ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4770/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 25 februarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul M.D. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 11 iulie 2002 la zi.

Conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-a constatat prejudiciul acoperit parțial față de partea vătămată B.D. prin restituirea sumei de 150.000 lei și s-a luat act că acesta nu se constituie parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 30.000 lei. S-a luat act că partea vătămată Șt.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui lănțișor din aur cu cruciuliță de 10 grame sau contravaloarea acestuia 3.200.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, analizând în ansamblu probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut în fapt următoarele: 1. În ziua de 26 mai 2002 în jurul orelor 13 00 în timp ce se deplasa pe str. Baltagului nr. 5, partea vătămată Șt.V.

a fost deposedată de lănțișorul din aur cu cruciuliță pe care îl purta la gât, prin smulgerea acestuia de către inculpatul M.D. După săvârșirea faptei, inculpatul a traversat în grabă strada și s-a îndreptat spre Centrul de plasament „Sf. Nicolae”. Partea vătămată a intrat în curtea centrului de plasament, unde a discutat cu directorul acestui centru, martorul D.F., relatându-i cele întâmplate și descriindu-l pe autor. După semnalmentele date de partea vătămată, martorul D.F. i-a spus că este vorba de un fost elev, M.D. La data de 11 iulie 2002, directorul Centrului de plasament „Sf. Nicolae” a sesizat organele de poliție că inculpatul se află în curtea centrului. Fiind condus la secția de poliție, inculpatul a fost recunoscut din grup de către partea vătămată Șt.V., care a arătat că îl recunoaște după tatuajul de pe umărul drept, întrucât în momentul săvârșirii faptei era dezbrăcat de tricoul pe care îl ținea în mână, după fizionomie, după ochi.

Recunoașterea din grup s-a făcut în prezența martorului B.G., neefectuându-se fotografii din cauza lipsei de film foto. La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului s-a găsit suma de 150.000 lei. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că în data de 25 iunie 2002 nu s-a aflat în zona Centrului de plasament „Sf. Nicolae”, fiind toată ziua în căminul Liceului C. 5 A.S., în compania supraveghetorului B.D. Această apărare a inculpatului a fost infirmată de martorul B.D., care a arătat, atât în faza de urmărire penală, cât și în instanță, că inculpatul nu s-a aflat în compania sa la data de 25 iunie 2002, nici în incinta căminului, nici în afara acestuia. A mai arătat martorul, că inculpatul mai dormea în camera C. 5 cu aprobarea sa, dar nu l-a mai văzut din data de 15 iunie 2002, dată la care copiii care locuiau în acel cămin și proveneau de alte centre de plasament, au luat vacanță.

Martorul D.F., directorul Centrului de plasament „Sf. Nicolae”, a declarat că în ziua de 25 iunie 2002 l-a văzut pe inculpat în jurul prânzului, pe strada din fața centrului de plasament (str. Baltagului), stând rezemat de poarta de intrare în curtea centrului. Declarațiile martorului D. s-au coroborat pe deplin cu declarațiile martorei B.G., educator în cadrul Centrului de plasament „Sf. Nicolae”, audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în instanță și care au arătat că în data de 25 iunie 2002, în jurul orelor 12-12 30 l-a văzut pe inculpat cum stătea rezemat de poarta de la intrarea în centru și cum urmărea persoanele care treceau pe stradă. Partea vătămată l-a recunoscut din grup pe inculpat, fără nici o ezitare, ca fiind persoana care, în data de 25 iunie 2002 i-a smuls lănțișorul de la gât în prezența martorului asistent B.G.I.

2. În noaptea de 10 iulie 2002, inculpatul M.D. a pătruns pe ușa lăsată neasigurată în camera 201 din Căminul C. 5 A.S., aparținând părții vătămate B.D., de unde a sustras dintr-o borsetă aflată pe noptieră suma de 180.000 lei. Inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei fapte, recunoaștere care se coroborează cu declarațiile părții vătămate B.D. și cu procesul-verbal de percheziție corporală efectuat în 11 iulie 2002 de către organele de poliție, ocazie cu care s-a găsit suma de 150.000 lei, diferența de 30.000 lei fiind cheltuită în interes personal de inculpat. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 285 din 27 mai 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a desființat sentința, în sensul că a înlăturat aplicarea art. 118 lit. d) C. pen., pentru suma de 30.000 lei și lănțișorul din aur cu cruciulița de 10 gr.

sau contravaloarea acestora de 3.200.000 lei. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, susținând că materialul probator de la dosar nu este în măsură să dovedească că el este autorul infracțiunii de tâlhărie, motiv pentru care a solicitat, în principal, a se dispune achitarea, iar în subsidiar, dacă se va aprecia că totuși sunt probe în sensul vinovăției sale să se dispună reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

Probele au confirmat că inculpatul, în ziua de 26 iunie 2002, în jurul orei 13 00 , aflându-se pe strada Baltagului, a smuls de la gâtul părții vătămate Șt.V. un lănțișor din aur cu o cruciuliță. În acest sens, sunt declarațiile părții vătămate, recunoașterea de către aceasta a inculpatului din grup, care se coroborează cu declarațiile date de martorii D.F., S.F.M. și B.G. care, cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală, dar și în instanță, au declarat constant faptul că, la data de 25 iunie 2002, inculpatul a fost în centrul de plasament. În ce privește apărarea inculpatului, ea se rezumă la a nega comiterea acestei fapte, iar probele pe care le-a administrat în apărare nu sunt în măsură să confirme alibiul pe care și l-a făcut, ba, mai mult, s-a dovedit a nu corespunde adevărului, fiind de circumstanță.

De altfel, instanțele de judecată corect și motivat au înlăturat apărarea inculpatului, arătând în concret de ce nu poate fi primită și care sunt dovezile care contrazic acea susținere. În consecință, se constată că starea de fapt reținută de cele două instanțe este corectă, probele administrate dovedind vinovăția acestuia, așa încât, cererea de a se dispune achitarea sa este nejustificată. În ceea ce privește pedepsele stabilite, acestea sunt corespunzătoare în raport cu gravitatea faptelor, cu împrejurările în care au fost comise și cu datele ce îl caracterizează pe inculpat, care a avut o atitudine relativ sinceră în cursul procesului penal și nu este cunoscut cu antecedente penale. Așadar, pedepsele stabilite în limitele prevăzute de lege au fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și se învederează ca necesare pentru reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii unor infracțiuni așa de grave. Criticile fiind nefondate și cum nu se constată motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului acestei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 285 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 iulie 2002 la 24 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.