ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2187/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 66 din 20 februarie 2002 a Tribunalului Olt, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții: I.C.D. și I.M.R., I.A.V., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Vădăstrița, județul Olt și pe cale de consecință a fost anulată dispoziția nr. 57 din 24 septembrie 2001 emisă de pârâtă; s-a dispus restituire în natură către reclamanți a construcțiilor amplasate pe un teren în suprafață de 3853 mp intravilan, situate pe raza comunei Vădăstrița județul Olt. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul revendicat de reclamanți este în suprafață de 3850 mp așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, și se află în intravilanul comunei Vădăstrița județul Olt.

Că, atât terenul cât și construcțiile existente pe terenul respectiv, au aparținut autorilor, reclamanților. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 157 din 4 octombrie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Vădăstrița județul Olt, împotriva sentinței civile nr. 66 din 20 februarie 2002 a Tribunalului Olt, în contradictoriu cu reclamanții: I.C.D., I.R., I.A.V. și A.P.A.P.S. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că terenul în suprafață de 3850 mp precum și construcțiile aflate pe terenul respectiv, au aparținut autorilor reclamanților. Aceste bunuri au fost confiscate în baza sentinței penale nr. 3337 din 30 august 1950 a Tribunalului Romanați, de la autorul I.C.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs pârâta Primăria comunei Vădăstrița județul Olt, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală invocând art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., deoarece: - Deși prin sentința penală nr. 3337 din 30 august 1950 a Tribunalului Romanați, a fost confiscată de la I.C. suprafața de 2000 mp, totuși instanțele în mod greșit au restituit succesorilor acestuia suprafața de 3853 mp , deci mai mult decât s-a confiscat; - Expertiza efectuată în cauză și care se referă la suprafața de 3853 mp nu constituie titlu de proprietate, astfel că instanțele trebuiau să restituie reclamanților doar suprafața de 200 mp. Recursul nu este fondat. Prin dispoziția nr. 57 din 24 septembrie 2001 emisă de Primăria Vădăstrița, s-a respins cererea reclamanților I.C.D., I.R.M.

și I.V., cu privire la restituirea în natură a terenului în suprafață de 4000 mp situat în intravilanul comunei Vădăstrița, precum și construcțiilor existente pe terenul respectiv. S-a făcut oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilelor, respective, suma de 321.776.000 lei. Cum reclamanții, au fost nemulțumiți de oferta ce le-a fost făcută de Primăria Vădăstrița județul Olt, în conformitate cu art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, au atacat în justiție dispoziția menținută mai sus. Prin sentința civilă nr. 66 din 20 februarie 2002 a Tribunalului Olt s-a admis cererea reclamanților împotriva dispoziției nr. 57 din 24 septembrie 2001 emisă de pârâta Primăria Vădăstrița și pe cale de consecință a fost anulată dispoziția respectivă; s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 3853 mp situat în intravilanul comunei Vădăstrița județul Olt, precum și a construcțiilor existente pe terenul menționat.

Această sentință a fost menținută prin decizia civilă nr. 157 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova. Hotărârile pronunțate de ambele instanțe sunt temeinice și date cu aplicarea corectă a legii. Astfel, reclamanții au făcut dovada că sunt succesorii legali ai autorului I.C. decedat la data de 10 aprilie 1982, acte doveditoare. De asemenea, s-a dovedit că prin sentința penală nr. 3337 din 30 august 1950, I.C. a fost condamnat politic și în același timp i-a fost confiscat circa 2000 mp teren situat pe raza comunei Vădăstrița județul Olt precum și construcțiile existente pe terenul respectiv, sentința penală menționată dosar fond. Deci, gospodăria autorului I.C. a fost preluată abuziv prin confiscare, așa cum prevede art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.

Susținerea Primăriei Vădăstrița în sensul că instanțele trebuiau să restituie reclamanților suprafața de 2000 mp și nu de 3850 mp , nu poate fi reținută întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul aferent gospodăriei autorului I.C. este de 3850 mp iar pe teren se află mai multe construcții: raport de expertiză dosar fond. De altfel, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 4000 mp , iar din sentința penală mai sus menținută rezultă că s-a confiscat de la autor circa 2000 mp , teren situat în intravilanul comunei Vădăstrița județul Olt.

Expertul tehnic fiind cel care a stabilit cu exactitate suprafața de teren ce a fost confiscată autorului, respectiv suprafața de 3850 mp . Raportul de expertiză efectuat în cauză nu constituie titlu de proprietate, ci el este mijlocul de probă tehnico – juridic la care au apelat instanțele pentru o mai bună soluționare a cauzei, coroborându-l și cu celelalte probe din dosar. Pentru toate aceste considerente Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., și în consecință, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria comunei Vădăstrița împotriva deciziei civile nr. 157 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Vădăstrița împotriva deciziei nr. 157 din 4 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.