ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1648/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalul Argeș sub nr. 4013 din 28 iunie 2001 petentul F.C. a solicitat anularea deciziei nr. 388 din 5 iunie 2001 emisă de SC S. SA Curtea de Argeș și restituirea în natură a imobilului moară, cu un valț situat în comuna Tutana Băiculești. În motivarea cererii petentul a arătat că imobilul solicitat a aparținut autorilor săi C.F. și F.V., însă la data de 27 iunie 1948, printr-un proces-verbal întocmit în baza Legii nr. 119/1948, s-a dispus trecerea acestuia în proprietatea statului, ulterior fiind preluat de intimată. Prin decizia nr. 388/2001 i s-a acordat în mod nejustificat măsuri reparatorii prin echivalent, fiind posibilă restituirea în natură a morii.

Instanța din oficiu, a dispus introducerea în cauză a Consiliului local al comunei Băiculești, ca proprietar prezumat al terenului pe care se află moara. Prin cererea înregistrată sub nr. 1384 din 28 septembrie 2001, F.C. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 5434 din 20 august 2001 emisă de Primăria comunei Băiculești prin care i-a fost restituită notificarea adresată pentru restituirea în natură a terenului de 1250 mp și a morii țărănești cu un valț aflată pe acesta. Prin încheierea pronunțată la 22 noiembrie 2001 în dosarul nr. 4013/2001 s-a dispus conexarea cauzelor. Prin sentința civilă nr. 289 din 6 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis plângerea formulată de petent împotriva deciziei nr. 388/2001 emisă de SC S. SA Curtea de Argeș, s-a anulat această decizie și s-a dispus restituirea în natură către petent a morii și terenului aferent în suprafață de 1143 mp situate în comuna Băiculești, sat Tutana.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil, întrucât nu erau îndeplinite condițiile Legii nr. 119/1948, în sensul că moara nu avea cel puțin un valț dublu și o capacitate de măcinat de un vagon/24 ore pentru a putea fi naționalizată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel SC S. SA Curtea de Argeș, Consiliul local al comunei Băiculești și Primăria comunei Băiculești. Prin decizia civilă nr. 31/A din 29 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-au respins ca nefondate apelurile declarate în cauză. În motivarea deciziei s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 8 din H.G.

nr. 614/2001, iar pe de altă parte că apelul Consiliului local și al Primăriei comunei Băiculești este nefondat pentru că prin hotărârea atacată nu s-a dispus obligarea acestora față de petent. Decizia pronunțată în apel atacată cu recurs de către SC S. SA și Consiliul local și Primăria Băiculești, pe de altă parte. Recurenții au susținut că instanța de apel a omis să stabilească cui îi revine obligația restituirii în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a notificărilor petentului și nu s-a pronunțat asupra apărărilor esențiale referitoare la: incidența dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, imposibilitatea restituirii în natură a fostei mori care nu ar mai exista ca urmare a reconstituirii construcției și înlocuirii integrale a utilajelor; stabilirea greșită a obligației de restituire în sarcina SC S. SA, ca urmare a înstrăinării bunului către numitul B.N.

Prin decizia nr. 5295 din 10 decembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, s-au admis recursurile, s-a casat decizia civilă nr. 31/A/2002 a Curții de Apel Pitești și s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor. În motivarea acestei soluții, Înalta Curte a reținut că instanța de apel nu a verificat și nu a răspuns la motivele explicite cuprinse în cererea de apel a SC S. SA vizând aplicarea greșită a legii și restabilirea corectă a împrejurărilor de fapt în privința calității de deținător la data notificării a altei persoane, a incidenței sau nu a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 și a posibilității reale de restituire în natură în raport de pretinsa transformare a bunului preluat într-un bun nou.

S-a mai reținut că, în examinarea apelului declarat de Consiliul local și Primăria comuna Băiculești, instanța de apel a omis să analizeze faptul că prima instanță nici nu a examinat și nu s-ar fi pronunțat asupra plângerii îndreptată împotriva acestor intimate pentru restituirea terenului. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 3116/2004 și nu au fost administrate probe suplimentare. Prin decizia civilă nr. 2347/A din 17 decembrie 2004 a Curții de Apel Pitești s-au admis apelurile și s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 289/2001 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că s-a anulat decizia nr. 388 din 5 iunie 2001 emisă de SC S. SA, în partea privitoare la teren și s-a dispus restituirea acestuia în întindere de 1.143 mp, iar pentru construcția moară și instalații a fost obligată aceeași apelantă-pârâtă să facă propuneri reparatorii în echivalent.

S-a respins acțiunea formulată față de Consiliul local și Primăria comunei Băiculești. În motivarea acestei decizii s-a reținut că imobilul moară și terenul aferent au fost preluate abuziv prin procesul-verbal nr. 1 din 2 iunie 1948, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948, pentru că această moară are un singur valț și o capacitate de măcinat inferioară condițiilor impuse prin actul normativ de naționalizare. Despre teren s-a reținut că acesta nu a făcut obiectul nici unuia dintre contractele de vânzare încheiate de SC S. SA și nu a făcut parte din activul patrimoniului acesteia, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h), combinat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Referitor la moara în litigiu, s-a reținut că aceasta a fost înstrăinată de pârâtă numitului B.N., prin contract de vânzare-cumpărare nr. 2226 din 15 noiembrie 2000, căruia la data înaintării notificării nu-i fusese încă transmisă deplina proprietate întrucât nu se achitase integral prețul. Pe de altă parte, se reține în motivare, utilajele identificate la moară nu mai sunt aceleași cu cele precizate în procesul-verbal întocmit cu ocazia exproprierii și nici construcția în sine nu mai este identică cu cea preluată, situație față de care sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nemaifiind posibilă, pârâta urmând să facă propuneri reparatorii în echivalent.

În legătură cu apelul comun formulat de intimații Consiliul local Băiculești și Primăria comunei Băiculești s-a reținut că este fondat, întrucât petentul a formulat plângere și împotriva acestora și cum terenul în litigiu nu se află în posesia acestor pârâți, nefiind persoane juridice deținătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond trebuia să se pronunțe și asupra acestei plângeri și să respingă acțiunea față de acești pârâți. Împotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs toate părțile din cauză. Recurenta SC S. SA își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susține că nu s-a analizat materialul probator din care rezultă că a cumpărat de la FPS, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. AS/8 din 18 februarie 2000 toate acțiunile privatizabile care includeau în patrimoniu și moara Tutana, moară care este reconstruită iar utilajele sunt altele decât cele preluate inițialin.

Referitor la teren, s-a susținut că nu putea fi dispusă restituirea acestuia în natură întrucât au devenit proprietarii acestuia. Recursul declarat de Consiliul local și Primăria comunei Băiculești este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 10 C. proc. civ., susținându-se că instanța nu s-a pronunțat în mod clar cine restituie terenul și cui iar pe de altă parte că nu a ținut cont de actele de proprietate a terenului și de vânzare cumpărare încheiat între SC S. SA și B.N. Recurentul-petent și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 9 din Legea nr. 10/2001 și nu ale art. 27 și art. 24 cum s-a reținut prin decizie.

S-a mai arătat că a solicitat restituirea acestui imobil încă din data de 30 august 1990, astfel că societatea intimată avea cunoștință de demersurile sale. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că este fondat numai recursul declarat de recurentul petent, celelalte recursuri fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. După cum au reținut și instanțele anterioare, imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, întrucât nu au fost respectate condițiile art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948 care prevedea expres că se naționalizează morile cu un valț pentru grâu și porumb și cu o capacitate de minim 10 tone la zi, moara în cauză având doar un valț și o capacitate inferioară.

În spiritul Legi nr. 10/2001, în cazul preluării abuzive fără titlu valabil, persoanele foste proprietare își păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, astfel că, în aceste situații, sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 9 din această lege, și imobilele în cauză, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. Față de această concluzie, criticile formulate prin motivele de recurs de către recurenta-intimată SC S. SA privitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în varianta în vigoare la data pronunțării deciziei recurate, sunt evident nefondate, impunându-se restituirea în natură a întregului imobil compus din moară și terenul aferent și nu măsuri reparatorii în echivalent.

Din același considerent, nefiind vorba despre un imobil preluat cu titlu valabil, art. 27 din Legea nr. 10/2001 (astfel cum era numerotarea articolului la data pronunțării deciziei atacate) nu este incident în cauză, chiar dacă bunul se află în evidența unități deținătoare, privatizate conform cerințelor legale, vădindu-se nefondate motivele de recurs invocate de SC S. SA privind dobândirea bunurilor în litigiu în baza contractului de privatizare sau de vânzare-cumpărare, la care face referire. Nu poate fi primită nici critica vizând împrejurarea că moara în litigiu este reconstruită. Din actele dosarului, nu rezultă că acest imobil a fost transformat astfel încât a devenit unul nou, pentru a atrage aplicabilitatea prevederilor art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 în vechea reglementare.

Susținerea că utilajele morii sunt altele decât cele preluate inițial este excedentară cadrului procesual; petentul nu a cerut restituirea eventualelor utilaje, ci numai a morii cu un valț naționalizată abuziv. Referitor la recursul comun declarat de Consiliul local și Primăria comunei Băiculești, Curtea constată că acesta este lipsit de interes, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamant față de acești pârâți. Față de toate considerentele expuse, în raport cu prevederile art. 312 și art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul declarat de recurentul-reclamant și a se modifica în parte decizia recurată în sensul obligării pârâtei SC S. SA să restituie reclamantului în natură și construcția solicitată, menționând celelalte dispoziții ale deciziei.

Recursurile declarate de intimații-pârâți urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul F.C., împotriva deciziei civile nr. 2347/A din 17 decembrie 2004 a Curții de Apel Pitești. Modifică decizia în parte, în sensul că: Obligă pe pârâta SC S. SA să restituie reclamantului în natură și construcția moară, situată în comuna Băiculești, sat Tutana, județul Argeș. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții SC S. SA, Consiliul Local al Comunei Băiculești și Primăria comunei Băiculești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2006.