ÎCCJ, decizie (scj.ro #82704)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82704) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Octrotirea minorului. Decăderea din drepturile părintești
Părintele minorului poate fi
decăzut din drepturile părintești numai în cazurile limitativ prevăzute în art.
109 C. fam. care constau în greșita exercitare a drepturilor și îndatoririlor,
iar nu și la neexercitarea acestor drepturi și îndatoriri.
Secția civilă, decizia nr.4724 din 13
noiembrie 2003
Primăria sectorului 6 București a chemat în judecată pe H.M.,
solicitând să se dispună decăderea acestuia din drepturile părintești
privind pe minora V.M. născută la 26.06.1989 din căsătoria pârâtului
cu V.D. motivat de faptul că imediat după
nașterea minorei tatăl aceteia a refuzat să-și îndeplinească îndatoririle
de părinte și în principal obligația de întreținere, prin conduita sa punând în
primejdie sănătatea și dezvoltarea fizică a minorei.
În cauză, a formulat o cerere de intervenție în interesul reclamantei, V.D.,
mama minorei, care a precizat și că deși obligat la plata unei pensii lunare de
întreținere prin hotărâre judecătorească irevocabilă, urmare desfacerii
căsătoriei sale cu pârâtul și încredințării către intervenientă a minorei,
pârâtul nu și-a îndeplinit nici măcar această obligație.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința
nr.548/29.05.2001 a respins atât acțiunea cât și cererea de intervenție
accesorie, soluția fiind confirmată de Curtea de Apel București, secția a
III a civilă, care, prin decizia nr. 561 A din 11.XII.2001, a respins ca
nefondate apelurile declarate de reclamantă și intervenientă.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Decăderea din drepturile părintești în cadrul dispozițiilor art.109 din Codul
familiei invocate de reclamantă ca temei juridic al acțiunii, constituie cea
mai gravă sancțiune civilă ce se poate lua împotriva părinților care prin felul
de exercitare a drepturilor părintești, respectiv prin purtarea lor abuzivă sau
prin neglijența gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, pun în pericol
sănătatea, dezvoltarea fizică a copilului, primejduiesc educarea, învățătura
sau pregătirea profesională a acestuia. Cu alte cuvinte, cazurile de decădere
din drepturile părintești reglementate în mod limitativ de prevederile art.109
C. fam. privesc numai greșita exercitare a drepturilor și îndatoririlor de
părinte.
În speță, prin acțiune reclamanta a reproșat pârâtului faptul de a fi
întrerupt orice fel de relații cu fiica sa, imediat după nașterea minorei, de a
nu o fi vizitat și de a nu-i fi achitat pensia de întreținere la care fusese
obligat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Practic se reproșează pârâtului neexercitarea atribuțiilor de părinte și în
principal îndatorirea de a contribui la întreținerea minorei. Reclamanta nu a
probat însă în ce măsură o atare conduită se încadrează în situațiile expres și
limitativ prevăzute de art.109 C. fam. De asemenea, în ceea ce privește
achitarea pensiei alimentare datorate nu s-a făcut nici o dovadă că mama
minorei, intervenienta din dosar, a depus vreo diligență pentru
constrângerea pârâtului de a presta întreținerea pentru minoră.
Referitor la invocarea în motivele de recurs a dispozițiilor art.15 alin.(1)
din O.U.G. nr.26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate, pentru
a fundamenta acțiunea și implicit măsura decăderii pârâtului din drepturile
părintești este de menționat că o atare prevedere legală nu este aplicabilă în
speță.
În adevăr, textul indicat se referă la situațiile excepționale în care
serviciul public specializat poate decide plasamentul copilului în regim de
urgență ori încredințarea acestuia în condițiile legii.
În cauză, însă, nu s-a cerut luarea unei astfel de măsuri, minorul fiind
încredințat, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, mamei interveniente care
astfel exercită asupra copilului în mod exclusiv drepturile părintești, iar
ancheta socială aflată în dosar evidențiază că mama oferă condiții optime
pentru creșterea și educarea minorului.