ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6961/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6961/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 429
din 7 iunie 2005 a Tribunalului Iași inculpatul V.G. a fost condamnat, la:
- 10 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, 4 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 a) și b) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., în condițiile art. 33 lit.
a) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C.
pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art.
71 și 64 C. pen.
Inculpatele C.Z. și J.A. au
fost condamnate:
- la câte 6 luni închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 Legea nr. 31/1990
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. d) C. pen.;
- la câte un an închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art.
248
1
C. pen. și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen., art. 74, 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C.
pen., s-au contopit pedepsele aplicate celor două inculpate, urmând ca fiecare
să execute câte o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 81C. pen., s-a
dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilite pentru cele
două inculpate pe o perioadă de 3 ani care, potrivit art. 82 C. pen.,
constituie termen de încercare.
Li s-a atras atenția
inculpatelor asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.
În baza art. 348 C. proc.
pen., s-a anulat actul falsificat cu nr. 3 din 3 martie 1999 dintre SC C. SA
Iași și SC G. SRL Pitești.
Inculpatul V.G. a fost
obligat să plătească SC L.G. SRL Iași pentru SC C. SA Iași, prin reprezentanții
săi legali, suma de 6.636.362.694 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.
Inculpatele C.Z. și J.A. au
fost obligate să plătească, în solidar, părții civile A.J.O.F.M. Iași suma de
3.801.176.423 lei, din care suma de 2.116.896.433 lei, plăți compensatorii
acordate necuvenit și 1.684.279.390 lei contribuții, majorări și penalități de
întârziere datorate la fondul de șomaj.
Inculpatele C.Z. și J.A. au
mai fost obligate să plătească, în solidar, către SC L.G. SRL pentru SC C. SA
Iași, prin reprezentanți legali, suma de 510.265.368 lei prejudiciu neachitat.
Inculpatul V.G. a fost
obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ca și inculpatele C.Z. și J.A.
Pentru a pronunța sentința,
instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul V.G. Aceasta a
înființat în anul 1995 SC L.T. SRL Drăgănești Olt, având ca obiect principal de
activitate comerțul cu bunuri alimentare și nealimentare. Deși numita V.P. avea
calitatea de asociat unic și administrator la SC L.T. SRL Drăgănești Olt, ea nu
s-a implicat în activitatea desfășurată de această societate comercială, de care,
în fapt, s-a ocupat inculpatul V.G.
În toamna anului 1997,
inculpatul a luat cunoștință, printr-un anunț publicitar în ziar, de faptul că
SC C. SA Iași avea de vânzare cereale. Întrucât era și acționar la SC M.S. SRL
Rădăuți, societate comercială care producea băuturi alcoolice din cereale,
inculpatul s-a hotărât să contacteze, telefonic, conducerea SC C. SA Iași și să
se informeze despre prețurile la care această societate vindea cerealele. În
urma discuțiilor telefonice, inculpatul a primit, prin fax, ofertele întocmite
de către reprezentanții SC C. SA Iași, el fiind interesat, în principal, de
porumb boabe. După primirea ofertelor s-a deplasat la Iași, la sediul SC C. SA, având asupra sa documentele SC L.T. SRL Drăgănești Olt.
A fost legitimat la Serviciul
desfacere, unde i s-au verificat documentele SC L.T. SRL Drăgănești Olt, pe
care a reprezentat-o în fapt (nu avea împuternicire ori delegație din partea
administratorului societății V.P.), apoi a negociat cu persoanele din
conducerea SC C. SA Iași cantitățile de porumb boabe pe care le-a solicitat,
prețul de livrare și plata cerealelor achiziționate, în termen de 30 zile de la
data livrării. Având disponibilități financiare, SC L.T. SRL Drăgănești Olt,
reprezentată de către inculpatul V.G., a primit acceptul conducerii SC C. SA
Iași, alcătuită din inculpatele C.Z. și J.A., de a achiziționa cereale și anume
porumb boabe. În mai multe rânduri, SC C. SA Iași a livrat diverse cantități de
porumb boabe de la bazele de recepție de pe raza municipiului Iași, respectiv
din zona municipiului Pașcani.
Inculpatul a achitat, la
termenele stabilite, uneori cu depășirea acestora, contravaloarea porumbului
achiziționat, respectând astfel contractul nr. 24/7.V.1998 încheiat cu SC C. SA
Iași, în baza căruia această societate comercială a livrat porumb boabe SC L.T.
SRL Drăgănești Olt.
Conform contractului
menționat, SC C. SA Iași, reprezentată de către inculpatele C.Z., director
general și J. (fostă G.), director economic, se obligă să livreze SC L.T. SRL
Drăgănești Olt, reprezentată de inculpatul V.G. și numitul F.C., cantitatea de
500 tone porumb boabe, la prețul stabilit la data livrării fiecărei tranșe.
Conform clauzelor contractului cu nr. de mai sus, plata porumbului boabe
trebuia achitat anticipat, livrarea trebuia să se facă după un grafic întocmit
de comun acord de către cele două părți, iar durata contractului era de 8 luni
de zile.
La aceeași dată, 7 mai 1998,
între cele două societăți comerciale a fost încheiată o notă de negociere care
a avut ca obiect stabilirea prețului de vânzare a porumbului boabe și anume 850
lei/kg.
Ulterior, la data de 12 mai 1998,
părțile contractante au încheiat o convenție, anexă a contractului nr. 24, în
care se arată că SC L.T. SRL Drăgănești Olt se obligă să achite contravaloarea
porumbului achiziționat, cu ordin de plată, în tranșe de câte 50-80 milioane
lei zilnic, începând cu data de 18 mai 1998.
În vara anului 1998,
inculpatul V.G., cunoscând administratorii unor societăți comerciale care
preluau sau comercializau grâu și aflând că SC C. SA Iași are cantități
însemnate de grâu în stoc, s-a hotărât să intermedieze vânzarea unor cantități
de grâu de la SC C. SA Iași, către unele firme din Sibiu, Călărași, Craiova.
La propunerea lui și având
în vedere faptul că el a achitat porumbul boabe achiziționat de la SC C. SA Iași, inculpatele C.Z. și J.A. au fost de acord să-i livreze grâu, scop în care a
fost încheiat contractul nr. 30 din 5 iunie 1998, potrivit căruia SC C. SA Iași
se obliga să-i livreze SC L.T. SRL Drăgănești Olt cantitatea de 3000 tone grâu,
la prețul stabilit de comun acord, la data livrării. În aceeași zi,
reprezentanții celor două părți au încheiat două note de negociere prin care au
stabilit prețul de livrare a grâului 920 lei/kg, de la Baza de recepție Pașcani.
În perioada următoare, între
SC C. SA Iași și SC L.T. SRL Drăgănești Olt, reprezentate de către inculpatele C.Z.,
J.A., respectiv inculpatul V.G., au fost încheiate 4 contracte de vânzare-cumpărare
a unor cantități de grâu, astfel:
1) - contract nr. 40 din 11
septembrie 1998, pentru cantitatea de 1000 tone grâu, la prețul de 700 lei/kg
de la Baza de recepție Pașcani;
2) - contract nr. 51/10
decembrie 1998 pentru cantitatea de 1000 tone grâu la prețul de 950 lei/kg.
Conform notei de negociere
încheiate în aceeași zi de părțile contractante, beneficiarul grâului se obligă
să achite încă 50 lei/kg în cazul devalorizării leului până la paritatea de
11.000 lei/1 dolar S.U.A.;
3) - contract nr. 1 din 7
ianuarie 1999 pentru cantitatea de 4.500 tone grâu (500 tone de la Silozul Iași, la prețul de 1000 lei/kg, 3000 tone de la Baza de recepție Pașcani la prețul de 940 lei/kg, 1000 tone de la Baza Pașcani, la prețul de 1000 lei/kg;
4) - contract nr. 2 din 11
februarie 1999, pentru cantitatea de 1000 tone grâu panificație, la prețul de
1100 lei/kg.
De asemenea, în cursul
lunilor februarie - martie 1999, SC C. SA Iași, reprezentată de către
inculpatele sus-amintite, a încheiat încă trei contracte de vânzare-cumpărare a
unor cantități de grâu, după cum urmează:
1) – contract nr. 3 din 15
februarie 1999, pentru cantitatea de 3000 tone grâu panificație (din care 1440
tone la prețul de 1150 lei/kg de la Silozul Iași și 1560 tone la prețul de 1050 lei/kg) încheiat cu SC D.C.I. SRL București,
reprezentată de P.S.;
2) – contract nr. 3 din 3
martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone grâu panificație, la prețul de 1050
lei/kg, de la Baza de recepție Pașcani, încheiat cu SC G. SRL Pitești
reprezentată de numitul C.L.;
3) – contract nr. 4 din 3
martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone, la prețul de 1050 lei/kg, de la Baza de recepție Pașcani, încheiat cu SC D.C.I. SRL București, reprezentată de către numitul P.S.
Pentru stabilirea situației
livrărilor de cereale (grâu și porumb boabe) și a plăților efectuate
furnizorului de către societățile comerciale menționate mai sus, care au
cumpărat porumb boabe sau grâu de la SC C. SA Iași, la dosarul cauzei s-au
depus documentele de livrare (facturi fiscale, avize de expediție, scrisori de
trăsură, note de recepție, chitanțe fiscale, ordine de plată), au fost audiați
inculpații V.G., C.Z., J.A. și învinuitul R.V., precum și diferiți martori care
au cunoscut activitatea de vânzare-cumpărare a cerealelor, s-au dispus și s-au
efectuat trei expertize contabile.
Din probele administrate în
cauză a rezultat că SC C. SA Iași a încheiat în total 9 contracte de
vânzare-cumpărare a cerealelor (porumb boabe și grâu) cu cele trei societăți
comerciale menționate mai sus (SC L.T. SRL Drăgănești Olt, SC D.I. SRL
București și SC G. SRL Pitești), valoarea cerealelor livrate în perioada mai
1998 – martie 1999 însumând 14.002.677.942 lei, din care, până la data de 31
octombrie 1999, a fost achitată suma de 7.366.315.248 lei, rămânând neachitată
diferența de 6.636.362.694 lei, situația debitelor fiind următoarea:
- SC L.T. SRL Drăgănești Olt
- 3.728.605.391 lei;
- SC G. SRL Pitești -
905.312.686 lei; SC D.I. SRL București – 2.002.443.617 lei.
Deși, în aparență,
contractele de vânzare-cumpărare între societățile comerciale menționate mai
sus au fost încheiate cu respectarea tuturor regulilor și principiilor care
guvernează convențiile civile, în timpul cercetărilor s-a stabilit că
inculpatul V.G., care s-a prezentat ca fiind reprezentantul SC L.T. SRL
Drăgănești Olt și a fost implicat la încheierea contractelor dintre SC C. SA
Iași și celelalte două societăți comerciale, a fost de rea credință, a acționat
cu intenția de a obține cantități mari de cereale de la SC C. SA Iași, prin inducerea în eroare a reprezentanților acestei societăți comerciale.
Urmărind să câștige încrederea persoanelor din conducerea furnizorului
cerealelor, inculpatul V.G. a achitat integral contravaloarea porumbului boabe
ce a constituit obiectul primului contract încheiat între SC C. SA Iași și SC L.T.
SRL Drăgănești Olt (nr. 24 din 7 mai 1998), astfel lăsând impresia că este un
partener de afaceri serios, că societatea comercială pe care o reprezintă are o
situație financiară bună și poate achita cerealele cumpărate. Ulterior, chiar
dacă nu a plătit integral, cantitățile de grâu achiziționate de la SC C. SA Iași, la termenele stipulate în contractele încheiate, a achitat eșalonat, diferite
sume de bani, determinându-le în acest mod pe inculpatele C.Z., J.A. și
învinuitul R.V. să încheie noi contracte de livrare a unor cantități de grâu.
De menționat că el a profitat și de faptul că, pe de o parte, în perioada
anilor 1998 - 1999, prețul grâului scăzuse din cauza unor producții mari de
grâu și a unor importuri din țările C., care au făcut ca cererea să fie redusă
iar, pe de alta, că stocurile mari de grâu pe care le avea SC C. SA Iași nu se
puteau epuiza până la următoarea recoltă, situație în care o parte din el s-a
și depreciat încolțind, devenind furajer. În momentul în care a întârziat mult
plata cantităților de grâu achiziționate pentru SC L.T. SRL Drăgănești Olt iar reprezentanții
SC C. SA Iași au refuzat să-i mai livreze grâu, el s-a prezentat însoțit de un
bărbat, identificat ulterior ca fiind C.L., cu actele și ștampila SC G. SRL
Pitești, pe care le avea de mai mult timp asupra sa și a încheiat, ca
reprezentant al acestei societăți comerciale, contractul nr. 4 din 3 martie 1999,
pentru cantitatea de 700 tone grâu panificație. Despre SC G. SRL Pitești și SC D.C.I.
SRL București, inculpatul V.G. a susținut, în fața conducerii S.C. C. SA Iași,
că aceste firme au datorii către SC L.T. SRL Drăgănești Olt și astfel a
determinat-o să accepte încheierea contractelor de livrare a unor cantități de
grâu de panificație.
După ce au fost livrate
cantitățile de grâu contractate cu cele trei societăți comerciale, prin luna
aprilie 2000, inculpata C.Z. a constatat că inculpatul V.G. a întrerupt plata
grâului, l-a contactat telefonic iar el a asigurat-o că va achita datoriile pe
care firmele reprezentate de el le are față de SC C. S.A. Iași. Apoi, văzând că
nu a mai luat legătura cu nici o persoană din conducerea SC C. SA Iași ori din
cadrul Biroului desfacere, inculpatele C.Z., J.A. și învinuitul R.V. l-au
căutat, deplasându-se prin diferite locuri, despre care știau că desfășoară
activități comerciale cu firmele sale, și anume Drăgănești Olt, Pitești,
Rădăuți, însă nu l-au găsit.
Totodată, au aflat că
administratorul SC G. SRL Pitești, martorul T.I., nu-l împuternicise pe
inculpat să achiziționeze grâu de la SC C. SA Iași, în numele firmei sale. De
asemenea, martorul T.I. le-a adus la cunoștință că SC G. SRL Pitești nu avea
nici o datorie la SC L.T. SRL Drăgănești Olt. Ulterior, au aflat că inculpatul V.G.
a fost cercetat, în stare de arest preventiv, în dosarul nr. 5049/P/2000 al
Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru săvârșirea unor
infracțiuni de înșelăciune.
Dispariția inculpatului V.G.
a întărit convingerea inculpatelor C.Z. și J.A. și învinuitului R.V. că au fost
înșelați în timpul încheierii celor 9 contracte de vânzare-cumpărare a
cerealelor, precum și în timpul derulării lor. Pentru a recupera prejudiciul
produs de către inculpat, SC C. SA Iași, ei au făcut mai multe demersuri, însă
nu au reușit să mai recupereze nimic. Au acționat în judecată SC L.T. SRL
Drăgănești Olt, SC G. SRL Pitești și SC D.C.I. SRL București și au depus mai
multe plângeri la organele de cercetare penală împotriva lui.
Audiat fiind, inculpatul V.G.
nu și-a recunoscut faptele săvârșite, susținând că el a achitat întreaga
cantitate de cereale pe care a achiziționat-o în perioada în care a reprezentat
SC L.T. SRL Drăgănești Olt.
De asemenea, el a declarat
că a adus la cunoștință reprezentanților SC C. SA Iași faptul că soția sa, V.P.
cesionase, la data de 4 ianuarie 1999, părțile sociale SC L.T. SRL Drăgănești
Olt, numitului P.M.D., din Timișoara, susținând că noul administrator și
asociat unic va avea sarcina să achite datoriile acestei societăți comerciale.
Totodată, a declarat că el nu era de față când au fost încheiate contractele de
vânzare-cumpărare a grâului între SC C. SA Iași și SC G. SA Pitești ori SC D.C.I.
SRL București. Deși a fost confruntat cu inculpata C.Z., el și-a menținut
declarația dată inițial. Spre sfârșitul lunii decembrie a anului 2001,
inculpatul V.G. a dispărut de la domiciliul său, sustrăgându-se urmăririi
penale și, din acest motiv, cercetările s-au desfășurat în lipsa lui. Așa cum
s-a arătat mai sus, el a urmărit, dând dovadă de perseverență infracțională, cu
răbdare, prin diferite manopere frauduloase, să ajungă într-un moment în care
conducerea SC C. SA Iași să încheie contracte de livrare a unor cantități din
ce în ce mai mari de grâu, după ce-i câștigase încrederea. Faptul că el s-a
hotărât din timp să obțină cantități mari de grâu și să nu le mai achite a fost
dovedit de modul în care a revândut o parte din grâul achiziționat de la SC C. SA Iași. În acest sens, s-a stabilit că el a căutat să vândă repede grâul primit de la SC C. SA Iași, scop în care a scăzut prețul la aproape jumătate. În asemenea situație, el a
știut că nu mai poate achita datoriile către furnizori și, cu toate acestea, a
continuat să primească grâul contractat, lăsând conducerea SC C. SA Iași să
creadă că el are disponibilități financiare, că va respecta termenele de plată
convenite cu contractele încheiate. Un alt aspect al inducerii în eroare a persoanelor
din conducerea SC C. SA Iași de către inculpatul V.G. este prezentarea acestuia
ca delegat al SC G. SRL Pitești la încheierea contractului nr. 3 din 3 martie 1999.
Rezoluția infracțională în
baza căreia a acționat, a fost confirmată cu prisosință de comportarea sa, după
data de 31 octombrie 1999, când a refuzat să mai achite cerealele
achiziționate, apoi a dispărut, sustrăgându-se de la obligațiile contractuale
ce-i reveneau.
Fapta inculpatului V.G. de a
induce în eroare reprezentanții SC C. SA Iași cu prilejul încheierii și
derulării unor contracte comerciale, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2)
și (5) C. pen.
Întrucât el a săvârșit
actele infracționale acționând în baza unei singure hotărâri, în cauză sunt
aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la forma
continuată a infracțiunii.
În sarcina inculpatului V.G.
s-a reținut și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
constând în semnarea și ștampilarea contractului nr. 3 din 3 martie 1999, în
calitate de reprezentant al beneficiarului, SC G. SRL Pitești, fără ca
adevăratul administrator al acestei societăți comerciale să-i fi atribuit
calitatea de delegat sau de împuternicit și fără ca SC G. SRL Pitești să fi
fost, cu adevărat, parte contractantă. Cele două infracțiuni săvârșite de către
inculpatul V.G. sunt în concurs real.
Prejudiciul în sumă de
6.636.363.000 lei a rămas nerecuperat.
Inculpatele C.Z., director
general și J.A., director economic, nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu
ce le reveneau ca persoane cu funcții de conducere, consecințele fiind situația
financiară a SC C. SA Iași și anume ajungerea acesteia în imposibilitatea de a
plăti creditorii și de a încasa la rândul ei sume foarte mari de bani,
reprezentând contravaloarea unor cereale care le-au livrat în perioada anilor
1997-1999, în care au asigurat conducerea societății. În acest sens, s-a
stabilit în timpul cercetărilor că SC C. SA Iași a contractat un credit de 35
miliarde lei în luna iulie 1997 de la Sucursala Iași a B.R.D. pe care nu a reușit să-l restituie.
Pentru a-și recupera
creditul acordat, banca menționată a obținut punerea unui gaj pe stocul de
cereale existent în toamna anului 1997 în depozitele SC C. SA Iași, apoi a
urmărit situația valorificării cerealelor de către această societate
comercială.
Constatând că cerealele sunt
livrate unor societăți comerciale, printre care SC L.T. SRL Drăgănești Olt,
care nu aveau posibilități de plată sau garanții pentru plata cerealelor
achiziționate, conducerea sucursalei Iași a B.R.D. a avertizat SC C. SA Iași,
în mai multe rânduri, prin diferite adrese, asupra riscurilor imposibilității
recuperării contravalorii cerealelor livrate.
Cu toate acestea,
inculpatele C.Z. și J.A. au continuat să livreze grâu SC L.T. SRL Drăgănești - Olt
în baza contractelor încheiate deja ori au încheiat noi contracte, fără să
dispună verificări suplimentare a posibilităților de plată și a garanțiilor
prezentate verbal de către inculpatul V.G., astfel asumându-și riscul
nerecuperării contravalorii cerealelor livrate.
Pe de altă parte, din
probele administrate în cauză a rezultat că inculpatele C.Z. și J.A. nu au
solicitat relații cu privire la situația financiară a SC G. SRL Pitești și SC D.C.I.
SRL București, de la Camera de Comerț a României, modalitate de a descoperi că
aceste societăți comerciale nu-l împuterniciseră pe inculpatul V.G. să le
reprezinte ori să le susțină la încheierea contractelor de achiziționare a
grâului de la SC C. SA Iași.
Un alt aspect al
infracțiunii de îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, faptă
săvârșită de inculpatele C.Z. și J.A., este și dispoziția dată de ele de a
înregistra în evidențele contabile ale SC C. SA Iași perisabilități de 3.062.104 kg grâu aferente intervalului de timp al anilor 1993 - 1999, contrar prevederilor legale
potrivit cărora acestea trebuiau înregistrate anual numai după efectuarea
inventarelor.
De asemenea, din probele
administrate în cauză a rezultat că ele au dispus plata sumei de 2.116.896.433
lei, reprezentând plăți compensatorii încasate după disponibilizarea salariaților
de la SC C. SA Iași, în urma aplicării O.U.G. nr. 98/1999 referitoare la
acordarea unor sume de bani salariaților societăților aflate în procedură de lichidare
judiciară, sumă de bani care nu trebuia plătită deoarece persoanele care au
beneficiat de ea și-au continuat activitatea în cadrul SC C. SA Iași.
Îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor ce le reveneau pe posturile de
director general, respectiv director economic inculpatelor C.Z. și J.A. a avut
drept consecință tulburarea însemnată a bunului mers a SC C. SA Iași și
înregistrarea unei pagube în patrimoniul acesteia, constând în contravaloarea
grâului livrat societăților comerciale SC G. SRL Pitești, SC L.T. Drăgănești - Olt
și SC D.C.I. București.
Așa cum s-a arătat mai sus,
inculpatele C.Z. și J.A. nu au depus toate diligențele la încheierea
contractelor de vânzare-cumpărare a cerealelor pe care SC C. SA Iași le-a
livrat firmelor reprezentate de către inculpatul V.G., în privința obținerii
unor date și informații despre buna credință a acestuia sau despre
autenticitatea situațiilor financiare ale celor 3 firme prezentate de el.
Totodată, s-a stabilit
conform procesului verbal de constatare întocmit, la data de 31 ianuarie 2001,
de către controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi a României –D.C.F.
Iași, că inculpatele au dispus plata nelegală a sumei de 5.120.265.368 lei
pentru participarea lor la ședințele A.G.A. și ale Consiliului de
administrație, astfel încălcând prevederile H.G. nr. 794/1991 modificată prin
H.G. nr. 248/2992.
Această ultimă faptă
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 266 alin.
(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 referitoare la folosirea bunurilor și
creditelor societății SC C. SA Iași în interesele proprii ale inculpatelor,
contrare intereselor societății comerciale pe care erau obligate să o
administreze conform prevederilor legale în vigoare.
Prin neîndeplinirea
sarcinilor de serviciu care le reveneau în virtutea funcțiilor de conducere sau
îndeplinirea lor defectuoasă, așa cum s-a reținut mai sus, inculpatele C.Z. și J.A.,
se fac vinovate și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen.,
raportat la art. 248
1
și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
Inculpatul V.G. s-a sustras
urmăririi penale și nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, pentru a fi
audiat.
Inculpatele C.Z. și J.A.,
audiate în instanță, nu au recunoscut faptele comise, susținând că ele au acționat
în maniera descrisă mai sus pentru a putea să achite debitele datorate B.R.D. -
ului și că pierderile înregistrate de SC C. SA sunt consecința unor cauze
independente de voința lor.
Apărările lor au fost
înlăturate cu motivarea că, prin probele administrate, s-a demonstrat că
acestea au luat decizii care prezentau riscuri mari, pe fondul
superficialității de care au dat dovadă cu relațiile cu partenerii de afaceri
și au încălcat prevederile legale referitoare la drepturile salariale ale salariaților
societății și ale persoanelor din conducerea acesteia.
Partea civilă D.J.P.O.F.M.
Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cauză cu
suma totală de 3.801.176.423 lei, din care 2.116.896.433 lei, plăți
compensatorii acordate necuvenit salariaților și suma de 1.684.279.390 lei,
sume datorate la fondul de șomaj constând în contribuții, majorări și
penalități de întârziere.
La cererea inculpaților s-a
efectuat o expertiză contabilă în cauză, expertiză care s-a efectuat de expertul
contabil P.A.
Din acest raport de
expertiză, instanța a luat în considerare numai punctul 1 din concluzii, cele
referitoare la livrările de produse agricole către firmele administrate de
inculpatul V.G., deoarece se coroborează cu celelalte probe din dosar.
Răspunsurile de la pct. 2 și
3 nu au fost avute în vedere întrucât că nu se coroborează cu mijloacele de
probă administrate în cauză (cele referitoare la perisabilitate și indemnizații
acordate membrilor Consiliului de administrație).
La individualizarea
pedepselor, în favoarea inculpatelor C.Z. și J.A., instanța de fond a reținut
ca circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., faptul că ele nu au
antecedente penale, au avut o comportare bună până la momentul săvârșirii
faptelor și au fost prezente la termenele de judecată.
În baza acelorași
raționamente și având în vedere că scopul pedepselor poate fi atins și fără
executarea lor, instanța a dispus pentru aceste inculpate, suspendarea
condiționată a executării lor conform art. 81 C. pen.
Împotriva sentinței au
declarat apel inculpatele C.Z. și J.A., criticându-le pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În ambele apeluri s-a
solicitat achitarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu care nu a fost
săvârșită de inculpate.
Achitarea salariilor compensatorii
către personalul societății disponibilizat în procedura de reorganizare și care,
prin decizia administratorului judiciar și cu avizul judecătorului sindic, a
fost reangajat cu convenție civilă pentru continuarea activității nu contravine
dispozițiilor O.U.G. nr. 98/1999 și nu constituie infracțiune de abuz în
serviciu. În sensul că plățile salariilor compensatorii au fost făcute legal
iar personalul astfel disponibilizat și reorganizat are dreptul să păstreze
sumele încasate sunt deciziile date în recursul în anulare ale Înaltei Curți de
Casație și Justiție și alte decizii civile.
În ce privește infracțiunea
prevăzută de art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 referitoare la plata
indemnizației de membru al A.G.A. și a Consiliului de Administrație, pedeapsa
pentru infracțiune trebuia grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Sub aspectul laturii civile,
sumele nete plătite ca indemnizație membrilor A.G.A. și ai Consiliului de
Administrație sunt în valoare de 191.284.600 lei, așa cum rezultă din expertiza
P. și nu cum a fost reținut prin hotărâre, suma pretinsă prin hotărâre fiind
preluată din expertiza B.P., care are în vedere sume brute. Restituirea acestor
sume trebuia făcută de toți membri A.G.A. și C.A care au beneficiat de sume
nelegal încasate, ce trebuie chemați în judecată în cadrul unei acțiuni civile.
În ce privește prejudiciul
creat prin abuz în serviciu, deși este în sumă de 2.116.896.433 lei, instanța a
dispus obligarea inculpaților la recuperarea unui prejudiciu total de
3.801.176.423 lei, adăugând prejudiciului o sumă constând în contribuții,
majorări de întârziere datorate fondului de șomaj în sumă de 1.684.279.390 lei,
sumă ce nu are nici o legătură cu obiectul infracțiunii pentru care sunt
chemați să răspundă penal și care se referă la plata salariilor compensatorii, conform
actului de sesizare și nu la contribuții șomaj.
În latura civilă instanța a
obligat inculpatele la plata unei sume dincolo de limitele investirii.
În apelul său inculpata J.A.
a susținut aceleași motive de critică și a solicitat achitarea.
Prin decizia penală nr. 112/
A din 30 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală, s-au admis apelurile
formulate de inculpatele C.Z. și J.A. împotriva sentinței penale nr. 429 din 7
iunie 2005 a Tribunalului Iași care a fost desființată în parte în latura
penală și civilă.
Rejudecând:
S-au descontopit pedepsele
rezultante de câte un an închisoare aplicate inculpatelor în pedepsele
componente, s-au înlăturat dispozițiile art. 81, 82, 83 C. pen., privind
pedepsele rezultante iar în temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea
condiționată a pedepselor de câte 6 luni închisoare și câte un an închisoare aplicate
inculpatelor.
În baza art. 1 din Legea nr.
543/2002 s-a dispus grațierea integrală și condiționată a pedepselor de câte 6
luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru săvârșirea câte unei
infracțiuni prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 C. pen., pentru ambele inculpate apelante.
În baza art. 82 C. pen., s-a
fixat termen de încercare pe o durată de 3 ani.
S-a atras atenția
inculpatelor asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 și ale art. 83 C.
pen.
S-a înlăturat din sentință
dispoziția privind obligarea în solidar a inculpatelor C.Z. și J.A. la plata
către partea civilă A.J.O.F.M. Iași a sumei de 3.801.176.423 lei din care
2.116.896.433 lei plăți compensatorii acordate necuvenit și 1.689.279.390 lei
contribuții, majorări și penalități de întârziere datorate la fondul de șomaj.
S-au menținut celelalte
dispoziții ale sentinței.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a reținut că în latura obiectivă a infracțiunilor de abuz în
serviciu prevăzută de art. 248
1
cu referire la art. 258 C. pen., se
rețin și plățile compensatorii făcute personalului disponibilizat de societate
și care a continuat activitatea în cadrul societății dispuse de inculpate.
Această activitate a
inculpatelor nu intră sub incidența incriminării infracțiunii de abuz în
serviciu întrucât în procedura de lichidare a societății SC C., declanșată la 10
aprilie 2000 prin hotărârea Tribunalului Iași, s-a desemnat lichidator firma E.L.
SRL Iași care, după disponibilizarea personalului societății, a aprobat, cu
avizul judecătorului sindic, continuarea activității la mai multe puncte de
lucru sens în care personalul necesar se angajează pe bază de convenție civilă
de prestări servicii, fiind nominalizate 57 de persoane la punctele de lucru și
pentru activitatea de recuperare debite 9 persoane, dintre cele 88 persoane
disponibilizate.
Disponibilizarea
personalului s-a făcut, la 8 iunie 2000, ca urmare a dispoziției de începere a
procedurii falimentului. Personalul disponibilizat a fost reangajat cu aceeași
dată pe baza unor contracte de prestări servicii și a continuat să desfășoare
activitate normală și să fie plătit pentru timpul lucrat.
Potrivit art. 24 alin. (2)
din O.U.G. nr. 98/1999, personalul disponibilizat, necesar pentru desfășurarea
procesului de lichidare, poate fi angajat de către administrator sau lichidator
cu acordul judecătorului sindic cu convenție civilă sau contract de muncă, cu
menținerea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență stabilite la data
disponibilizării.
Drepturile prevăzute de
ordonanța de urgență includ plata salariilor compensatorii și întrucât plățile
s-au făcut către lucrători ai societății care au fost disponibilizați și apoi
reangajați în condițiile legii, pentru definitivarea activității de lichidare,
aceștia pot păstra drepturile câștigate.
Cum inculpatele s-au
conformat dispozițiilor legale iar plățile compensatorii s-au făcut la sesizarea
lor de către A.J.F.M. Iași în condițiile în care procedura lichidării judiciare
era în mod real declanșată, iar personalul în mod real disponibilizat contractele
lor de muncă încetând, nu s-a creat nici un prejudiciu A.J.O.F.M. iar
activitatea inculpatelor nu se circumscrie incriminării specifice infracțiunii
de abuz în serviciu, așa încât a fost înlăturată din conținutul infracțiunii.
Pe de altă parte, în ceea ce
privește celelalte acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de abuz
în serviciu s-a apreciat că inculpatele au înregistrat în mod nelegal
perisabilități pentru perioada 1993 - 1999, nesocotind legislația în vigoare și
metodologia de lucru specifică, astfel că nu s-a dispus achitarea inculpatelor
pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată ci doar s-a
eliminat din conținutul infracțional activitatea de plată a sumelor
compensatorii către personalul disponibilizat iar, ca o consecință a acestui
fapt, a fost înlăturată obligarea inculpatelor la plata acestor sume
compensatorii, de 2.116.896.433 lei, ca prejudiciu penal, precum și a sumei
acordată suplimentar de 1.684.279.390 lei constând în contribuții, majorări și
penalități de întârziere datorate la fondul de șomaj, sume în strânsă legătură
cu drepturile salariale compensatorii considerate prejudiciu penal, întrucât
grevează aceste sume și se calculează și impută asupra drepturilor salariale în
mod automat.
În ceea ce privește infracțiunea
prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 s-a reținut că a fost comisă
în forma de vinovăție prevăzută de lege însă, față de data săvârșirii, 1
ianuarie 1998 – 31 decembrie 2000, aceasta intră sub incidența actului de
grațiere, Legea nr. 543/2002, care a fost aplicată în cauză, grațiindu-se pedepsele
aplicate inculpatelor pentru această infracțiune.
Împotriva acestei, în termen
legal, au declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatele C.Z.
și J.A.
Recursul parchetului, ce
viza procedeul juridic greșit folosit de instanța de apel, de a înlătura din
conținutul infracțional al infracțiunii de abuz în serviciu a activității de
plată a sumelor compensatorii, a fost retras de către procurorul de ședință
înainte de începerea dezbaterilor.
În ceea ce privește
recursurile declarate de inculpate, acestea au reiterat motivele de apel,
arătând, în esență, că nu se poate reține că au dat dovadă de superficialitate
la încheierea și derularea contractelor de livrare cereale către inculpatul V.G.,
atâta vreme cât au verificat documentele societăților și identitatea
reprezentanților dar au fost induse în eroare de către acesta; că nu se poate
susține că înregistrarea perisabilităților trebuia să se facă în baza unor
inventare anuale obligatorii, atâta vreme cât potrivit H.G. nr. 304/1999
privind aprobarea normelor privind limitele legale de perisabilitate se
stipulează că perisabilitățile acordate se calculează pentru perioada cuprinsă
între 2 inventarieri, precum și în cazul predării gestiunii iar, în speță, inventarierea
nu a fost posibilă datorită stocurilor mari de cereale; că, în ceea ce privește
sumele plătite membrilor consiliului de administrație și adunării generale a
acționarilor, cu titlu de indemnizație, s-ar putea reține că acestea au fost
nelegale doar pentru perioada iunie 2000 – februarie 2001, când dreptul propriu
de conducere al societății fusese ridicat, însă ar fi în discuție doar sumele
ridicate de cele 2 inculpate iar nu de către toți membrii iar, pe de altă
parte, nu este corectă obligarea inculpatelor la plata sumelor brute, deoarece
impozitele și contribuțiile aferente au fost virate statului, nefiind încasate
de beneficiarii persoane fizice. S-au invocat drept cazuri de casare
dispozițiile art. 385
9
pct. 9, 17 și 18 C. proc. pen.
Examinând decizia recurată prin
prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile inculpatelor
sunt nefondate.
Instanța de fond, pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală și nemijlocit în faza de
cercetare judecătorească, a stabilit în mod fundamentat că inculpatele au comis
cu vinovăție infracțiunea de abuz în serviciu în forma calificată, constând în
îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu ocazia încheierii și
derulării unor contracte comerciale de livrări cereale către societățile desemnate
de inculpatul V.G. Această îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de
serviciu reiese din faptul că nu au luat în considerare împrejurarea că
respectivul inculpat nu avea împuternicire să reprezinte SC L.T. SRL Drăgănești
Olt, al cărui asociat unic și administrator era V.P., soția acestuia și, cu
atât mai mult, nu au solicitat documentul prin care același inculpat ar fi fost
împuternicit să angajeze contractual SC G. SRL Pitești și SC D.C.I. București,
cu care aparent nu avea nici o legătură. Totodată, inculpatele, ce asigurau
conducerea executivă a SC C. Iași, nu au luat în considerare notificările din
16 iunie 1998, 1 martie 1999 și 14 aprilie 1999 ale B.R.D., sucursala Iași
asupra riscurilor imposibilității recuperării contravalorii cerealelor livrate
și, mai mult, au continuat să livreze grâu SC L.T. SRL Drăgănești - Olt în baza
contractelor încheiate deja ori au încheiat noi contracte, fără să dispună
verificări suplimentare a posibilităților de plată și a garanțiilor prezentate
verbal de către inculpatul V.G., asumându-și astfel riscul nerecuperării
contravalorii cerealelor livrate. Față de aceste aspecte, nu se poate accepta
susținerea inculpatelor în sensul că lipsa diligențelor echivalează cu o culpă,
fiind de esența activității de încheiere a contractelor verificarea
documentelor societății contractante, calitatea de reprezentant legal și
identitatea celui ce angaja răspunderea contractuală, mai ales în situația
plăților ulterioare livrării mărfii. În consecință, inculpatele și-au încălcat,
cu știință, cel puțin în forma intenției indirecte, obligațiile de serviciu și
au cauzat un prejudiciu însemnat societății a cărei conducere o exercitau,
fiind irelevantă împrejurarea că la săvârșirea faptei a contribuit și
activitatea de inducere în eroare desfășurată de coinculpatul V.G., tocmai
pentru faptul că această activitate nu ar fi avut consecințe dacă inculpatele
și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu. Totodată, faptul că
ulterior producerii pagubei, au luat măsuri pentru chemarea în judecată a
societăților beneficiare nu este de natură a înlătura răspunderea penală a
acestora.
În ceea ce privește
critica ce vizează greșita apreciere ca nelegală a perisabilităților acordate
pentru perioada 1993 - 1999, Înalta Curte constată că și aceasta este
nefondată. Astfel, prin H.G. nr. 184/1997 s-a dispus înființarea unor societăți
comerciale prin preluarea cu titlu gratuit a unei părți din patrimoniul A.N.P.A.
RA, SC C. Iași înființându-se și ea în baza acestui act normativ, mai exact la
data de 10 iulie 1997 când s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului
Iași sub nr. J-22-940 din 10 iulie 1997. Potrivit normelor metodologice aprobate
prin O.M.F. nr. 2388/1995 și Precizărilor nr. 230 din 10 iunie 1997 emise de A.N.P.A.
SA, exista obligația inventarierii generale a patrimoniului la data începerii
activității SC C. Iași, stabilindu-se totodată că până la data de 25 iunie 1997
se va definitiva operațiunea de inventariere iar scăzămintele și
perisabilitățile aprobate prin actele de justificare a gestiunilor, chiar dacă
au fost constatate după data de 31 martie 1997, vor fi înregistrate în bilanțul
încheiat la 31 martie 1997. Așadar, inculpata C.Z., care exercita funcția de
director și în cadrul A.N.P.A. Iași, nu a efectuat inventarul obligatoriu la
data preluării patrimoniului astfel că nu au fost evidențiate nici scăzămintele
și perisabilitățile care trebuiau înregistrate în bilanțul din 31 martie 1997,
chiar dacă s-ar fi constatat ulterior acestei date, dar evident nu mai târziu de
30 iunie 1997, data încheierii efective a protocolului de predare, primire.
Totodată, prin înregistrarea la data de 30 iunie 2000 a unor scăzămintele și
perisabilitățile aferente perioadei 1993 - 2000, ca urmare a inventarului din 1
iunie 1999, au fost încălcate dispozițiile legale potrivit cărora inventarierea
generală se face cel puțin o dată pe an (art. 8 din Legea nr. 82/1991), precum
și cele potrivit cărora acordarea scăzămintelor și perisabilităților se face
pentru perioada cuprinsă între 2 inventarieri consecutive, acordându-se
perisabilități începând cu anul 1993, deci cu circa 4 ani înainte de
înființarea SC C. SA Iași. Nu lipsit de importanță este faptul că actul de
justificare a gestiunii nr. 8 din 30 noiembrie 1999 face referire la stocul
existent la data de 1 iunie 1998 (situație în care se puteau acorda scăzăminte
și perisabilități doar începând cu data de 1 iunie 1998, ca dată a ultimului
inventar), precum și împrejurarea că acest act a fost modificat de 2 ori, odată
la 22 decembrie 1999 și apoi la 26 iunie 2000, când societatea intră în
faliment, încercându-se astfel acoperirea tuturor minusurilor din gestiunea
Silozului Iași. Așadar, inculpatele și-au încălcat obligațiile de serviciu prin
neefectuarea inventarului la predarea gestiunii, a inventarelor anuale
obligatorii potrivit Legii contabilității, precum și prin acordarea
scăzămintelor și perisabilităților pentru o perioadă de timp mai mare decât cea
legală, susținerile acestora în sensul că nu s-a putut efectua inventarul din
cauza stocului mare de cereale neputând fi luate în considerare.
Referitor la critica
privind nelegala obligare a inculpatelor la despăgubiri în sumă de 510.265.368
lei, plătită cu titlu de indemnizație membrilor C.A. și A.G.A, Înalta Curte
constată că și aceasta este nefondată, această plată fiind contrară
dispozițiilor H.G. nr. 794/1991, modificată prin H.G. nr. 248/1992, întrucât pentru
participarea la ședințele Consiliului de Administrație și ale A.G.A. a
directorului general al societății și a ceilalți directori, care nu sunt membri
A.G.A. sau membri C.A., nu se putea acorda o remunerație de 20 % din salariul
directorului general pentru fiecare ședință fie a A.G.A. fie a C.A. Totodată,
solicitarea inculpatelor de a fi obligate doar la plata sumelor nete de care au
beneficiat personal, este nejustificată, întrucât, pe de o parte, sunt
răspunzătoare pentru plata acestor sume, pe care au avizat-o prin prisma
funcțiilor de director general și director economic pe care le exercitau iar,
pe de altă parte, indemnizațiile nete plătite au ocazionat și alte cheltuieli
legal făcute de societate, respectiv impozite și alte contribuții virate la
bugetul de stat.
Ca atare, toate criticile
formulate de inculpate sunt nefondate pentru considerentele arătate, astfel că
având în vedere dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
Înalta Curte va respinge recursurile declarate de inculpate, ca nefondate,
constatând că instanțele de fond și apel au stabilit o situație de fapt în
concordanță cu materialul probator din dosarul cauzei și au făcut o corectă
aplicare a legii. Totodată, văzând și dispozițiile art. 385
4
alin. (2)
raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea
recursului declarat de parchet.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurentele - inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile formulate de inculpatele C.Z. și J.A. împotriva deciziei penale nr.
112 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală.
Ia act de retragerea
recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva
aceleiași decizii.
Obligă recurentele-inculpate
la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 28 noiembrie 2006.