ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6961/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6961/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 429

din 7 iunie 2005 a Tribunalului Iași inculpatul V.G. a fost condamnat, la:

- 10 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 a) și b) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., în condițiile art. 33 lit.

a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C.

pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și 64 C. pen.

Inculpatele C.Z. și J.A. au

fost condamnate:

- la câte 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 Legea nr. 31/1990

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 lit. d) C. pen.;

- la câte un an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., cu referire la art.

248

1

C. pen. și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen., art. 74, 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C.

pen., s-au contopit pedepsele aplicate celor două inculpate, urmând ca fiecare

să execute câte o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 81C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor stabilite pentru cele

două inculpate pe o perioadă de 3 ani care, potrivit art. 82 C. pen.,

constituie termen de încercare.

Li s-a atras atenția

inculpatelor asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen.

În baza art. 348 C. proc.

pen., s-a anulat actul falsificat cu nr. 3 din 3 martie 1999 dintre SC C. SA

Iași și SC G. SRL Pitești.

Inculpatul V.G. a fost

obligat să plătească SC L.G. SRL Iași pentru SC C. SA Iași, prin reprezentanții

săi legali, suma de 6.636.362.694 lei, reprezentând prejudiciu nerecuperat.

Inculpatele C.Z. și J.A. au

fost obligate să plătească, în solidar, părții civile A.J.O.F.M. Iași suma de

3.801.176.423 lei, din care suma de 2.116.896.433 lei, plăți compensatorii

acordate necuvenit și 1.684.279.390 lei contribuții, majorări și penalități de

întârziere datorate la fondul de șomaj.

Inculpatele C.Z. și J.A. au

mai fost obligate să plătească, în solidar, către SC L.G. SRL pentru SC C. SA

Iași, prin reprezentanți legali, suma de 510.265.368 lei prejudiciu neachitat.

Inculpatul V.G. a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat ca și inculpatele C.Z. și J.A.

Pentru a pronunța sentința,

instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul V.G. Aceasta a

înființat în anul 1995 SC L.T. SRL Drăgănești Olt, având ca obiect principal de

activitate comerțul cu bunuri alimentare și nealimentare. Deși numita V.P. avea

calitatea de asociat unic și administrator la SC L.T. SRL Drăgănești Olt, ea nu

s-a implicat în activitatea desfășurată de această societate comercială, de care,

în fapt, s-a ocupat inculpatul V.G.

În toamna anului 1997,

inculpatul a luat cunoștință, printr-un anunț publicitar în ziar, de faptul că

SC C. SA Iași avea de vânzare cereale. Întrucât era și acționar la SC M.S. SRL

Rădăuți, societate comercială care producea băuturi alcoolice din cereale,

inculpatul s-a hotărât să contacteze, telefonic, conducerea SC C. SA Iași și să

se informeze despre prețurile la care această societate vindea cerealele. În

urma discuțiilor telefonice, inculpatul a primit, prin fax, ofertele întocmite

de către reprezentanții SC C. SA Iași, el fiind interesat, în principal, de

porumb boabe. După primirea ofertelor s-a deplasat la Iași, la sediul SC C. SA, având asupra sa documentele SC L.T. SRL Drăgănești Olt.

A fost legitimat la Serviciul

desfacere, unde i s-au verificat documentele SC L.T. SRL Drăgănești Olt, pe

care a reprezentat-o în fapt (nu avea împuternicire ori delegație din partea

administratorului societății V.P.), apoi a negociat cu persoanele din

conducerea SC C. SA Iași cantitățile de porumb boabe pe care le-a solicitat,

prețul de livrare și plata cerealelor achiziționate, în termen de 30 zile de la

data livrării. Având disponibilități financiare, SC L.T. SRL Drăgănești Olt,

reprezentată de către inculpatul V.G., a primit acceptul conducerii SC C. SA

Iași, alcătuită din inculpatele C.Z. și J.A., de a achiziționa cereale și anume

porumb boabe. În mai multe rânduri, SC C. SA Iași a livrat diverse cantități de

porumb boabe de la bazele de recepție de pe raza municipiului Iași, respectiv

din zona municipiului Pașcani.

Inculpatul a achitat, la

termenele stabilite, uneori cu depășirea acestora, contravaloarea porumbului

achiziționat, respectând astfel contractul nr. 24/7.V.1998 încheiat cu SC C. SA

Iași, în baza căruia această societate comercială a livrat porumb boabe SC L.T.

SRL Drăgănești Olt.

Conform contractului

menționat, SC C. SA Iași, reprezentată de către inculpatele C.Z., director

general și J. (fostă G.), director economic, se obligă să livreze SC L.T. SRL

Drăgănești Olt, reprezentată de inculpatul V.G. și numitul F.C., cantitatea de

500 tone porumb boabe, la prețul stabilit la data livrării fiecărei tranșe.

Conform clauzelor contractului cu nr. de mai sus, plata porumbului boabe

trebuia achitat anticipat, livrarea trebuia să se facă după un grafic întocmit

de comun acord de către cele două părți, iar durata contractului era de 8 luni

de zile.

La aceeași dată, 7 mai 1998,

între cele două societăți comerciale a fost încheiată o notă de negociere care

a avut ca obiect stabilirea prețului de vânzare a porumbului boabe și anume 850

lei/kg.

Ulterior, la data de 12 mai 1998,

părțile contractante au încheiat o convenție, anexă a contractului nr. 24, în

care se arată că SC L.T. SRL Drăgănești Olt se obligă să achite contravaloarea

porumbului achiziționat, cu ordin de plată, în tranșe de câte 50-80 milioane

lei zilnic, începând cu data de 18 mai 1998.

În vara anului 1998,

inculpatul V.G., cunoscând administratorii unor societăți comerciale care

preluau sau comercializau grâu și aflând că SC C. SA Iași are cantități

însemnate de grâu în stoc, s-a hotărât să intermedieze vânzarea unor cantități

de grâu de la SC C. SA Iași, către unele firme din Sibiu, Călărași, Craiova.

La propunerea lui și având

în vedere faptul că el a achitat porumbul boabe achiziționat de la SC C. SA Iași, inculpatele C.Z. și J.A. au fost de acord să-i livreze grâu, scop în care a

fost încheiat contractul nr. 30 din 5 iunie 1998, potrivit căruia SC C. SA Iași

se obliga să-i livreze SC L.T. SRL Drăgănești Olt cantitatea de 3000 tone grâu,

la prețul stabilit de comun acord, la data livrării. În aceeași zi,

reprezentanții celor două părți au încheiat două note de negociere prin care au

stabilit prețul de livrare a grâului 920 lei/kg, de la Baza de recepție Pașcani.

În perioada următoare, între

SC C. SA Iași și SC L.T. SRL Drăgănești Olt, reprezentate de către inculpatele C.Z.,

J.A., respectiv inculpatul V.G., au fost încheiate 4 contracte de vânzare-cumpărare

a unor cantități de grâu, astfel:

1) - contract nr. 40 din 11

septembrie 1998, pentru cantitatea de 1000 tone grâu, la prețul de 700 lei/kg

de la Baza de recepție Pașcani;

2) - contract nr. 51/10

decembrie 1998 pentru cantitatea de 1000 tone grâu la prețul de 950 lei/kg.

Conform notei de negociere

încheiate în aceeași zi de părțile contractante, beneficiarul grâului se obligă

să achite încă 50 lei/kg în cazul devalorizării leului până la paritatea de

11.000 lei/1 dolar S.U.A.;

3) - contract nr. 1 din 7

ianuarie 1999 pentru cantitatea de 4.500 tone grâu (500 tone de la Silozul Iași, la prețul de 1000 lei/kg, 3000 tone de la Baza de recepție Pașcani la prețul de 940 lei/kg, 1000 tone de la Baza Pașcani, la prețul de 1000 lei/kg;

4) - contract nr. 2 din 11

februarie 1999, pentru cantitatea de 1000 tone grâu panificație, la prețul de

1100 lei/kg.

De asemenea, în cursul

lunilor februarie - martie 1999, SC C. SA Iași, reprezentată de către

inculpatele sus-amintite, a încheiat încă trei contracte de vânzare-cumpărare a

unor cantități de grâu, după cum urmează:

1) – contract nr. 3 din 15

februarie 1999, pentru cantitatea de 3000 tone grâu panificație (din care 1440

tone la prețul de 1150 lei/kg de la Silozul Iași și 1560 tone la prețul de 1050 lei/kg) încheiat cu SC D.C.I. SRL București,

reprezentată de P.S.;

2) – contract nr. 3 din 3

martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone grâu panificație, la prețul de 1050

lei/kg, de la Baza de recepție Pașcani, încheiat cu SC G. SRL Pitești

reprezentată de numitul C.L.;

3) – contract nr. 4 din 3

martie 1999, pentru cantitatea de 700 tone, la prețul de 1050 lei/kg, de la Baza de recepție Pașcani, încheiat cu SC D.C.I. SRL București, reprezentată de către numitul P.S.

Pentru stabilirea situației

livrărilor de cereale (grâu și porumb boabe) și a plăților efectuate

furnizorului de către societățile comerciale menționate mai sus, care au

cumpărat porumb boabe sau grâu de la SC C. SA Iași, la dosarul cauzei s-au

depus documentele de livrare (facturi fiscale, avize de expediție, scrisori de

trăsură, note de recepție, chitanțe fiscale, ordine de plată), au fost audiați

inculpații V.G., C.Z., J.A. și învinuitul R.V., precum și diferiți martori care

au cunoscut activitatea de vânzare-cumpărare a cerealelor, s-au dispus și s-au

efectuat trei expertize contabile.

Din probele administrate în

cauză a rezultat că SC C. SA Iași a încheiat în total 9 contracte de

vânzare-cumpărare a cerealelor (porumb boabe și grâu) cu cele trei societăți

comerciale menționate mai sus (SC L.T. SRL Drăgănești Olt, SC D.I. SRL

București și SC G. SRL Pitești), valoarea cerealelor livrate în perioada mai

1998 – martie 1999 însumând 14.002.677.942 lei, din care, până la data de 31

octombrie 1999, a fost achitată suma de 7.366.315.248 lei, rămânând neachitată

diferența de 6.636.362.694 lei, situația debitelor fiind următoarea:

- SC L.T. SRL Drăgănești Olt

- 3.728.605.391 lei;

- SC G. SRL Pitești -

905.312.686 lei; SC D.I. SRL București – 2.002.443.617 lei.

Deși, în aparență,

contractele de vânzare-cumpărare între societățile comerciale menționate mai

sus au fost încheiate cu respectarea tuturor regulilor și principiilor care

guvernează convențiile civile, în timpul cercetărilor s-a stabilit că

inculpatul V.G., care s-a prezentat ca fiind reprezentantul SC L.T. SRL

Drăgănești Olt și a fost implicat la încheierea contractelor dintre SC C. SA

Iași și celelalte două societăți comerciale, a fost de rea credință, a acționat

cu intenția de a obține cantități mari de cereale de la SC C. SA Iași, prin inducerea în eroare a reprezentanților acestei societăți comerciale.

Urmărind să câștige încrederea persoanelor din conducerea furnizorului

cerealelor, inculpatul V.G. a achitat integral contravaloarea porumbului boabe

ce a constituit obiectul primului contract încheiat între SC C. SA Iași și SC L.T.

SRL Drăgănești Olt (nr. 24 din 7 mai 1998), astfel lăsând impresia că este un

partener de afaceri serios, că societatea comercială pe care o reprezintă are o

situație financiară bună și poate achita cerealele cumpărate. Ulterior, chiar

dacă nu a plătit integral, cantitățile de grâu achiziționate de la SC C. SA Iași, la termenele stipulate în contractele încheiate, a achitat eșalonat, diferite

sume de bani, determinându-le în acest mod pe inculpatele C.Z., J.A. și

învinuitul R.V. să încheie noi contracte de livrare a unor cantități de grâu.

De menționat că el a profitat și de faptul că, pe de o parte, în perioada

anilor 1998 - 1999, prețul grâului scăzuse din cauza unor producții mari de

grâu și a unor importuri din țările C., care au făcut ca cererea să fie redusă

iar, pe de alta, că stocurile mari de grâu pe care le avea SC C. SA Iași nu se

puteau epuiza până la următoarea recoltă, situație în care o parte din el s-a

și depreciat încolțind, devenind furajer. În momentul în care a întârziat mult

plata cantităților de grâu achiziționate pentru SC L.T. SRL Drăgănești Olt iar reprezentanții

SC C. SA Iași au refuzat să-i mai livreze grâu, el s-a prezentat însoțit de un

bărbat, identificat ulterior ca fiind C.L., cu actele și ștampila SC G. SRL

Pitești, pe care le avea de mai mult timp asupra sa și a încheiat, ca

reprezentant al acestei societăți comerciale, contractul nr. 4 din 3 martie 1999,

pentru cantitatea de 700 tone grâu panificație. Despre SC G. SRL Pitești și SC D.C.I.

SRL București, inculpatul V.G. a susținut, în fața conducerii S.C. C. SA Iași,

că aceste firme au datorii către SC L.T. SRL Drăgănești Olt și astfel a

determinat-o să accepte încheierea contractelor de livrare a unor cantități de

grâu de panificație.

După ce au fost livrate

cantitățile de grâu contractate cu cele trei societăți comerciale, prin luna

aprilie 2000, inculpata C.Z. a constatat că inculpatul V.G. a întrerupt plata

grâului, l-a contactat telefonic iar el a asigurat-o că va achita datoriile pe

care firmele reprezentate de el le are față de SC C. S.A. Iași. Apoi, văzând că

nu a mai luat legătura cu nici o persoană din conducerea SC C. SA Iași ori din

cadrul Biroului desfacere, inculpatele C.Z., J.A. și învinuitul R.V. l-au

căutat, deplasându-se prin diferite locuri, despre care știau că desfășoară

activități comerciale cu firmele sale, și anume Drăgănești Olt, Pitești,

Rădăuți, însă nu l-au găsit.

Totodată, au aflat că

administratorul SC G. SRL Pitești, martorul T.I., nu-l împuternicise pe

inculpat să achiziționeze grâu de la SC C. SA Iași, în numele firmei sale. De

asemenea, martorul T.I. le-a adus la cunoștință că SC G. SRL Pitești nu avea

nici o datorie la SC L.T. SRL Drăgănești Olt. Ulterior, au aflat că inculpatul V.G.

a fost cercetat, în stare de arest preventiv, în dosarul nr. 5049/P/2000 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, pentru săvârșirea unor

infracțiuni de înșelăciune.

Dispariția inculpatului V.G.

a întărit convingerea inculpatelor C.Z. și J.A. și învinuitului R.V. că au fost

înșelați în timpul încheierii celor 9 contracte de vânzare-cumpărare a

cerealelor, precum și în timpul derulării lor. Pentru a recupera prejudiciul

produs de către inculpat, SC C. SA Iași, ei au făcut mai multe demersuri, însă

nu au reușit să mai recupereze nimic. Au acționat în judecată SC L.T. SRL

Drăgănești Olt, SC G. SRL Pitești și SC D.C.I. SRL București și au depus mai

multe plângeri la organele de cercetare penală împotriva lui.

Audiat fiind, inculpatul V.G.

nu și-a recunoscut faptele săvârșite, susținând că el a achitat întreaga

cantitate de cereale pe care a achiziționat-o în perioada în care a reprezentat

SC L.T. SRL Drăgănești Olt.

De asemenea, el a declarat

că a adus la cunoștință reprezentanților SC C. SA Iași faptul că soția sa, V.P.

cesionase, la data de 4 ianuarie 1999, părțile sociale SC L.T. SRL Drăgănești

Olt, numitului P.M.D., din Timișoara, susținând că noul administrator și

asociat unic va avea sarcina să achite datoriile acestei societăți comerciale.

Totodată, a declarat că el nu era de față când au fost încheiate contractele de

vânzare-cumpărare a grâului între SC C. SA Iași și SC G. SA Pitești ori SC D.C.I.

SRL București. Deși a fost confruntat cu inculpata C.Z., el și-a menținut

declarația dată inițial. Spre sfârșitul lunii decembrie a anului 2001,

inculpatul V.G. a dispărut de la domiciliul său, sustrăgându-se urmăririi

penale și, din acest motiv, cercetările s-au desfășurat în lipsa lui. Așa cum

s-a arătat mai sus, el a urmărit, dând dovadă de perseverență infracțională, cu

răbdare, prin diferite manopere frauduloase, să ajungă într-un moment în care

conducerea SC C. SA Iași să încheie contracte de livrare a unor cantități din

ce în ce mai mari de grâu, după ce-i câștigase încrederea. Faptul că el s-a

hotărât din timp să obțină cantități mari de grâu și să nu le mai achite a fost

dovedit de modul în care a revândut o parte din grâul achiziționat de la SC C. SA Iași. În acest sens, s-a stabilit că el a căutat să vândă repede grâul primit de la SC C. SA Iași, scop în care a scăzut prețul la aproape jumătate. În asemenea situație, el a

știut că nu mai poate achita datoriile către furnizori și, cu toate acestea, a

continuat să primească grâul contractat, lăsând conducerea SC C. SA Iași să

creadă că el are disponibilități financiare, că va respecta termenele de plată

convenite cu contractele încheiate. Un alt aspect al inducerii în eroare a persoanelor

din conducerea SC C. SA Iași de către inculpatul V.G. este prezentarea acestuia

ca delegat al SC G. SRL Pitești la încheierea contractului nr. 3 din 3 martie 1999.

Rezoluția infracțională în

baza căreia a acționat, a fost confirmată cu prisosință de comportarea sa, după

data de 31 octombrie 1999, când a refuzat să mai achite cerealele

achiziționate, apoi a dispărut, sustrăgându-se de la obligațiile contractuale

ce-i reveneau.

Fapta inculpatului V.G. de a

induce în eroare reprezentanții SC C. SA Iași cu prilejul încheierii și

derulării unor contracte comerciale, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2)

și (5) C. pen.

Întrucât el a săvârșit

actele infracționale acționând în baza unei singure hotărâri, în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la forma

continuată a infracțiunii.

În sarcina inculpatului V.G.

s-a reținut și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

constând în semnarea și ștampilarea contractului nr. 3 din 3 martie 1999, în

calitate de reprezentant al beneficiarului, SC G. SRL Pitești, fără ca

adevăratul administrator al acestei societăți comerciale să-i fi atribuit

calitatea de delegat sau de împuternicit și fără ca SC G. SRL Pitești să fi

fost, cu adevărat, parte contractantă. Cele două infracțiuni săvârșite de către

inculpatul V.G. sunt în concurs real.

Prejudiciul în sumă de

6.636.363.000 lei a rămas nerecuperat.

Inculpatele C.Z., director

general și J.A., director economic, nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu

ce le reveneau ca persoane cu funcții de conducere, consecințele fiind situația

financiară a SC C. SA Iași și anume ajungerea acesteia în imposibilitatea de a

plăti creditorii și de a încasa la rândul ei sume foarte mari de bani,

reprezentând contravaloarea unor cereale care le-au livrat în perioada anilor

1997-1999, în care au asigurat conducerea societății. În acest sens, s-a

stabilit în timpul cercetărilor că SC C. SA Iași a contractat un credit de 35

miliarde lei în luna iulie 1997 de la Sucursala Iași a B.R.D. pe care nu a reușit să-l restituie.

Pentru a-și recupera

creditul acordat, banca menționată a obținut punerea unui gaj pe stocul de

cereale existent în toamna anului 1997 în depozitele SC C. SA Iași, apoi a

urmărit situația valorificării cerealelor de către această societate

comercială.

Constatând că cerealele sunt

livrate unor societăți comerciale, printre care SC L.T. SRL Drăgănești Olt,

care nu aveau posibilități de plată sau garanții pentru plata cerealelor

achiziționate, conducerea sucursalei Iași a B.R.D. a avertizat SC C. SA Iași,

în mai multe rânduri, prin diferite adrese, asupra riscurilor imposibilității

recuperării contravalorii cerealelor livrate.

Cu toate acestea,

inculpatele C.Z. și J.A. au continuat să livreze grâu SC L.T. SRL Drăgănești - Olt

în baza contractelor încheiate deja ori au încheiat noi contracte, fără să

dispună verificări suplimentare a posibilităților de plată și a garanțiilor

prezentate verbal de către inculpatul V.G., astfel asumându-și riscul

nerecuperării contravalorii cerealelor livrate.

Pe de altă parte, din

probele administrate în cauză a rezultat că inculpatele C.Z. și J.A. nu au

solicitat relații cu privire la situația financiară a SC G. SRL Pitești și SC D.C.I.

SRL București, de la Camera de Comerț a României, modalitate de a descoperi că

aceste societăți comerciale nu-l împuterniciseră pe inculpatul V.G. să le

reprezinte ori să le susțină la încheierea contractelor de achiziționare a

grâului de la SC C. SA Iași.

Un alt aspect al

infracțiunii de îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu, faptă

săvârșită de inculpatele C.Z. și J.A., este și dispoziția dată de ele de a

înregistra în evidențele contabile ale SC C. SA Iași perisabilități de 3.062.104 kg grâu aferente intervalului de timp al anilor 1993 - 1999, contrar prevederilor legale

potrivit cărora acestea trebuiau înregistrate anual numai după efectuarea

inventarelor.

De asemenea, din probele

administrate în cauză a rezultat că ele au dispus plata sumei de 2.116.896.433

lei, reprezentând plăți compensatorii încasate după disponibilizarea salariaților

de la SC C. SA Iași, în urma aplicării O.U.G. nr. 98/1999 referitoare la

acordarea unor sume de bani salariaților societăților aflate în procedură de lichidare

judiciară, sumă de bani care nu trebuia plătită deoarece persoanele care au

beneficiat de ea și-au continuat activitatea în cadrul SC C. SA Iași.

Îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor ce le reveneau pe posturile de

director general, respectiv director economic inculpatelor C.Z. și J.A. a avut

drept consecință tulburarea însemnată a bunului mers a SC C. SA Iași și

înregistrarea unei pagube în patrimoniul acesteia, constând în contravaloarea

grâului livrat societăților comerciale SC G. SRL Pitești, SC L.T. Drăgănești - Olt

și SC D.C.I. București.

Așa cum s-a arătat mai sus,

inculpatele C.Z. și J.A. nu au depus toate diligențele la încheierea

contractelor de vânzare-cumpărare a cerealelor pe care SC C. SA Iași le-a

livrat firmelor reprezentate de către inculpatul V.G., în privința obținerii

unor date și informații despre buna credință a acestuia sau despre

autenticitatea situațiilor financiare ale celor 3 firme prezentate de el.

Totodată, s-a stabilit

conform procesului verbal de constatare întocmit, la data de 31 ianuarie 2001,

de către controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi a României –D.C.F.

Iași, că inculpatele au dispus plata nelegală a sumei de 5.120.265.368 lei

pentru participarea lor la ședințele A.G.A. și ale Consiliului de

administrație, astfel încălcând prevederile H.G. nr. 794/1991 modificată prin

H.G. nr. 248/2992.

Această ultimă faptă

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 266 alin.

(1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 referitoare la folosirea bunurilor și

creditelor societății SC C. SA Iași în interesele proprii ale inculpatelor,

contrare intereselor societății comerciale pe care erau obligate să o

administreze conform prevederilor legale în vigoare.

Prin neîndeplinirea

sarcinilor de serviciu care le reveneau în virtutea funcțiilor de conducere sau

îndeplinirea lor defectuoasă, așa cum s-a reținut mai sus, inculpatele C.Z. și J.A.,

se fac vinovate și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen.,

raportat la art. 248

1

și art. 258 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Inculpatul V.G. s-a sustras

urmăririi penale și nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, pentru a fi

audiat.

Inculpatele C.Z. și J.A.,

audiate în instanță, nu au recunoscut faptele comise, susținând că ele au acționat

în maniera descrisă mai sus pentru a putea să achite debitele datorate B.R.D. -

ului și că pierderile înregistrate de SC C. SA sunt consecința unor cauze

independente de voința lor.

Apărările lor au fost

înlăturate cu motivarea că, prin probele administrate, s-a demonstrat că

acestea au luat decizii care prezentau riscuri mari, pe fondul

superficialității de care au dat dovadă cu relațiile cu partenerii de afaceri

și au încălcat prevederile legale referitoare la drepturile salariale ale salariaților

societății și ale persoanelor din conducerea acesteia.

Partea civilă D.J.P.O.F.M.

Iași, prin reprezentanții săi legali, s-a constituit parte civilă în cauză cu

suma totală de 3.801.176.423 lei, din care 2.116.896.433 lei, plăți

compensatorii acordate necuvenit salariaților și suma de 1.684.279.390 lei,

sume datorate la fondul de șomaj constând în contribuții, majorări și

penalități de întârziere.

La cererea inculpaților s-a

efectuat o expertiză contabilă în cauză, expertiză care s-a efectuat de expertul

contabil P.A.

Din acest raport de

expertiză, instanța a luat în considerare numai punctul 1 din concluzii, cele

referitoare la livrările de produse agricole către firmele administrate de

inculpatul V.G., deoarece se coroborează cu celelalte probe din dosar.

Răspunsurile de la pct. 2 și

3 nu au fost avute în vedere întrucât că nu se coroborează cu mijloacele de

probă administrate în cauză (cele referitoare la perisabilitate și indemnizații

acordate membrilor Consiliului de administrație).

La individualizarea

pedepselor, în favoarea inculpatelor C.Z. și J.A., instanța de fond a reținut

ca circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., faptul că ele nu au

antecedente penale, au avut o comportare bună până la momentul săvârșirii

faptelor și au fost prezente la termenele de judecată.

În baza acelorași

raționamente și având în vedere că scopul pedepselor poate fi atins și fără

executarea lor, instanța a dispus pentru aceste inculpate, suspendarea

condiționată a executării lor conform art. 81 C. pen.

Împotriva sentinței au

declarat apel inculpatele C.Z. și J.A., criticându-le pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În ambele apeluri s-a

solicitat achitarea pentru infracțiunea de abuz în serviciu care nu a fost

săvârșită de inculpate.

Achitarea salariilor compensatorii

către personalul societății disponibilizat în procedura de reorganizare și care,

prin decizia administratorului judiciar și cu avizul judecătorului sindic, a

fost reangajat cu convenție civilă pentru continuarea activității nu contravine

dispozițiilor O.U.G. nr. 98/1999 și nu constituie infracțiune de abuz în

serviciu. În sensul că plățile salariilor compensatorii au fost făcute legal

iar personalul astfel disponibilizat și reorganizat are dreptul să păstreze

sumele încasate sunt deciziile date în recursul în anulare ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție și alte decizii civile.

În ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 266 pct. 1 din Legea nr. 31/1990 referitoare la plata

indemnizației de membru al A.G.A. și a Consiliului de Administrație, pedeapsa

pentru infracțiune trebuia grațiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Sub aspectul laturii civile,

sumele nete plătite ca indemnizație membrilor A.G.A. și ai Consiliului de

Administrație sunt în valoare de 191.284.600 lei, așa cum rezultă din expertiza

P. și nu cum a fost reținut prin hotărâre, suma pretinsă prin hotărâre fiind

preluată din expertiza B.P., care are în vedere sume brute. Restituirea acestor

sume trebuia făcută de toți membri A.G.A. și C.A care au beneficiat de sume

nelegal încasate, ce trebuie chemați în judecată în cadrul unei acțiuni civile.

În ce privește prejudiciul

creat prin abuz în serviciu, deși este în sumă de 2.116.896.433 lei, instanța a

dispus obligarea inculpaților la recuperarea unui prejudiciu total de

3.801.176.423 lei, adăugând prejudiciului o sumă constând în contribuții,

majorări de întârziere datorate fondului de șomaj în sumă de 1.684.279.390 lei,

sumă ce nu are nici o legătură cu obiectul infracțiunii pentru care sunt

chemați să răspundă penal și care se referă la plata salariilor compensatorii, conform

actului de sesizare și nu la contribuții șomaj.

În latura civilă instanța a

obligat inculpatele la plata unei sume dincolo de limitele investirii.

În apelul său inculpata J.A.

a susținut aceleași motive de critică și a solicitat achitarea.

Prin decizia penală nr. 112/

A din 30 martie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală, s-au admis apelurile

formulate de inculpatele C.Z. și J.A. împotriva sentinței penale nr. 429 din 7

iunie 2005 a Tribunalului Iași care a fost desființată în parte în latura

penală și civilă.

Rejudecând:

S-au descontopit pedepsele

rezultante de câte un an închisoare aplicate inculpatelor în pedepsele

componente, s-au înlăturat dispozițiile art. 81, 82, 83 C. pen., privind

pedepsele rezultante iar în temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a pedepselor de câte 6 luni închisoare și câte un an închisoare aplicate

inculpatelor.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 s-a dispus grațierea integrală și condiționată a pedepselor de câte 6

luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru săvârșirea câte unei

infracțiuni prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 C. pen., pentru ambele inculpate apelante.

În baza art. 82 C. pen., s-a

fixat termen de încercare pe o durată de 3 ani.

S-a atras atenția

inculpatelor asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 și ale art. 83 C.

pen.

S-a înlăturat din sentință

dispoziția privind obligarea în solidar a inculpatelor C.Z. și J.A. la plata

către partea civilă A.J.O.F.M. Iași a sumei de 3.801.176.423 lei din care

2.116.896.433 lei plăți compensatorii acordate necuvenit și 1.689.279.390 lei

contribuții, majorări și penalități de întârziere datorate la fondul de șomaj.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că în latura obiectivă a infracțiunilor de abuz în

serviciu prevăzută de art. 248

1

cu referire la art. 258 C. pen., se

rețin și plățile compensatorii făcute personalului disponibilizat de societate

și care a continuat activitatea în cadrul societății dispuse de inculpate.

Această activitate a

inculpatelor nu intră sub incidența incriminării infracțiunii de abuz în

serviciu întrucât în procedura de lichidare a societății SC C., declanșată la 10

aprilie 2000 prin hotărârea Tribunalului Iași, s-a desemnat lichidator firma E.L.

SRL Iași care, după disponibilizarea personalului societății, a aprobat, cu

avizul judecătorului sindic, continuarea activității la mai multe puncte de

lucru sens în care personalul necesar se angajează pe bază de convenție civilă

de prestări servicii, fiind nominalizate 57 de persoane la punctele de lucru și

pentru activitatea de recuperare debite 9 persoane, dintre cele 88 persoane

disponibilizate.

Disponibilizarea

personalului s-a făcut, la 8 iunie 2000, ca urmare a dispoziției de începere a

procedurii falimentului. Personalul disponibilizat a fost reangajat cu aceeași

dată pe baza unor contracte de prestări servicii și a continuat să desfășoare

activitate normală și să fie plătit pentru timpul lucrat.

Potrivit art. 24 alin. (2)

din O.U.G. nr. 98/1999, personalul disponibilizat, necesar pentru desfășurarea

procesului de lichidare, poate fi angajat de către administrator sau lichidator

cu acordul judecătorului sindic cu convenție civilă sau contract de muncă, cu

menținerea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență stabilite la data

disponibilizării.

Drepturile prevăzute de

ordonanța de urgență includ plata salariilor compensatorii și întrucât plățile

s-au făcut către lucrători ai societății care au fost disponibilizați și apoi

reangajați în condițiile legii, pentru definitivarea activității de lichidare,

aceștia pot păstra drepturile câștigate.

Cum inculpatele s-au

conformat dispozițiilor legale iar plățile compensatorii s-au făcut la sesizarea

lor de către A.J.F.M. Iași în condițiile în care procedura lichidării judiciare

era în mod real declanșată, iar personalul în mod real disponibilizat contractele

lor de muncă încetând, nu s-a creat nici un prejudiciu A.J.O.F.M. iar

activitatea inculpatelor nu se circumscrie incriminării specifice infracțiunii

de abuz în serviciu, așa încât a fost înlăturată din conținutul infracțiunii.

Pe de altă parte, în ceea ce

privește celelalte acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de abuz

în serviciu s-a apreciat că inculpatele au înregistrat în mod nelegal

perisabilități pentru perioada 1993 - 1999, nesocotind legislația în vigoare și

metodologia de lucru specifică, astfel că nu s-a dispus achitarea inculpatelor

pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată ci doar s-a

eliminat din conținutul infracțional activitatea de plată a sumelor

compensatorii către personalul disponibilizat iar, ca o consecință a acestui

fapt, a fost înlăturată obligarea inculpatelor la plata acestor sume

compensatorii, de 2.116.896.433 lei, ca prejudiciu penal, precum și a sumei

acordată suplimentar de 1.684.279.390 lei constând în contribuții, majorări și

penalități de întârziere datorate la fondul de șomaj, sume în strânsă legătură

cu drepturile salariale compensatorii considerate prejudiciu penal, întrucât

grevează aceste sume și se calculează și impută asupra drepturilor salariale în

mod automat.

În ceea ce privește infracțiunea

prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 s-a reținut că a fost comisă

în forma de vinovăție prevăzută de lege însă, față de data săvârșirii, 1

ianuarie 1998 – 31 decembrie 2000, aceasta intră sub incidența actului de

grațiere, Legea nr. 543/2002, care a fost aplicată în cauză, grațiindu-se pedepsele

aplicate inculpatelor pentru această infracțiune.

Împotriva acestei, în termen

legal, au declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatele C.Z.

și J.A.

Recursul parchetului, ce

viza procedeul juridic greșit folosit de instanța de apel, de a înlătura din

conținutul infracțional al infracțiunii de abuz în serviciu a activității de

plată a sumelor compensatorii, a fost retras de către procurorul de ședință

înainte de începerea dezbaterilor.

În ceea ce privește

recursurile declarate de inculpate, acestea au reiterat motivele de apel,

arătând, în esență, că nu se poate reține că au dat dovadă de superficialitate

la încheierea și derularea contractelor de livrare cereale către inculpatul V.G.,

atâta vreme cât au verificat documentele societăților și identitatea

reprezentanților dar au fost induse în eroare de către acesta; că nu se poate

susține că înregistrarea perisabilităților trebuia să se facă în baza unor

inventare anuale obligatorii, atâta vreme cât potrivit H.G. nr. 304/1999

privind aprobarea normelor privind limitele legale de perisabilitate se

stipulează că perisabilitățile acordate se calculează pentru perioada cuprinsă

între 2 inventarieri, precum și în cazul predării gestiunii iar, în speță, inventarierea

nu a fost posibilă datorită stocurilor mari de cereale; că, în ceea ce privește

sumele plătite membrilor consiliului de administrație și adunării generale a

acționarilor, cu titlu de indemnizație, s-ar putea reține că acestea au fost

nelegale doar pentru perioada iunie 2000 – februarie 2001, când dreptul propriu

de conducere al societății fusese ridicat, însă ar fi în discuție doar sumele

ridicate de cele 2 inculpate iar nu de către toți membrii iar, pe de altă

parte, nu este corectă obligarea inculpatelor la plata sumelor brute, deoarece

impozitele și contribuțiile aferente au fost virate statului, nefiind încasate

de beneficiarii persoane fizice. S-au invocat drept cazuri de casare

dispozițiile art. 385

9

pct. 9, 17 și 18 C. proc. pen.

Examinând decizia recurată prin

prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile inculpatelor

sunt nefondate.

probelor administrate în faza de urmărire penală și nemijlocit în faza de

cercetare judecătorească, a stabilit în mod fundamentat că inculpatele au comis

cu vinovăție infracțiunea de abuz în serviciu în forma calificată, constând în

îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu cu ocazia încheierii și

derulării unor contracte comerciale de livrări cereale către societățile desemnate

de inculpatul V.G. Această îndeplinire necorespunzătoare a atribuțiilor de

serviciu reiese din faptul că nu au luat în considerare împrejurarea că

respectivul inculpat nu avea împuternicire să reprezinte SC L.T. SRL Drăgănești

Olt, al cărui asociat unic și administrator era V.P., soția acestuia și, cu

atât mai mult, nu au solicitat documentul prin care același inculpat ar fi fost

împuternicit să angajeze contractual SC G. SRL Pitești și SC D.C.I. București,

cu care aparent nu avea nici o legătură. Totodată, inculpatele, ce asigurau

conducerea executivă a SC C. Iași, nu au luat în considerare notificările din

16 iunie 1998, 1 martie 1999 și 14 aprilie 1999 ale B.R.D., sucursala Iași

asupra riscurilor imposibilității recuperării contravalorii cerealelor livrate

și, mai mult, au continuat să livreze grâu SC L.T. SRL Drăgănești - Olt în baza

contractelor încheiate deja ori au încheiat noi contracte, fără să dispună

verificări suplimentare a posibilităților de plată și a garanțiilor prezentate

verbal de către inculpatul V.G., asumându-și astfel riscul nerecuperării

contravalorii cerealelor livrate. Față de aceste aspecte, nu se poate accepta

susținerea inculpatelor în sensul că lipsa diligențelor echivalează cu o culpă,

fiind de esența activității de încheiere a contractelor verificarea

documentelor societății contractante, calitatea de reprezentant legal și

identitatea celui ce angaja răspunderea contractuală, mai ales în situația

plăților ulterioare livrării mărfii. În consecință, inculpatele și-au încălcat,

cu știință, cel puțin în forma intenției indirecte, obligațiile de serviciu și

au cauzat un prejudiciu însemnat societății a cărei conducere o exercitau,

fiind irelevantă împrejurarea că la săvârșirea faptei a contribuit și

activitatea de inducere în eroare desfășurată de coinculpatul V.G., tocmai

pentru faptul că această activitate nu ar fi avut consecințe dacă inculpatele

și-ar fi îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu. Totodată, faptul că

ulterior producerii pagubei, au luat măsuri pentru chemarea în judecată a

societăților beneficiare nu este de natură a înlătura răspunderea penală a

acestora.

critica ce vizează greșita apreciere ca nelegală a perisabilităților acordate

pentru perioada 1993 - 1999, Înalta Curte constată că și aceasta este

nefondată. Astfel, prin H.G. nr. 184/1997 s-a dispus înființarea unor societăți

comerciale prin preluarea cu titlu gratuit a unei părți din patrimoniul A.N.P.A.

RA, SC C. Iași înființându-se și ea în baza acestui act normativ, mai exact la

data de 10 iulie 1997 când s-a înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului

Iași sub nr. J-22-940 din 10 iulie 1997. Potrivit normelor metodologice aprobate

prin O.M.F. nr. 2388/1995 și Precizărilor nr. 230 din 10 iunie 1997 emise de A.N.P.A.

SA, exista obligația inventarierii generale a patrimoniului la data începerii

activității SC C. Iași, stabilindu-se totodată că până la data de 25 iunie 1997

se va definitiva operațiunea de inventariere iar scăzămintele și

perisabilitățile aprobate prin actele de justificare a gestiunilor, chiar dacă

au fost constatate după data de 31 martie 1997, vor fi înregistrate în bilanțul

încheiat la 31 martie 1997. Așadar, inculpata C.Z., care exercita funcția de

director și în cadrul A.N.P.A. Iași, nu a efectuat inventarul obligatoriu la

data preluării patrimoniului astfel că nu au fost evidențiate nici scăzămintele

și perisabilitățile care trebuiau înregistrate în bilanțul din 31 martie 1997,

chiar dacă s-ar fi constatat ulterior acestei date, dar evident nu mai târziu de

30 iunie 1997, data încheierii efective a protocolului de predare, primire.

Totodată, prin înregistrarea la data de 30 iunie 2000 a unor scăzămintele și

perisabilitățile aferente perioadei 1993 - 2000, ca urmare a inventarului din 1

iunie 1999, au fost încălcate dispozițiile legale potrivit cărora inventarierea

generală se face cel puțin o dată pe an (art. 8 din Legea nr. 82/1991), precum

și cele potrivit cărora acordarea scăzămintelor și perisabilităților se face

pentru perioada cuprinsă între 2 inventarieri consecutive, acordându-se

perisabilități începând cu anul 1993, deci cu circa 4 ani înainte de

înființarea SC C. SA Iași. Nu lipsit de importanță este faptul că actul de

justificare a gestiunii nr. 8 din 30 noiembrie 1999 face referire la stocul

existent la data de 1 iunie 1998 (situație în care se puteau acorda scăzăminte

și perisabilități doar începând cu data de 1 iunie 1998, ca dată a ultimului

inventar), precum și împrejurarea că acest act a fost modificat de 2 ori, odată

la 22 decembrie 1999 și apoi la 26 iunie 2000, când societatea intră în

faliment, încercându-se astfel acoperirea tuturor minusurilor din gestiunea

Silozului Iași. Așadar, inculpatele și-au încălcat obligațiile de serviciu prin

neefectuarea inventarului la predarea gestiunii, a inventarelor anuale

obligatorii potrivit Legii contabilității, precum și prin acordarea

scăzămintelor și perisabilităților pentru o perioadă de timp mai mare decât cea

legală, susținerile acestora în sensul că nu s-a putut efectua inventarul din

cauza stocului mare de cereale neputând fi luate în considerare.

privind nelegala obligare a inculpatelor la despăgubiri în sumă de 510.265.368

lei, plătită cu titlu de indemnizație membrilor C.A. și A.G.A, Înalta Curte

constată că și aceasta este nefondată, această plată fiind contrară

dispozițiilor H.G. nr. 794/1991, modificată prin H.G. nr. 248/1992, întrucât pentru

participarea la ședințele Consiliului de Administrație și ale A.G.A. a

directorului general al societății și a ceilalți directori, care nu sunt membri

A.G.A. sau membri C.A., nu se putea acorda o remunerație de 20 % din salariul

directorului general pentru fiecare ședință fie a A.G.A. fie a C.A. Totodată,

solicitarea inculpatelor de a fi obligate doar la plata sumelor nete de care au

beneficiat personal, este nejustificată, întrucât, pe de o parte, sunt

răspunzătoare pentru plata acestor sume, pe care au avizat-o prin prisma

funcțiilor de director general și director economic pe care le exercitau iar,

pe de altă parte, indemnizațiile nete plătite au ocazionat și alte cheltuieli

legal făcute de societate, respectiv impozite și alte contribuții virate la

bugetul de stat.

Ca atare, toate criticile

formulate de inculpate sunt nefondate pentru considerentele arătate, astfel că

având în vedere dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge recursurile declarate de inculpate, ca nefondate,

constatând că instanțele de fond și apel au stabilit o situație de fapt în

concordanță cu materialul probator din dosarul cauzei și au făcut o corectă

aplicare a legii. Totodată, văzând și dispozițiile art. 385

4

alin. (2)

raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea

recursului declarat de parchet.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentele - inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile formulate de inculpatele C.Z. și J.A. împotriva deciziei penale nr.

112 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Ia act de retragerea

recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva

aceleiași decizii.

Obligă recurentele-inculpate

la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 noiembrie 2006.