ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4368/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16

ianuarie 2002, reclamanții M.D. și M.A. au chemat în judecată Primăria comunei

Cochirleanca, județul Buzău și au solicitat obligarea acesteia de a le

retroceda, în natură, imobilul compus din 1456 metri pătrați teren și

construcții cu destinație locativă și o moară situată în comuna citată, fiind

identificat prin vecinătățile indicate în acțiune și în harta anexă. Totodată,

au solicitat restituirea tuturor mijloacelor fixe și utilajelor naționalizate

și ele precizate, fiecare în parte, în acțiunea introductivă. În subsidiar,

dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, reclamanții au solicitat să se

dispună măsuri reparatorii, prin echivalent, sub formă de despăgubiri bănești

sau acțiuni. Bunurile solicitate a fi restituite au fost evaluate astfel:

terenul la suma de 15.000 dolari S.U.A., clădirea moară la 45.000 dolari S.U.A.,

iar „mijloacele fixe, utilajele, bunurile , la 40.000 dolari S.U.A.”.

În motivarea acțiunii se arată că

autorul reclamanților, M.G.R., a cumpărat, în anul 1937, un teren în suprafață

de 7 prăjini (1456 metri pătrați) pe raza actualei comune Cochirleanca, teren

pe care, în anul 1940, a construit, prin mijloace materiale proprii, un imobil

cu destinație de locuință, compus din 3 camere și anexe gospodărești și o moară

sistematică cu valț dublu, cu trei funcțiuni: mălai, făină, uruială.

Se mai arată că moara a fost dotată

cu toate mijloacele de producție – bunuri enumerate în acțiune. În anul 1948,

moara a fost naționalizată și trecută în administrarea comunelor rurale din județul

Buzău. În prezent, se arată că starea morii este rea, într-o avansată

degradare, neîntreținută și funcționează numai cu mălai.

Deși pârâta a fost „notificată”,

aceasta a refuzat restituirea în natură a bunurilor solicitate.

În drept, au fost invocate

prevederile Legii nr. 10/2001.

Pe parcursul procesului a decedat

reclamanta M.A., având ca unic moștenitor pe reclamantul M.D.

Prin sentința civilă nr. 114 din 3

martie 2003, Tribunalul Buzău a admis în parte acțiunea.

A dispus restituirea în natură a imobilului

cu destinația de moară și a terenului aferent, în suprafață de 937 metri pătrați,

bunuri identificate prin raportul de expertiză efectuat de expert Gh.C. și a

următoarelor mijloace fixe: piatră angrenaj pentru măcinat grâu, basculă 500

kg, banc de lemn și nicovală. Pârâta a fost obligată să plătească suma de

13.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că autorul reclamantului a construit, în anul 1940,

pe un teren, proprietatea sa, cumpărat în anul 1937, un imobil cu destinația de

moară și că aceasta a fost naționalizată. În consecință, nu există nici un

impediment de a se aplica prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001 și restitui

în natură imobilul cu destinația de moară și terenul de 937 metri pătrați.

Cu privire la cel de al doilea capăt

de cerere, instanța l-a admis în parte, reținând că, în conformitate cu

dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nu pot fi restituite decât

acele mijloace fixe cu care a fost dotată moara și care mai există în prezent,

bunuri identificate de expert I.M.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamantul M.D. și pârâta, Primăria comunei Cochirleanca.

Reclamantul a criticat hotărârea

pentru nelegalitate și netemeinicie, prin aceea că instanța nu a făcut

aplicațiunea prevederilor art. 9 pct. 2 și art. 10 din Legea nr. 10/2001, nu a

acordat diferența între valoarea bunurilor la data naționalizării și cea

prezentă și nu l-a despăgubit pentru mijloacele fixe care nu au fost restituite

în natură.

Pârâta a criticat hotărârea în ce

privește acordarea cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului și a

combătut prin notele scrise apelul acestuia.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 178 din 9 septembrie 2003, a respins ambele apeluri.

Instanța de apel a reținut că în mod

corect a procedat instanța de fond, restituind în natură imobilul – teren și

construcții - precum și mijloacele fixe existente și identificate de expert.

Celelalte utilaje și obiecte aferente funcționalității morii nu puteau fi

restituite în natură sau prin echivalent, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat prezentul recurs reclamantul M.D., invocând motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Oral, a fost invocat și art. 304 pct. 10 C.

proc. civ.

Motivele invocate se referă, în

esență, la aceea că instanța, deși a făcut aplicațiunea prevederilor art. 1 din

Legea nr. 10/2001, nu a coroborat aceste prevederi cu cele ale art. 9 pct. 2 și

10 din aceeași lege. Or, în natură nu s-a putut restitui tot ce s-a

naționalizat în anul 1948, astfel că trebuiau acordate despăgubiri, prin

echivalent, pentru diferență teren și construcții, precum și pentru utilaje.

Recursul a fost admis, în principiu,

de această instanță prin încheierea din 18 martie 2004 și a fost fixat termen

în ședință publică, pentru dezbateri.

Examinând, pe fond, recursul,

instanța îl privește ca fondat în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Curtea constată că instanța de apel

nu a arătat, în cadrul hotărârii, motivele pentru care nu a aplicat toate

prevederile legale invocate de reclamantul-apelant și nu a răspuns la toate

motivele invocate de acesta.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, (…) se restituie, de regulă, în natură, în condițiile prezentei

legi, iar, conform art. 2 lit. a), în sensul legii, prin imobile preluate în

mod abuziv se înțelege și imobilele naționalizate prin Legea nr. 119/1948.

Prin această lege au fost preluate

de stat și bunurile ce fac obiectul prezentului litigiu.

Pe lângă prevederile art. 1, 2 și 6

din Legea nr. 10/2001, reclamantul a invocat prin acțiune, în mod implicit, și,

prin cererea de apel, în mod explicit, prevederile art. 9 alin. (2) și ale art.

10 din aceeași lege.

Instanța de apel nu s-a pronunțat cu

privire la aplicarea acestor prevederi legale.

Articolul 9 alin. (2) din lege

prevede: În cazul imobilelor care aveau numai altă destinație decât cea de

locuință și care au fost demolate sau a căror restituire în natură, în tot sau

în parte, nu este posibilă, restituirea, prin măsuri reparatorii în echivalent,

se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare, de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe

piața de capital ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în

echivalent de destinatar, cu acordul persoanei îndreptățite.

Articolul 10, de asemenea, cuprinde

dispoziții privind măsurile reparatorii, stabilite prin echivalent, în situația

imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial.

În prezenta cauză, acțiunea fiind

admisă în parte, reclamantului i-au fost restituite în natură: suprafața de 937

metri pătrați teren, construcția cu destinație de moară, existentă pe teren și

parte din mijloacele fixe.

Reclamantul-apelant, în cererea

aflată la dosarul instanței de apel, care cuprinde motivele de apel, a precizat

că, pe teren, au existat și alte construcții decât moara propriu-zisă și a

susținut că, pentru construcția - moară - are dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent, reprezentând diferența valorică dintre ceea ce există pe teren

și valoarea bunului naționalizat la nivelul anului 1948.

Cu privire la mijloacele fixe preluate

odată cu imobilul, care nu există fizic, de asemenea, a susținut că are dreptul

la măsuri reparatorii, în temeiul acelorași dispoziții legale.

Instanța de apel a analizat numai

critica privitoare la utilaje și obiectele necesare funcționalității morii,

aplicând corect art. 6 alin. (2) din lege, dar, față de motivele de apel

formulate, era datoare să examineze toate susținerile reclamantului-apelant și

să stabilească realitatea lor în raport cu prevederile textelor invocate.

Deoarece curtea de apel a soluționat

procesul fără să cerceteze toate motivele invocate de reclamantul-apelant, se

constată că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, conform art.

312, 313 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de reclamant, iar decizia

atacată va fi casată în parte. Se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului declarat de reclamant și se va menține dispoziția privind

respingerea apelului declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamantul M.D. împotriva deciziei civile nr. 178 din 9 septembrie 2003 a

Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează în parte.

Trimite cauza aceleiași instanțe,

pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 114

din 3 martie 2003 a Tribunalului Buzău, secția civilă.

Menține dispoziția privind

respingerea apelului declarat de pârâta, Primăria comunei Cochirleanca, județul

Buzău, împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 10 iunie 2004.