ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5740/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5740/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 215 din 24

martie 2005 a Tribunalului Cluj s-a hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul G.S.D.,

la pedepsele:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit.

c) C. pen.;

- 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 288 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit.

a), art. 76 lit. e) C. pen.;

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste două pedepse,

dispunându-se ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, cea de 2 ani

închisoare;

A fost condamnat inculpatul P.M.C.,

la pedepsele:

- un an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1), cu aplicarea

art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen.;

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 74 lit. c), 76 lit. e) C.

pen.;

Potrivit dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite aceste două pedepse,

dispunându-se ca acest inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, cea de un an

și 10 luni închisoare;

Pentru ambii inculpați, în baza art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, pe

durata termenelor de încercare de câte 2 ani plus pedepsele rezultante

aplicate, potrivit art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen.,

s-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării

condiționate a executării pedepselor, conform dispozițiilor art. 83 C. pen.

Față de inculpatul P.M.C., în baza

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul arestului preventiv din perioada

18 februarie 2003 – 04 martie 2003, iar în baza art. 348, art. 14 alin. (3)

lit. a) C. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate, respectiv:

carnetul de student pe numele T.R. și adeverințele de student cu nr. 1283/2003,

1024/2003, 1023/2001, 1080/2001, 1953/2001, 1953/2001, 1766/2001, 1725/2001, 42/2001

și 1847/2002.

Prin aceeași hotărâre judecătorească

fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Din investigațiile efectuate de

lucrătorii din cadrul I.G.P.R. – D.G.C.C.O.A., Centrul Zonal Cluj, s-a stabilit

că, în cursul anului 2002, mai multe persoane au obținut viza Tip J-1 pentru S.U.A.,

destinată exclusiv studenților, folosindu-se de acte ce atestau în mod fals

calitatea de studenți în cadrul Universității Tehnice Cluj Napoca, Colegiul

U.T.E.A.

La data de 28 februarie 2003, P.N.A.

- Serviciul Anticorupție Cluj s-a sesizat din oficiu în legătură cu faptul că,

un tânăr care s-a recomandat M. (persoană identificată ulterior a fi inculpatul

P.M.C.), s-a oferit să obțină, în schimbul unor sume de bani, un carnet și o

adeverință de student false.

În vederea descoperirii acestei

rețele de falsificatori, s-a organizat un flagrant, la barul F.P. din

municipiul Cluj Napoca. În acest local, inculpatul P.M.C. a predat un carnet și

o adeverință de student, unui investigator sub acoperire, ce avea numele de cod

R.T.

Inculpatul amintit, la predarea

acestor acte, a primit, în schimb, suma de 8.500.000 lei, în bancnote de

500.000 lei fiecare, și o sticlă de whisky, marca C.R., P.S., de un litru, în

cutie personalizată, tratată criminalistic.

Față de inculpatul P.M.C., P.N.A. a

dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic

de influență, faptă incriminată de dispozițiile art. 257 alin. (1) C. pen.

Pentru această infracțiune de care a fost acuzat, inculpatul a fost supus

măsurii arestării preventive a arestului, pentru o perioadă de 5 zile, prin

ordonanța P.N.A., în baza mandatului de arestare preventivă nr. 2/2003.

În data de 04 martie 2003, P.N.A. -

Serviciul Anticorupție Cluj a dispus, prin ordonanță, potrivit dispozițiilor

art. 42 raportat la art. 45 C. proc. pen., declinarea competenței de

soluționare a cauzei privindu-l pe inculpatul P.M., Parchetului de pe lângă

Tribunalul Cluj. Organele de cercetare penală au înaintat acestei instituții,

propunerea de punere în mișcare a acțiunii penale și cea de luare a măsurii

arestării preventive față de inculpatul sus menționat.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Cluj, în urma analizării probatoriului administrat până în acel moment, în

cauză, a dispus, potrivit dispozițiilor art. 228 alin. (3) C. proc. pen.,

începerea urmăririi penale față de inculpatul P.M.C. și pentru săvârșirea

infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, faptă incriminată de

dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. pen. Cu privire la propunerea de luare a

măsurii arestării preventive împotriva acestui inculpat, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Cluj a reținut că aceasta nu este întemeiată și a dispus cercetarea

în stare de libertate a acestui inculpat.

Din primele declarații, date în fața

organelor de urmărire penală, inculpatul P.M.C. a susținut că actele

falsificate i-au fost puse la dispoziție de inculpatul G.S.D., profesor

universitar și directorul colegiului U.T.E.A. din cadrul Universității Tehnice

Cluj Napoca. A mai arătat că în cursul lunii februarie 2003 a fost contactat de

o persoană care l-a rugat să-i procure un carnet și o adeverință de student

false, propunere sau mai precis solicitare cu care inculpatul G.S.D. a fost de

acord, el solicitând ca, în schimbul acestor acte, să primească suma de 150

Euro.

În data de 28 februarie 2003

inculpatul P.M.C. a primit de la inculpatul G.S.D., în prezența martorului M.D.,

un carnet de student și o adeverință de student necompletate, dar semnate și

ștampilate. Aceste acte au fost completate personal de inculpatul P.M.C., iar

datele ce se impuneau a fi menționate în aceste acte i-au fost dictate, de pe

un bilețel, de către inculpatul G.S.D.

În aceeași zi inculpatul P.M.C. a

predat actele persoanei respective, el primind în schimb suma de 8.500.000 lei.

În acest context, el a fost surprins de organele de poliție. Acest inculpat a

recunoscut că a pretins de la solicitant o sumă mai mare de bani, pentru a

obține și el un folos material, și că urma să predea inculpatului G.S.D.,

echivalentul în lei al sumei de 150 Euro.

Pentru a se verifica veridicitatea

susținerilor inculpatului P.M.C., în cauză, s-a procedat la expertizarea

grafologică a semnăturilor de pe actele false (carnet și adeverință de student)

eliberate pe numele T.R. Atât raportul de constatare tehnico-științifică,

întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Cluj, cât și raportul de

expertiză criminalistică nr. 49/2003 întocmit de L.I.E.C. Cluj și raportul de

expertiză criminalistică nr. 206/2003 întocmit de I.N.E.C. București, au

statuat faptul că semnăturile de la „decan” și „secretar” de pe carnetul de

student și adeverința de student analizate aparțin inculpatului G.S.D.

S-a mai relevat și faptul că

impresiunile de sigiliu de pe documentele mai sus amintite au fost create de

sigiliul Colegiului U.T.E.A. Cluj Napoca.

Inculpatul G.S.D. a înțeles să nege

comiterea celor două fapte penale reținute în sarcina sa, susținând că el nu a

pretins vreo sumă de bani, pentru eliberarea în fals a carnetului și

adeverinței de student și că semnăturile de pe aceste două acte nu îi aparțin.

Această apărare a inculpatului nu a

fost primită de către instanța de fond, deoarece s-a constatat că nu este

susținută de nici una din probele de la dosar și, pe cale de consecință, a fost

înlăturată.

S-a constatat că această apărare a

inculpatului G.S.D. este infirmată de declarațiile martorilor M.D., H.A., H.A.M.,

G.M., B.O.

Totodată, s-a reținut că starea de

fapt anterior expusă este confirmată de concluziile expertizelor grafologice,

care au statuat că cele două acte oficiale analizate au fost ștampilate cu

sigiliul Colegiului U.T.E.A., iar semnăturile de la decan și secretar aparțin

inculpatului G.S.D., și de declarațiile celor cinci martori menționați,

declarații testimoniale care au venit să confirme aspectele relevate de

inculpatul P.M.C., în declarațiile sale.

După declanșarea cercetărilor în

cauză, inculpatul G.S.D. l-a contactat telefonic sau la domiciliu de câteva ori

pe coinculpatul P.M.C., pentru a discuta despre cele întâmplate.

În aceste împrejurări inculpatul

P.M.C. a solicitat organelor judiciare înregistrarea convorbirii ce urma să se

desfășoare cu coinculpatul. Astfel, s-a autorizat interceptarea și

înregistrarea, în mediul ambiental, pe suport magnetic, a convorbirii dintre

cei doi inculpați, convorbire ce apoi a fost transcrisă în procesul verbal.

S-a reținut că rezultă clar că

inculpatul G.S.D. a încercat să-l determine pe coinculpatul P.M.C. să-și

schimbe declarația dată anterior, în fața organelor de urmărire penală, pentru

a-l disculpa.

S-a concluzionat că din întregul

probatoriu, administrat atât în fața de urmărire penală cât și în faza

cercetării judecătorești, rezultă cu certitudine că inculpatul G.S.D. este cel

care i-a pus la dispoziție coinculpatului P.M.C. cele două acte oficiale, acte

pentru care, în schimb, a pretins o sumă de bani.

Pentru flagrantul organizat, în data

de 28 februarie 2003, s-a folosit un ofițer investigator de poliție, acoperit,

ce avea numele de cod R.T. și, în condițiile în care P.N.A. - Serviciul

Anticorupție Cluj a confirmat existența autorizației pentru acest ofițer, s-a

procedat la organizarea acestei proceduri speciale a flagrantului.

Probele ce au fost administrate în

cauză au demonstrat că inculpatul G.S.D. a pretins, pentru a elibera în fals,

un carnet și o adeverință de student, suma de 150 Euro.

Deși acești bani nu au intrat

niciodată în posesia sa, s-a constatat că această împrejurare nu este de natură

să pună în discuție existența faptei penale, deoarece infracțiunea, de a cărei

comitere este acuzat acesta, se consumă în momentul „pretinderii” sumei de

bani, acțiune care, în cazul de față, a fost dublată de punerea la dispoziția

coinculpatului a celor două documente falsificate.

Inculpatul G.S.D. fiind angajatul U.T.E.A.

Cluj Napoca a dobândit, în mod automat, calitatea de funcționar public, în

accepțiunea art. 174 alin. (1) C. pen., cu referire la dispozițiile art. 145 C.

pen.

În calitatea sa de director al

Colegiului U.T.E.A., acest inculpat conferea, prin semnătura sa, autenticitate

documentelor eliberate în numele unității de învățământ amintite, inclusiv

acelor documente ce atestau calitatea de student a unei persoane.

În apărarea sa, inculpatul G.S.D. a

solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză

de I.N.E.C. București, dar, în care, tot la cererea acestui inculpat, s-a

efectuat o contraexpertiză la I.N.E.C. București, cu privire la concluziile

raportului de expertiză întocmit de laboratorul I.E.C. Cluj.

S-a apreciat că nu se impune

admiterea unei asemenea cereri, prin prisma faptului că toate rapoartele de

expertiză întocmite au concluzionat că semnăturile indicate anterior aparțin

inculpatului G.S.D., iar acesta nu a indicat elemente noi, de natură a modifica

concluziile deja expuse.

Din probele administrate în cauză a

rezultat cu certitudine faptul că semnăturile de pe cele opt adeverințe de

student au la poziția „decan”, trei dintre ele și la poziția „secretar șef”,

semnătura inculpatului G.S., că toate semnăturile de pe carnetul de student

aparțin, de asemenea, inculpatului menționat.

S-a mai reținut că niciuna dintre

aceste persoane nu avea calitatea de student și că aceste persoane au folosit

actele respective în vederea obținerii vizei pentru S.U.A.

Astfel, cum au arătat martorele T.S.

și T.L., adeverințele și carnetele de student se eliberau de către

secretariatul colegiului, fiecare adeverință astfel eliberată fiind notată

într-un carnet special. Aceste adeverințe erau completate de personalul

secretariatului sau de solicitant, după care se verifica calitatea de student a

acelei persoane, actele fiind semnate și ștampilate de secretara șefă, fie de o

altă persoană, după care acestea erau puse în poșta inculpatului G.S.D. pentru

semnătură.

Niciuna dintre adeverințele expertizate

nu a fost semnată de vreuna dintre cele trei secretare ale colegiului, iar dacă

aceste adeverințe ar fi trecut prin secretariat, era obligatoriu ca ele să

poarte semnătura uneia dintre secretare.

Inculpatul G.S. a declarat că au

existat cazuri în care a fost solicitat la cursuri să semneze astfel de

adeverințe de student și că este posibil ca acele persoane să nu fi avut

calitatea de student.

S-a apreciat că, o asemenea apărare

nu este de natură a-l exonera de răspundere penală pe acest inculpat, deoarece

ea nu este credibilă.

Din rapoartele de expertiză

întocmite în cauză a rezultat faptul că trei dintre adeverințele de student

analizate au fost semnate de inculpat, atât la rubrica „decan”, cât și la cea

de „secretar - șef”.

Referitor la celelalte adeverințe

s-a reținut că acestea au fost ștampilate cu sigiliul Colegiului și prin urmare

era obligatoriu să treacă prin secretariat și să fie semnate de una din

secretare, ori niciuna dintre semnăturile de la rubrica „secretar – șef” s-a

constatat că nu aparține vreuneia dintre acestea.

Din verificările efectuate împreună

cu Ambasada S.U.A. la București a reieșit că există un număr mult mai mare de

persoane, care au folosit documente provenind de la Colegiul U.T.E.A., în

vederea obținerii unei vize de lucru în această țară și că acest lucru nu poate

fi interpretat doar ca o coincidență. S-a mai reținut că din dialogul

desfășurat între cei doi inculpați și înregistrat pe suport magnetic rezultă

aspecte legate de împrejurările în care au fost eliberate și alte acte false.

Inculpatul G.S.D. a semnat și

ștampilat carnetele care atestau calitatea de student a diferitelor persoane,

fără însă a completa rubricile acestor acte, împrejurări ce s-au reținut de

către instanța de fond că se circumscriu dispozițiilor art. 288 alin. (2) C.

pen., deoarece prin această modalitate documentele respective au dobândit forță

probatorie și au atestat în fals, calitatea de student.

Acest inculpat cunoștea faptul că

Ambasada S.U.A. la București impune persoanelor care solicită viza tip J-1,

carnet și adeverință de student, astfel că era conștient de faptul că actele pe

care le semnează, în fals, erau folosite în acest scop.

S-a mai reținut că inculpatul G.D. era

îndreptățit să semneze carnetele și adeverințele de student cu condiția ca

aceste acte să fie eliberate doar studenților colegiului și că infracțiunea de

fals s-a consumat doar în momentul în care acesta semna documentele respective,

care erau și ștampilate, el știind că acestea urmau să fie folosite de către o

persoană care nu avea calitatea de student al colegiului.

Ca urmare a acestor considerente,

instanța de fond a reținut că inculpatul G.S.D. se face vinovat de săvârșirea,

în condițiile concursului real de infracțiuni, a faptelor incriminate de

dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul P.M.C. se face vinovat de

săvârșirea, în condițiile concursului real de infracțiuni, a faptelor

incriminate de dispozițiile art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. și

de dispozițiile art. 288 alin. (1) C. pen.;

La stabilirea pedepselor instanța de

fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de dispozițiile art.

72 C. pen.

În cauză s-a dat, de asemenea,

eficiența ce se impunea dispozițiilor art. 348 și art. 14 alin. (3) lit. a) C.

proc. pen.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

în termen legal, a declarat apel inculpatul G.S.D.

Cauza a fost inițial înregistrată pe

rolul Curții de Apel Cluj Napoca, instanța ierarhic superioară celei care a

pronunțat hotărârea judecătorească criticată.

După ce, prin încheierea nr. 5662

din 6 octombrie 2005, a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

s-a admis cererea de strămutare a dosarului nr. 6413/2005 al Curții de Apel

Cluj și s-a dispus strămutarea acestei cauze pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș,

pe rolul acestei ultime instanțe s-a format dosarul nr. 910/2005/P.

În motivarea căii de atac astfel

exercitate, inculpatul G.S.D., prin apărătorii săi aleși, a înțeles să solicite

următoarele:

- restituirea cauzei la parchet,

pentru completarea urmăririi penale, susținând că rechizitoriul este lacunar,

dând posibilitatea unor interpretări diferite cu privire la faptele reținute în

sarcina inculpatului;

- trimiterea cauzei la instanța de

fond, pentru rejudecare, întrucât nu s-a manifestat rol activ în cauză,

Tribunalul Cluj avea obligația de a proceda la ascultarea tuturor martorilor

indicați în actul de sesizare sau să înlăture motivat audierea acestora;

- schimbarea încadrării juridice a

faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de

neglijență în serviciu, în formă continuată, fapte incriminate de dispozițiile

art. 249 lit. a alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și

art. 33 C. pen.

- achitarea, prin reanalizarea

probatoriului cauzei, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254

alin. (1) C. pen., conform principiului „in dubio pro reo” și, în baza art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece nu a săvârșit această faptă.

- reindividualizarea pedepselor,

prin reducerea cuantumului acestora.

Prin decizia  penală nr. 69/ A din

27 aprilie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a

faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de neglijență în

serviciu, în formă continuată, fapte incriminate de dispozițiile art. 249 lit.

a alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 33 C. pen.

S-a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului G.S.D. împotriva sentinței penale nr. 215 din 24 martie 2005

pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 5144/ 2004.

A fost obligat inculpatul apelant

să plătească suma de 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare inculpatului

intimat P.M.C. și suma de 550, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Instanța de apel, având în vedere

primele două motive de apel, a apreciat că se impune citarea în cauză a

intimatului inculpat P.M.C., pentru a se asigura acestuia o reală și efectivă

exercitare a drepturilor și garanțiilor procesuale, în condițiile în care

activitatea infracțională imputată celor doi inculpați este strâns legată.

Soluționând cauza, această

instanță a constatat că motivele de apel invocate de inculpatul G.S.D. sunt

nefondate, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.

Astfel, s-a apreciat că nu

se justifică trimiterea cauzei la organul de urmărire penală, deoarece actul de

sesizare al instanței, întocmit la data de 07 aprilie 2003 de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 200/P/ 2003, se circumscrie dispozițiilor

prevăzute de art. 262 alin. (1), pct. 1 lit. a), raportat la art. 263, 264 C.

proc. pen., neexistând vreuna dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art.

333 C. proc. pen., care să impună completarea urmăririi penale.

S-a reținut că nu se impune

rejudecarea cauzei de către instanța de fond, deoarece la nivelul acestei

instanțe s-a realizat o justă și corectă interpretare a probelor administrate,

atât nemijlocit în fața instanței, cât și faza de urmărire penală, împrejurarea

că în fața instanței de fond nu au fost readministrate, integral, toate probele

administrate în faza urmăririi penale, nu atrage nelegalitatea și netemeinicia

hotărârii judecătorești.

S-a constatat că nu se impune

schimbarea încadrării juridice a celei de-a doua fapte reținute în sarcina

inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de neglijență în

serviciu, în formă continuată, fapte incriminate de dispozițiile art. 249 lit.

a alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 C. pen.,

deoarece activitatea infracțională a inculpatului de a semna și ștampila acte

care atestau, în fals, calitatea de student, a diferitelor persoane, acte

folosite de aceste persoane, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu de neglijență în

serviciu.

De asemenea, s-a apreciat că nu este

întemeiată nici solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru ambele

infracțiuni, constatându-se că probatoriul administrat în cauză demonstrează

fără putință de tăgadă că acesta se face vinovat de săvârșirea în concurs real

a infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. și de art. 288 alin. (2)

cu aplicarea artr.41 alin. (2) C. pen.

Nici solicitarea inculpatului de

reducere a cuantumului pedepselor aplicate, nu a fost primită de instanța de

apel, apreciindu-se că acestea au fost corect individualizate, în conformitate cu

dispozițiile art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei primei

instanțe de control judiciar, a declarat recurs inculpatul G.S.D., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ambelor hotărâri, în

baza dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 și 10 C. proc. pen., reiterând,

în esență, o parte din cererile formulate și în fața instanței de apel,

respectiv:

- casarea cu trimitere spre

rejudecare la instanța de fond pentru audierea tuturor martorilor, întrucât nu

au fost audiați decât 12 martori din cei 37 menționați prin rechizitoriu,

nefiind audiate cele două secretare ale decanatului care erau implicate direct

în activitatea de emitere a adeverințelor și a carnetelor de student.

- achitarea inculpatului, în

baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.,

pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni, întrucât inculpatul nu a efectuat nici una din modalitățile

normative ale elementului material al acestei infracțiuni și în baza art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen., întrucât probatoriul

administrat în cauză este insuficient.

- în subsidiar, în măsura în

care instanța nu va împărtăși concluzia potrivit căreia nu recurentul a semnat

și ștampilat formularul de adeverință și carnetul de student, apărătorul

acestuia a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C.

pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens și achitarea

inculpatului pentru această faptă, în baza art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la

art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., față de gradul de pericol

social foarte redus al acesteia.

Examinând cauza sub aspectul

criticilor formulate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de

apel a respins solicitarea inculpatului de trimitere a cauzei la instanța de

fond, în vederea audierii tuturor martorilor audiați în faza de urmărire

penală, având în vedere că la nivelul instanței de fond s-a realizat o justă și

corectă interpretare a probelor administrate, atât nemijlocit în fața

instanței, cât și faza de urmărire penală, iar soluția pronunțată este legală

și temeinică.

Înalta Curte apreciază că nu

se impune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare, în vederea audierii

secretarelor care erau implicate direct în activitatea de emitere a adeverințelor

și a carnetelor de student, întrucât acestea au fost deja audiate de către prima

instanță.

De altfel, în fața primei

instanțe s-au administrat toate probele solicitate de către inculpatul G.S.D.,

iar la termenul de judecată din 17 martie 2005 inculpatul, care a fost asistat

de apărător ales, deși avea posibilitatea să solicite administrarea altor

probelor pe care le considera necesare susținerii intereselor sale, a arătat că

nu mai are probe de solicitat.

Înalta Curte consideră că în

cauză s-a dat eficiență deplină dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele săvârșite de

recurentul inculpat întrunesc, atât obiectiv cât și subiectiv, conținutul

incriminator al faptelor reținute în sarcina sa.

Astfel, din coroborarea

mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, cât și în fața

instanței de fond, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză și ale

coinculpatului P.M.C., expertizele grafologice și procesul verbal de transcriere

a convorbirii ce a avut loc între inculpați, la data de 19 martie 2003, a

rezultat în mod indubitabil că recurentul inculpat G.S.D. este cel care, la

data de 28 februarie 2003, a pus la dispoziția inculpatului P.M.C. cele două

acte oficiale (carnet de student și adeverință de student), ce atestau în fals

că numitul R.T. este student, pretinzând în schimb suma de 150 de Euro, fapta

sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită,

prevăzută de dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen.

Același probatoriu a

relevat, fără putință de tăgadă, că recurentul inculpat a semnat și ștampilat

actele care atestau în fals calitatea de student a numitului R.T., precum și a

altor persoane, aceste acte fiind folosite ulterior pentru obținerea de la Ambasada

S.U.A. la București, a vizei de lucru în acest stat.

Din această perspectivă, în

mod corect s-a reținut că activitatea infracțională pe care a desfășurat-o

recurentul inculpat G.S.D., în mod repetat, în decursul anilor 2001 - 2003, întrunește

pe deplin elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în

înscrisuri oficiale, în formă continuată, nefiind incidente dispozițiile art.

249 alin. (1) C. pen., deoarece acesta a acționat cu bună știință, cunoscând

faptul că documentele pe care le semna în fals urmau să fie folosite de

persoane care nu aveau calitatea de studenți ai colegiului.

În consecință, constatând că

hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, sub toate aspectele,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul inculpatului G.S.D. împotriva deciziei penale

nr. 69/ A din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.S.D. împotriva deciziei penale nr. 69/ A din 27

aprilie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2006.