ÎCCJ, decizie (scj.ro #82704)

Octrotirea minorului. Decăderea din drepturile părintești Părintele minorului poate fi decăzut din drepturile părintești numai în cazurile limitativ prevăzute în art. 109 C. fam. care constau în greșita exercitare a drepturilor și îndatoririlor, iar nu și la neexercitarea acestor drepturi și îndatoriri. Secția civilă, decizia nr.4724 din 13 noiembrie 2003 Primăria sectorului 6 București a chemat în judecată pe H.M., solicitând să se dispună decăderea acestuia din drepturile părintești privind pe minora V.M. născută la 26.06.1989 din căsătoria pârâtului cu V.D. motivat de faptul că imediat după nașterea minorei tatăl aceteia a refuzat să-și îndeplinească îndatoririle de părinte și în principal obligația de întreținere, prin conduita sa punând în primejdie sănătatea și dezvoltarea fizică a minorei.

În cauză, a formulat o cerere de intervenție în interesul reclamantei, V.D., mama minorei, care a precizat și că deși obligat la plata unei pensii lunare de întreținere prin hotărâre judecătorească irevocabilă, urmare desfacerii căsătoriei sale cu pârâtul și încredințării către intervenientă a minorei, pârâtul nu și-a îndeplinit nici măcar această obligație. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr.548/29.05.2001 a respins atât acțiunea cât și cererea de intervenție accesorie, soluția fiind confirmată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, care, prin decizia nr. 561 A din 11.XII.2001, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și intervenientă. Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.

Decăderea din drepturile părintești în cadrul dispozițiilor art.109 din Codul familiei invocate de reclamantă ca temei juridic al acțiunii, constituie cea mai gravă sancțiune civilă ce se poate lua împotriva părinților care prin felul de exercitare a drepturilor părintești, respectiv prin purtarea lor abuzivă sau prin neglijența gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, pun în pericol sănătatea, dezvoltarea fizică a copilului, primejduiesc educarea, învățătura sau pregătirea profesională a acestuia. Cu alte cuvinte, cazurile de decădere din drepturile părintești reglementate în mod limitativ de prevederile art.109 C. fam. privesc numai greșita exercitare a drepturilor și îndatoririlor de părinte.

În speță, prin acțiune reclamanta a reproșat pârâtului faptul de a fi întrerupt orice fel de relații cu fiica sa, imediat după nașterea minorei, de a nu o fi vizitat și de a nu-i fi achitat pensia de întreținere la care fusese obligat prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Practic se reproșează pârâtului neexercitarea atribuțiilor de părinte și în principal îndatorirea de a contribui la întreținerea minorei. Reclamanta nu a probat însă în ce măsură o atare conduită se încadrează în situațiile expres și limitativ prevăzute de art.109 C. fam. De asemenea, în ceea ce privește achitarea pensiei alimentare datorate nu s-a făcut nici o dovadă că mama minorei, intervenienta din dosar, a depus vreo diligență pentru constrângerea pârâtului de a presta întreținerea pentru minoră.

Referitor la invocarea în motivele de recurs a dispozițiilor art.15 alin.(1) din O.U.G. nr.26/1997 privind protecția copilului aflat în dificultate, pentru a fundamenta acțiunea și implicit măsura decăderii pârâtului din drepturile părintești este de menționat că o atare prevedere legală nu este aplicabilă în speță. În adevăr, textul indicat se referă la situațiile excepționale în care serviciul public specializat poate decide plasamentul copilului în regim de urgență ori încredințarea acestuia în condițiile legii. În cauză, însă, nu s-a cerut luarea unei astfel de măsuri, minorul fiind încredințat, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, mamei interveniente care astfel exercită asupra copilului în mod exclusiv drepturile părintești, iar ancheta socială aflată în dosar evidențiază că mama oferă condiții optime pentru creșterea și educarea minorului.