ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1972/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.1232 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul minor B.M. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și 74, 76 C. pen. pentru ambele infracțiuni, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 iunie 2003 la zi, a confiscat suma de 600.000 lei în baza art. 118 lit. d) C. pen., a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat prin restituire și l-a obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut în fapt că inculpatul minor, împreună cu un alt inculpatul minor, în ziua de 3 iunie 2003, au acostat pe partea vătămată L.A., elev, în vârstă de 15 ani, care se întorcea de la școală și i-au luat prin amenințare un lănțișor din aur de la gât, pe care l-au amanetat cu suma de 1.040.000 lei, pe care apoi i-au împărțit. În aceeași zi, folosind același mod de operare, inculpatul a deposedat de un lănțișor din aur pe partea vătămată P.G., elev, în vârstă de 15 ani. Bunurile sustrase au fost restituite părților vătămate. Prin decizia penală nr. 89 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București (care viza pe inculpatul D.S.) și de inculpatul B.M.

care solicitase reducerea pedepsei. Împotriva acestei decizii, inculpatul B.M. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat nu este fondat. La aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art .72 C. pen. în care sens, a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor de tâlhărie comise, de starea de minorat a inculpatului și conduita sa sinceră în cursul procesului, stabilind-i pedepse, prin reținerea unor circumstanțe atenuante sub limita minimă prevăzută de lege, astfel că pedeapsa rezultantă este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni, nefiind cazul a mai fi redusă.

În consecință, se va respinge ca nefondat recursl declarat de inculpatul și va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 89 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 iunie 2003 la 14 aprilie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2004.