ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1648/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Tribunalul Argeș sub nr. 4013 din 28 iunie 2001 petentul F.C. a solicitat

anularea deciziei nr. 388 din 5 iunie 2001 emisă de SC S. SA Curtea de Argeș și

restituirea în natură a imobilului moară, cu un valț situat în comuna Tutana

Băiculești.

În motivarea cererii petentul a

arătat că imobilul solicitat a aparținut autorilor săi C.F. și F.V., însă la

data de 27 iunie 1948, printr-un proces-verbal întocmit în baza Legii nr. 119/1948,

s-a dispus trecerea acestuia în proprietatea statului, ulterior fiind preluat

de intimată.

Prin decizia nr. 388/2001 i s-a

acordat în mod nejustificat măsuri reparatorii prin echivalent, fiind posibilă

restituirea în natură a morii.

Instanța din oficiu, a dispus

introducerea în cauză a Consiliului local al comunei Băiculești, ca proprietar

prezumat al terenului pe care se află moara.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1384

din 28 septembrie 2001, F.C. a formulat plângere împotriva deciziei nr. 5434

din 20 august 2001 emisă de Primăria comunei Băiculești prin care i-a fost

restituită notificarea adresată pentru restituirea în natură a terenului de

1250 mp și a morii țărănești cu un valț aflată pe acesta.

Prin încheierea pronunțată la 22

noiembrie 2001 în dosarul nr. 4013/2001 s-a dispus conexarea cauzelor.

Prin sentința civilă nr. 289 din 6

decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis plângerea formulată de

petent împotriva deciziei nr. 388/2001 emisă de SC S. SA Curtea de Argeș, s-a

anulat această decizie și s-a dispus restituirea în natură către petent a morii

și terenului aferent în suprafață de 1143 mp situate în comuna Băiculești, sat

Tutana.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu valabil,

întrucât nu erau îndeplinite condițiile Legii nr. 119/1948, în sensul că moara

nu avea cel puțin un valț dublu și o capacitate de măcinat de un vagon/24 ore

pentru a putea fi naționalizată.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel SC S. SA Curtea de Argeș, Consiliul local al comunei Băiculești

și Primăria comunei Băiculești.

Prin decizia civilă nr. 31/A din 29

aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-au respins ca nefondate

apelurile declarate în cauză.

În motivarea deciziei s-a reținut că

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și

ale art. 8 din H.G. nr. 614/2001, iar pe de altă parte că apelul Consiliului

local și al Primăriei comunei Băiculești este nefondat pentru că prin hotărârea

atacată nu s-a dispus obligarea acestora față de petent.

Decizia pronunțată în apel atacată

cu recurs de către SC S. SA și Consiliul local și Primăria Băiculești, pe de

altă parte.

Recurenții au susținut că instanța

de apel a omis să stabilească cui îi revine obligația restituirii în raport de

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a notificărilor petentului și nu s-a

pronunțat asupra apărărilor esențiale referitoare la: incidența dispozițiilor

art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, imposibilitatea restituirii în natură

a fostei mori care nu ar mai exista ca urmare a reconstituirii construcției și

înlocuirii integrale a utilajelor; stabilirea greșită a obligației de

restituire în sarcina SC S. SA, ca urmare a înstrăinării bunului către numitul B.N.

Prin decizia nr. 5295 din 10

decembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă,

s-au admis recursurile, s-a casat decizia civilă nr. 31/A/2002 a Curții de Apel

Pitești și s-a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea

apelurilor.

În motivarea acestei soluții, Înalta

Curte a reținut că instanța de apel nu a verificat și nu a răspuns la motivele

explicite cuprinse în cererea de apel a SC S. SA vizând aplicarea greșită a

legii și restabilirea corectă a împrejurărilor de fapt în privința calității de

deținător la data notificării a altei persoane, a incidenței sau nu a

dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 și a posibilității reale de

restituire în natură în raport de pretinsa transformare a bunului preluat într-un

bun nou.

S-a mai reținut că, în examinarea

apelului declarat de Consiliul local și Primăria comuna Băiculești, instanța de

apel a omis să analizeze faptul că prima instanță nici nu a examinat și nu s-ar

fi pronunțat asupra plângerii îndreptată împotriva acestor intimate pentru

restituirea terenului.

În rejudecare, cauza a fost

înregistrată sub nr. 3116/2004 și nu au fost administrate probe suplimentare.

Prin decizia civilă nr. 2347/A din 17

decembrie 2004 a Curții de Apel Pitești s-au admis apelurile și s-a schimbat în

parte sentința civilă nr. 289/2001 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul că

s-a anulat decizia nr. 388 din 5 iunie 2001 emisă de SC S. SA, în partea

privitoare la teren și s-a dispus restituirea acestuia în întindere de 1.143

mp, iar pentru construcția moară și instalații a fost obligată aceeași

apelantă-pârâtă să facă propuneri reparatorii în echivalent. S-a respins

acțiunea formulată față de Consiliul local și Primăria comunei Băiculești.

În motivarea acestei decizii s-a

reținut că imobilul moară și terenul aferent au fost preluate abuziv prin

procesul-verbal nr. 1 din 2 iunie 1948, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 pct.

50 din Legea nr. 119/1948, pentru că această moară are un singur valț și o

capacitate de măcinat inferioară condițiilor impuse prin actul normativ de

naționalizare. Despre teren s-a reținut că acesta nu a făcut obiectul nici

unuia dintre contractele de vânzare încheiate de SC S. SA și nu a făcut parte

din activul patrimoniului acesteia, astfel că în mod corect instanța de fond a

reținut incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h), combinat cu art. 9

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Referitor la moara în litigiu, s-a

reținut că aceasta a fost înstrăinată de pârâtă numitului B.N., prin contract

de vânzare-cumpărare nr. 2226 din 15 noiembrie 2000, căruia la data înaintării notificării

nu-i fusese încă transmisă deplina proprietate întrucât nu se achitase integral

prețul. Pe de altă parte, se reține în motivare, utilajele identificate la

moară nu mai sunt aceleași cu cele precizate în procesul-verbal întocmit cu

ocazia exproprierii și nici construcția în sine nu mai este identică cu cea

preluată, situație față de care sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură nemaifiind posibilă, pârâta urmând

să facă propuneri reparatorii în echivalent.

În legătură cu apelul comun formulat

de intimații Consiliul local Băiculești și Primăria comunei Băiculești s-a

reținut că este fondat, întrucât petentul a formulat plângere și împotriva

acestora și cum terenul în litigiu nu se află în posesia acestor pârâți,

nefiind persoane juridice deținătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001,

instanța de fond trebuia să se pronunțe și asupra acestei plângeri și să

respingă acțiunea față de acești pârâți.

Împotriva deciziei sus-menționate au

declarat recurs toate părțile din cauză.

Recurenta SC S. SA își întemeiază

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susține că nu s-a

analizat materialul probator din care rezultă că a cumpărat de la FPS, prin contractul

de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. AS/8 din 18 februarie 2000 toate acțiunile

privatizabile care includeau în patrimoniu și moara Tutana, moară care este reconstruită

iar utilajele sunt altele decât cele preluate inițialin. Referitor la teren,

s-a susținut că nu putea fi dispusă restituirea acestuia în natură întrucât au

devenit proprietarii acestuia.

Recursul declarat de Consiliul local

și Primăria comunei Băiculești este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6

și 10 C. proc. civ., susținându-se că instanța nu s-a pronunțat în mod clar

cine restituie terenul și cui iar pe de altă parte că nu a ținut cont de actele

de proprietate a terenului și de vânzare cumpărare încheiat între SC S. SA și B.N.

Recurentul-petent și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că

imobilul în cauză a fost preluat în mod abuziv, fără titlu valabil, astfel că

sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) coroborate cu art. 9 din Legea

nr. 10/2001 și nu ale art. 27 și art. 24 cum s-a reținut prin decizie.

S-a mai arătat că a solicitat

restituirea acestui imobil încă din data de 30 august 1990, astfel că

societatea intimată avea cunoștință de demersurile sale.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte constată că este fondat numai recursul declarat de recurentul

petent, celelalte recursuri fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

După cum au reținut și instanțele

anterioare, imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv, fără titlu

valabil, întrucât nu au fost respectate condițiile art. 1 pct. 50 din Legea nr.

119/1948 care prevedea expres că se naționalizează morile cu un valț pentru

grâu și porumb și cu o capacitate de minim 10 tone la zi, moara în cauză având

doar un valț și o capacitate inferioară.

În spiritul Legi nr. 10/2001, în

cazul preluării abuzive fără titlu valabil, persoanele foste proprietare își

păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, astfel că, în

aceste situații, sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) coroborate cu

art. 9 din această lege, și imobilele în cauză, indiferent în posesia cui se

află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data

cererii de restituire și libere de orice sarcini.

Față de această concluzie, criticile

formulate prin motivele de recurs de către recurenta-intimată SC S. SA privitoare

la aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în

varianta în vigoare la data pronunțării deciziei recurate, sunt evident

nefondate, impunându-se restituirea în natură a întregului imobil compus din

moară și terenul aferent și nu măsuri reparatorii în echivalent.

Din același considerent, nefiind

vorba despre un imobil preluat cu titlu valabil, art. 27 din Legea nr. 10/2001 (astfel

cum era numerotarea articolului la data pronunțării deciziei atacate) nu este

incident în cauză, chiar dacă bunul se află în evidența unități deținătoare,

privatizate conform cerințelor legale, vădindu-se nefondate motivele de recurs

invocate de SC S. SA privind dobândirea bunurilor în litigiu în baza

contractului de privatizare sau de vânzare-cumpărare, la care face referire.

Nu poate fi primită nici critica

vizând împrejurarea că moara în litigiu este reconstruită.

Din actele dosarului, nu rezultă că

acest imobil a fost transformat astfel încât a devenit unul nou, pentru a

atrage aplicabilitatea prevederilor art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001

în vechea reglementare.

Susținerea că utilajele morii sunt

altele decât cele preluate inițial este excedentară cadrului procesual;

petentul nu a cerut restituirea eventualelor utilaje, ci numai a morii cu un

valț naționalizată abuziv.

Referitor la recursul comun declarat

de Consiliul local și Primăria comunei Băiculești, Curtea constată că acesta

este lipsit de interes, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamant față de

acești pârâți.

Față de toate considerentele expuse,

în raport cu prevederile art. 312 și art. 314 C. proc. civ., urmează a se

admite recursul declarat de recurentul-reclamant și a se modifica în parte

decizia recurată în sensul obligării pârâtei SC S. SA să restituie

reclamantului în natură și construcția solicitată, menționând celelalte

dispoziții ale deciziei.

Recursurile declarate de

intimații-pârâți urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul F.C., împotriva deciziei civile nr. 2347/A din 17 decembrie 2004 a

Curții de Apel Pitești.

Modifică decizia în parte, în sensul

că:

Obligă pe pârâta SC S. SA să

restituie reclamantului în natură și construcția moară, situată în comuna

Băiculești, sat Tutana, județul Argeș.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții SC S. SA, Consiliul Local al Comunei Băiculești și

Primăria comunei Băiculești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 februarie 2006.