări suplimentare a posibilităților de plată și a garanțiilor prezentate verbal de către inculpatul V.G., asumându-și astfel riscul nerecuperării contravalorii cerealelor livrate.

Față de aceste aspecte, nu se poate accepta susținerea inculpatelor în sensul că lipsa diligențelor echivalează cu o culpă, fiind de esența activității de încheiere a contractelor verificarea documentelor societății contractante, calitatea de reprezentant legal și identitatea celui ce angaja răspunderea contractuală, mai ales în situația plăților ulterioare livrării mărfii. În consecință, inculpatele și-au încălcat, cu știință, cel puțin în forma intenției indirecte, obligațiile de serviciu și au cauzat un prejudiciu însemnat societății a cărei conducere o exercitau, fiind irelevantă împrejurarea că la săvârșirea faptei a contribuit și activitatea de inducere în eroare desfășurată de coinculpatul V.G., tocmai pentru faptul că această activitate nu ar fi avut consecințe dacă inculpatele și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu.

Totodată, faptul că ulterior producerii pagubei, au luat măsuri pentru chemarea în judecată a societăților beneficiare nu este de natură a înlătura răspunderea penală a acestora. 2. În ceea ce privește critica ce vizează greșita apreciere ca nelegală a perisabilităților acordate pentru perioada 1993 - 1999, Înalta Curte constată că și aceasta este nefondată. Astfel, prin H.G. nr. 184/1997 s-a dispus înființarea unor societăți comerciale prin preluarea cu titlu gratuit a unei părți din patrimoniul A.N.P.A. RA, SC C. Iași înființându-se și ea în baza acestui act normativ, mai exact la data de 10 iulie 1997 când s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului Iași sub nr. J-22-940 din 10 iulie 1997. Potrivit normelor metodologice aprobate prin O.M.F.

nr. 2388/1995 și Precizărilor nr. 230 din 10 iunie 1997 emise de A.N.P.A. SA, exista obligația inventarierii generale a patrimoniului la data începerii activității SC C. Iași, stabilindu-se totodată că până la data de 25 iunie 1997 se va definitiva operațiunea de inventariere iar scăzămintele și perisabilitățile aprobate prin actele de justificare a gestiunilor, chiar dacă au fost constatate după data de 31 martie 1997, vor fi înregistrate în bilanțul încheiat la 31 martie 1997. Așadar, inculpata C.Z., care exercita funcția de director și în cadrul A.N.P.A. Iași, nu a efectuat inventarul obligatoriu la data preluării patrimoniului astfel că nu au fost evidențiate nici scăzămintele și perisabilitățile care trebuiau înregistrate în bilanțul din 31 martie 1997, chiar dacă s-ar fi constatat ulterior acestei date, dar evident nu mai târziu de 30 iunie 1997, data încheierii efective a protocolului de predare, primire.

Totodată, prin înregistrarea la data de 30 iunie 2000 a unor scăzămintele și perisabilitățile aferente perioadei 1993 - 2000, ca urmare a inventarului din 1 iunie 1999, au fost încălcate dispozițiile legale potrivit cărora inventarierea generală se face cel puțin o dată pe an (art. 8 din Legea nr. 82/1991), precum și cele potrivit cărora acordarea scăzămintelor și perisabilităților se face pentru perioada cuprinsă între 2 inventarieri consecutive, acordându-se perisabilități începând cu anul 1993, deci cu circa 4 ani înainte de înființarea SC C. SA Iași.

Nu lipsit de importanță este faptul că actul de justificare a gestiunii nr. 8 din 30 noiembrie 1999 face referire la stocul existent la data de 1 iunie 1998 (situație în care se puteau acorda scăzăminte și perisabilități doar începând cu data de 1 iunie 1998, ca dată a ultimului inventar), precum și împrejurarea că acest act a fost modificat de 2 ori, odată la 22 decembrie 1999 și apoi la 26 iunie 2000, când societatea intră în faliment, încercându-se astfel acoperirea tuturor minusurilor din gestiunea Silozului Iași. Așadar, inculpatele și-au încălcat obligațiile de serviciu prin neefectuarea inventarului la predarea gestiunii, a inventarelor anuale obligatorii potrivit Legii contabilității, precum și prin acordarea scăzămintelor și perisabilităților pentru o perioadă de timp mai mare decât cea legală, susținerile acestora în sensul că nu s-a putut efectua inventarul din cauza stocului mare de cereale neputând fi luate în considerare.

3. Referitor la critica privind nelegala obligare a inculpatelor la despăgubiri în sumă de 510.265.368 lei, plătită cu titlu de indemnizație membrilor C.A. și A.G.A, Înalta Curte constată că și aceasta este nefondată, această plată fiind contrară dispozițiilor H.G. nr. 794/1991, modificată prin H.G. nr. 248/1992, întrucât pentru participarea la ședințele Consiliului de Administrație și ale A.G.A. a directorului general al societății și a ceilalți directori, care nu sunt membri A.G.A. sau membri C.A., nu se putea acorda o remunerație de 20 % din salariul directorului general pentru fiecare ședință fie a A.G.A. fie a C.A.

Totodată, solicitarea inculpatelor de a fi obligate doar la plata sumelor nete de care au beneficiat personal, este nejustificată, întrucât, pe de o parte, sunt răspunzătoare pentru plata acestor sume, pe care au avizat-o prin prisma funcțiilor de director general și director economic pe care le exercitau iar, pe de altă parte, indemnizațiile nete plătite au ocazionat și alte cheltuieli legal făcute de societate, respectiv impozite și alte contribuții virate la bugetul de stat. Ca atare, toate criticile formulate de inculpate sunt nefondate pentru considerentele arătate, astfel că având în vedere dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de inculpate, ca nefondate, constatând că instanțele de fond și apel au stabilit o situație de fapt în concordanță cu materialul probator din dosarul cauzei și au făcut o corectă aplicare a legii.

Totodată, văzând și dispozițiile art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de parchet. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele - inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatele C.Z. și J.A. împotriva deciziei penale nr. 112 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală. Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentele-inculpate la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2006.