ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4717/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 26 iunie 2003, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul I.G.L. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a fost dedusă prevenția acestuia, respectiv perioada de la 24 mai 2003, la zi; S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul produs acesteia fiind acoperit prin restituirea bunului sustras. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt. La data de 23 mai 2003, în jurul orei 16,30, inculpatul I.G.L., aflat pe B-dul N. Titulescu din municipiul Călărași, în preajma Liceului Agricol, a observat mergând pe stradă două minore, una din ele purtând la gât un lanț de aur. Inculpatul a luat hotărârea de a sustrage bijuteria, scop în care s-a apropiat în fugă de cele două fete, a prins-o pe partea vătămată cu mâna de braț, iar cu cealaltă i-a smuls lanțul de la gât, rupându-i-l. Având bunul sustras asupra sa, inculpatul a luat-o la fugă printre blocuri spre zona Vultur și după ce s-a asigurat că nu este urmărit, a luat din stația taxi de la 5 Călărași o mașină cu care s-a deplasat la un magazin de bijuterii pe str. Știrbei Vodă, unde nu a reușit însă să îl valorifice.

După aceea inculpatul a mers la bijuteria SC B. amplasată pe B-dul Cuza Vodă, unde a amanetat lanțul contra sumei de 1.450.000 lei. Ulterior, inculpatul I.G.L. a cheltuit toți banii obținuți, din valorificarea bijuteriei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpatul I.G.L. Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate și a greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante. În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei în raport de împrejurarea că era minor la data comiterii faptei, a recunoscut fapta și a restituit lănțișorul părții vătămate.

Prin decizia penală nr. 478 din 26 august 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași. A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 72 din 26 iunie 2003 și în fond, s-a înlăturat aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. și s-a dispus majorarea pedepsei de la 3 ani la 5 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G.L. împotriva aceleiași sentințe. A fost computată prevenția de la 24 mai 2003 la zi și a fost prelungită durata arestării preventive pe 30 zile, de la 26 august 2003 la 29 septembrie 2003. A fost obligat inculpatul la 900.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei, onorariul apărător oficiu, urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar modalitatea în care a acționat acesta asupra victimei în vârstă de 13 ani, lipsită de posibilități de apărare, reflectă o anumită periculozitate a acestuia, care este cunoscut cu antecedente penale, apreciindu-se că în mod nejustificat au fost reținute în favoarea lui circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., iar pedepsele aplicate anterior nu și-au atins scopul. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului în raport cu prevederile art. 72 C. pen., omisiunea aplicării prevederilor art. 118 lit. d) C. pen., cu privire la suma de 1.450.000 lei obținută de inculpat din vânzarea bunului sustras, sumă în raport de care nu există constituire de parte civilă.

În completarea motivelor scrise de recurs, procurorul a solicitat oral aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen., pentru restul de pedeapsă de 106 zile închisoare din pedeapsa de un an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2608 din 4 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brăila. Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă just proporționalizată în raport de art. 72 C. pen. Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei s-a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta comisă și se află la o vârstă tânără.

În consecință, se constată că pedeapsa de 5 ani închisoare se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vederea reinserției sale în societate și prevenția generală, conform art. 52 C. pen. Ca atare, primul motiv de recurs invocat de parchet se constată că nu este fondat și urmează să fie respins. În ce privește critica formulată referitoare la omisiunea instanțelor de a face aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen. și a art. 118 lit. d) C. pen., se constată că este fondată. Potrivit art. 61 C. pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la îndeplinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune.

Dacă în același interval cel liberat a comis din nou o infracțiune, instanța, ținând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea. Verificând actele dosarului se constată că prin sentința penală nr. 2608 din 4 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Brăila, s-a dispus contopirea a patru pedepse a câte un an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, cu pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 399/2002, pronunțată de Judecătoria Slobozia, urmând ca, în final, să execute un an și 6 luni închisoare, pedeapsă sporită la un an și 8 luni închisoare. Inculpatul a fost arestat la 23 august 2001 și liberat condiționat la 6 ianuarie 2003, având un rest de pedeapsă neexecutat de 106 zile.

Având în vedere că la numai 4 luni de la data liberării condiționate a comis o altă faptă penală, cu un grad ridicat de pericol social, respectiv infracțiunea de tâlhărie, instanțele trebuiau să dispună revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 106 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară. Pe de altă parte, potrivit art. 118 lit. d) C. proc. pen., lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și contractului nr. 131 din 23 mai 2003 acesta a amanetat lănțișorul de aur sustras de la partea vătămată, obținând suma de 1.450.000 lei, bani pe care i-a cheltuit în interes propriu.

Ulterior, bunul a fost ridicat de organele de cercetare penală și restituit părții vătămate. Cum instanța a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă, sens în care suma dobândită de inculpat și nerestituită către SC B. SRL, trebuia să fie confiscată de la inculpat, în folosul statului, conform textului de lege sus-menționat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să fie admis. Se va casa decizia atacată și sentința penală nr. 72 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Călărași, cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen. și art. 61 C. pen.

Conform art. 61 C. pen., urmează să fie revocată liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 106 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2608 din 4 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brăila, rest ce se va contopi cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsă cea mai grea de 5 ani închisoare. Se va face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Conform art. 118 lit. d) C. pen., se va dispune confiscarea sumei de 1.450.000 lei, prin obligarea inculpatului la plata acestei sume către stat. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2003, la 23 octombrie 2003. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 478 din 26 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul I.G.L. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 72 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Călărași, cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen. și ale art. 61 C. pen. Conform art. 61 C. pen., revocă liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 106 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2608 din 4 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brăila, rest ce se va contopi cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.

Inculpatul I.G.L. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Conform art. 118 lit. d) C. pen., dispune confiscarea sumei de 1.450.000 lei, prin obligarea inculpatului la plata acestei sume către stat. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2003, la 23 octombrie 2003. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2003.