ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3865/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 506 din 6 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a

VIII-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de A.D. împotriva

deciziei nr. 711 din 28 august 2002 emisă de Autoritatea Rutieră Română, prin

care cel în cauză a fost mutat din cadrul Serviciului Inspecție și Control

Trafic în cadrul Agenției București.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut că în cadrul unității a avut loc o restructurare efectivă de

posturi în cadrul căreia a fost desființat și postul ocupat de contestator. De aceea

i s-a oferit alt loc de muncă, conform pregătirii sale, având aceeași funcție,

aceleași atribuții și drepturi salariale.

Recursul declarat de contestator

împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 957 din

18 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și

litigii de muncă.

S-a avut în vedere de asemenea că în

cadrul unității intimate a avut loc o restructurare reală fiind reduse un număr

însemnat de posturi. Ca urmare i s-a oferit celui în cauză un alt post, conform

pregătirii sale, nefiindu-i știrbit nici un drept.

Împotriva

acestei hotărâri, contestatorul a declarat un nou recurs, ce formează obiectul

pricinii de față, motivat în esență prin aceea că prin voința unilaterală a

angajatorului a fost încălcat principiul prevăzut de art. 38 din Constituție în

sensul căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, alegerea profesiei și a

locului de muncă fiind libere.

Recursul de față este inadmisibil,

urmând a fi respins ca atare.

În cauză recursul este declarat

împotriva unei hotărâri irevocabile, a Curții de Apel ca instanță de recurs.

Decizia a fost dată în raport de prevederile art. 3 pct. 3 C. proc. civ. potrivit

căruia Curțile de Apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor

pronunțate de tribunale în primă instanță, cum este cazul în speță, în cauzele

prevăzute de lege.

Calea de atac de față nu poate fi

fundamentată pe prevederile OUG nr. 58/2003 cum susține recurentul, întrucât

potrivit art. 2 alin. (2) din actul normativ menționat hotărârile pronunțate

înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgențe rămân supuse

căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

Cum hotărârea de fond a fost

pronunțată la 6 februarie 2003, deci înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. ce

corespunde datei de 27 august 2003, rezultă că în cauză este admisibilă o

singură cale de atac, care este de competența Curții de Apel.

Ca atare, hotărârea recurată este

irevocabilă, nu mai este susceptibilă de recurs

Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A.D. împotriva decizie nr.

957 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția conflicte de muncă și

litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2004.