ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1972/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1232 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția

I penală, inculpatul minor B.M. a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare

pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 99 și 74,

76 C. pen. pentru ambele infracțiuni, urmând să execute pedeapsa cea mai grea

de 2 ani închisoare.

Totodată,

tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă

durata arestării preventive de la 4 iunie 2003 la zi, a confiscat suma de

600.000 lei în baza art. 118 lit. d) C. pen., a luat act că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile, prejudiciul fiind recuperat prin restituire și

l-a obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a

reținut în fapt că inculpatul minor, împreună cu un alt inculpatul minor, în

ziua de 3 iunie 2003, au acostat pe partea vătămată L.A., elev, în vârstă de 15

ani, care se întorcea de la școală și i-au luat prin amenințare un lănțișor din

aur de la gât, pe care l-au amanetat cu suma de 1.040.000 lei, pe care apoi

i-au împărțit.

În

aceeași zi, folosind același mod de operare, inculpatul   a deposedat de un

lănțișor din aur pe partea vătămată P.G., elev, în vârstă de 15 ani.

Bunurile

sustrase au fost restituite părților vătămate.

Prin

decizia penală nr. 89 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția

I penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București (care viza pe inculpatul D.S.) și de inculpatul B.M.

care solicitase reducerea pedepsei.

Împotriva

acestei decizii, inculpatul B.M. a declarat recurs, solicitând reducerea

pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Recursul

declarat nu este fondat.

La

aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de

individualizare prevăzute de art .72 C. pen. în care sens, a ținut seama de

gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor de tâlhărie comise, de

starea de minorat a inculpatului și conduita sa sinceră în cursul procesului,

stabilind-i pedepse, prin reținerea unor circumstanțe atenuante sub limita

minimă prevăzută de lege, astfel că pedeapsa rezultantă este necesară pentru

reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni, nefiind cazul a mai fi

redusă.

În

consecință, se va respinge ca nefondat recursl declarat de inculpatul și va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Din

pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat,  recursul declarat de inculpatul B.M.  împotriva deciziei penale

nr. 89 din 10 februarie   2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de

la 4 iunie 2003  la  14 aprilie 2004.

Obligă

pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  14 aprilie  2004.