ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1123/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.20 din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – secția a III a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: intimatul reclamant I.E.F.personal și asistat de avocat M.U.și intimata pârâtă R.C.M.personal și asistată de avocat E.M.. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul admiterii recursului în anulare, casarea hotărârii criticate și pe fond respingerea recursului declarat de intimata pârâtă R.C.M. Avocat U.M. solicită admiterea recursului în anulare. Avocat E.M. solicită respingerea recursului în anulare. C U R T E A Asupra recursului în anulare de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17.07.2000 I.E.F.a chemat în judecată pe soția sa I.M.C., solicitând să se declare desfăcută căsătoria lor încheiată la 10.06.2000, să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul I.A., născut la data de 1 noiembrie 1999, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, urmând ca aceasta să-și reia numele ce avea anterior. La rândul său, pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina soțului și încredințarea minorului A. spre creștere și educare. Prin sentința civilă nr.2693 din 3.07.2001 a Judecătoriei Slobozia, au fost admise ambele acțiuni, dispunându-se desfacerea căsătoriei din vina ambilor soți și încredințarea minorului A. spre creștere și educare tatălui, cu obligarea mamei la plata pensiei de întreținere în valoare de 350.000 lei începând cu data de 3.07.2001 și până la majoratul minorului.

S-a luat act de tranzacția încheiată între părți cu privire la partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. S-a dispus ca soția să reia după desfacerea căsătoriei, numele ce avea anterior, anume R. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în raport de probele administrate că prin comportamentul lor ambii soți se fac vinovați de destrămarea relațiilor de familie, iar referitor la încredințarea minorului s-a apreciat că este în interesul acestuia de a rămâne la tată, care din punct de vedere material dispune de condiții foarte bune, dar având în vedere și climatul familial.

Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.471 din 9.10.2001 a Tribunalului Ialomița, reținându-se în esență ca nefondate criticile aduse hotărârii, întrucât intimatul este asociat la 2 firme, dispune de închirierea unor spații și ca atare are venituri net substanțiale față de apelantă, ceea ce îi dă posibilitatea de a asigura condiții de creștere mai bune minorului A.. Cu privire la situația mamei, s-a reținut că aceasta face naveta la locul său de muncă, ceea ce reprezintă un impediment în creșterea copilului.

Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a instanței de apel, a fost admis prin decizia nr.20 din 8.01.2002 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă, prin care s-a dispus modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței în sensul încredințării minorului A. spre creștere și educare mamei, cu obligarea tatălui la plata pensiei de întreținere de 450.000 lei lunar. Curtea a reținut că este eronată hotărârea tribunalului prin care s-a stabilit că numai cadrul familial al tatălui poate asigura condiții mai bune pentru creșterea și educarea minorului, fără a se face o analiză atentă a acestora și cu ignorarea probatoriilor pe acest aspect în raport de condițiile oferite de mama copilului.

De asemenea nu s-au analizat susținerile mamei în legătură cu comportamentul violent al soțului, probat cu certificate medico-legale, situație în care nu se poate crea copilului un cadru familial propice. Considerând această ultimă hotărâre ca fiind pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și netemeinică, Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, solicitând casarea deciziei și pe fond respingerea recursului declarat de I.M. împotriva deciziei Tribunalului Slobozia, prin care a fost menținută soluția instanței de fond, de încredințare a copilului tatălui reclamant.

În susținerea recursului în anulare, după prezentarea elementelor de care instanțele trebuie să țină seama în aprecierea interesului exclusiv al minorului, în raport de care se dispune încredințarea unuia dintre părinți, se arată că examinarea atentă a probelor administrate în cauză, atestă că instanța de fond ca și cea de apel a dispus și reținut temeinic necesitatea ca minorul să fie încredințat tatălui, singurul în măsură să-i asigure toate condițiile sociale și financiare necesare unei dezvoltări eficiente, pe plan afectiv, dar mai ales dezvoltării fizice, care necesită o atenție și îngrijire deosebită, având în vedere starea sănătății minorului. Se apreciază că încredințarea copilului mamei, este total contrară interesului acestuia, în raport de depozițiile a două martore, coroborate cu acte medicale, care fac dovada că mama nu se ocupa de copil, îi administra medicamente fără avizul medicului, are instabilitate psihică „tendințe depresive anxioase reactive”.

Dar și în situația înlăturării acestor aspecte, se susține prin recursul în anulare că hotărârea atacată este greșită pentru că nu s-a avut în vedere „cu prioritate” starea precară a sănătății minorului, ce necesită îngrijiri medicale deosebite, ale căror cheltuieli materiale mama nu le poate acoperi. Recursul în anulare nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Potrivit art.42 din C.fam. instanța judecătorească va hotărî odată cu pronunțarea divorțului căruia dintre părinți îi va fi încredințat copilul minor. În acest scop instanța va asculta părinții și autoritatea tutelară și va hotărî ținând seama de interesul copilului. Acesta este legat nu numai de posibilitățile materiale ale părinților ci și de voința copilului, precum și de comportarea părinților înainte de desfacerea căsătoriei, de gradul de atașament și preocupare pe care l-au menifestat față de copil, precum și de legăturile afective care s-au stabilit între părinți și copil.

În speță, prin recursul în anulare se acordă prioritate în aprecierea intetresului minorului condițiilor materiale și financiare oferite de tatăl reclamant, invocându-se starea de sănătate precară a copilului care necesită o îngrijire deosebită. În această situație, dată fiind și vârsta foarte fragedă a minorului, Curtea apreciază că instanța de recurs a hotărît temeinic, în raport de prevederile legale redate, că este în interesul minorului de a fi încredințat spre creștere și educare mamei. Aceasta, chiatr dacă face naveta zilnic, desfășurîndu-și activitatea într-o localitate apropiată orașului de domiciliu – Slobozia, fiind cadru didactic titular, învățătoare la Școala cu clase I-VIII din Muntenii Buzău, județul Ialomița, oferă condiții optime copilului, locuind cu părinții săi într-un apartament de 4 camere situat în orașul Slobozia, mama sa fiind pensionară, putând deci asigura supravegherea copilului în lipsa mamei.

Depozițiile martorilor invocate în susținerea recursului în anulare sunt infirmate de alte probe de aceeași natură administrate în cauză, precum și de cele ce rezultă din caracterizările mamei date de conducerea școlii și colege, mediu în care lucrează de 5 ani, timp suficient pentru a face aprecieri exacte asupra conduitei unei persoane. Și dacă în adevăr mama are venituri mai mici decât tatăl, nimic nu-l împiedică pe acesta să contribuie la acoperirea cheltuielilor de creștere și educare a copilului, în raport de nevoile acestuia, precum și de veniturile pe care le realizează în aplicarea corectă a prevederilor art.86 din C.fam. Condițiile actuale de creștrere și educare a minorului sunt de menținut și dacă se are în vedere comparativ condițiile oferite de tată, care în prezent este necăsătorit cu fosta soție, cu care are un copil în vârstă de 16 ani.

În această situație, soluția de încredințare tatălui solicitată prin recursul în anulare ar fi de natură a schimba din nou condițiile de mediu ale copilului în vârstă fragedă, care în raport și de starea sănătății precară, reclama imperios prezența mamei alături de el. A rezultat din probele administrate în această fază a procesului, că la stăruința mamei, hotărârea irevocabilă de încredințare a fost pusă în executare, copilul aflându-se în grija acesteia de o perioadă de timp apreciabilă, în care ambii părinți s-au deplasat cu copilul în Italia pentru investigații medicale și tratament, mama fiind internată ca însoțitor, după care copilul a revenit la domiciliul mamei, și cum aceasta oferă condiții optime de creștere a copilului, corespunzătoare pe plan material, manifestă afecțiune și atașament deosebit față de acesta, preocupare pentru sănătatea și educația lui, se apreciază că nu este în interesul minorului în vârstă fragedă, de a fi încredințat tatălui.

De aceea recursul în anulare de față urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală și temeinică hotărârea instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.20 din 8 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.