ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4724/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 418 din 21 aprilie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 140/2002 a Tribunalului București, privind pe condamnatul K.M. Petentul a fost obligat să plătească 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea formulată petentul condamnat a solicitat întreruperea executării pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 140 din 21 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 368 din 20 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În motivarea cererii petentul a învederat că are mai multe afecțiuni care îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa. În vederea soluționării cererii s-au depus la dosar copii de pe sentința penală nr. 140 din 21 februarie 2002 a Tribunalului București, din care rezultă că petentul a fost condamnat la 15 ani închisoare. Din raportul de expertiză medico-legală nr. A1 din 12 februarie 2002 a rezultat că petentul prezintă diagnosticul „Hipertensiune arterială primară de gradul II grup de risc C (HVS pe EKG)”, concluzionându-se că poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P. S-a solicitat și un supliment de expertiză care să ia în considerare toate afecțiunile indicate în cererea sa: hipertensiune arterială persistentă și severă, atero-scleroză cerebrală avansată, scădere memorală vizuală, gastrită cronică, reumatism articular.

I.M.L. a comunicat că așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. A1 din 12 februarie 2002, petentul a fost prezentat la data de 20 noiembrie 2002 când a fost examinare de un medic specialist boli interne din rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și al Familiei. S-a mai precizat că pe baza examenului clinic și a investigațiilor paraclinice solicitate și efectuate ulterior s-a efectuat raportul de expertiză nr. A1/12022/2002, la întocmirea căruia s-au avut în vedere toate afecțiunile consemnate în documentația medicală avută la dispoziția și constatată cu ocazia examinării în cadrul comisiei. Având în vedere actele de la dosar, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc.

pen., potrivit cărora întreruperea executării pedepsei se poate dispune „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate să execute pedeapsa”. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel condamnatul K.M., pe care a criticat-o pentru netemeinicie, considerând că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei închisorii, în raport de afecțiunile de care suferă. Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de condamnat, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul formulat nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

S-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întrucât afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P. Așa fiind, prin decizia penală nr. 337/ A din 11 iunie 2003, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul, care a reiterat motivele invocate în fața celorlalte instanțe, respectiv că boala de care suferă nu poate fi tratată în regimul D.G.P. Recursul este nefondat, nefiind îndeplinite condițiile cerute de lege în vederea întreruperii executării pedepsei astfel cum corect au reținut cele două instanțe. În consecință, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul K.M.

împotriva deciziei penale nr. 337/ A din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul K.M. împotriva deciziei penale nr. 337/ A din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2003.