Decizia nr. 3865/2004 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 506/2003 a Tribunalului București

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 506 din 6 februarie 2003 a Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 711 din 28 august 2002 emisă de Autoritatea Rutieră Română, prin care cel în cauză a fost mutat din cadrul Serviciului Inspecție și Control Trafic în cadrul Agenției București. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în cadrul unității a avut loc o restructurare efectivă de posturi în cadrul căreia a fost desființat și postul ocupat de contestator. De aceea i s-a oferit alt loc de muncă, conform pregătirii sale, având aceeași funcție, aceleași atribuții și drepturi salariale.

Recursul declarat de contestator împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 957 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă. S-a avut în vedere de asemenea că în cadrul unității intimate a avut loc o restructurare reală fiind reduse un număr însemnat de posturi. Ca urmare i s-a oferit celui în cauză un alt post, conform pregătirii sale, nefiindu-i știrbit nici un drept. Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a declarat un nou recurs, ce formează obiectul pricinii de față, motivat în esență prin aceea că prin voința unilaterală a angajatorului a fost încălcat principiul prevăzut de art. 38 din Constituție în sensul căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, alegerea profesiei și a locului de muncă fiind libere.

Recursul de față este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. În cauză recursul este declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, a Curții de Apel ca instanță de recurs. Decizia a fost dată în raport de prevederile art. 3 pct. 3 C. proc. civ. potrivit căruia Curțile de Apel judecă, ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță, cum este cazul în speță, în cauzele prevăzute de lege. Calea de atac de față nu poate fi fundamentată pe prevederile OUG nr. 58/2003 cum susține recurentul, întrucât potrivit art. 2 alin. (2) din actul normativ menționat hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgențe rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

Cum hotărârea de fond a fost pronunțată la 6 februarie 2003, deci înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. ce corespunde datei de 27 august 2003, rezultă că în cauză este admisibilă o singură cale de atac, care este de competența Curții de Apel. Ca atare, hotărârea recurată este irevocabilă, nu mai este susceptibilă de recurs Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A.D. împotriva decizie nr. 957 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția conflicte de muncă și litigii de muncă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2004.