ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2457/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2457/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 15 ianuarie 2003
reclamanta A.E.M., în calitate de reprezentant legal al minorilor S.A.C. și S.T.E.,
a chemat în judecată pe pârâtul S.I.L. și a solicitat ca prin hotărârea ce se
va pronunța, în contradictoriu și cu Autoritatea tutelară a sectorului 3, să se
dispună majorarea pensiei de întreținere, stabilită în favoarea minorilor prin
sentința civilă nr. 7825 din 7 octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3
București, precizând cu ocazia judecății cuantumul sumei majorate la 10.000.000
lei lunar pentru fiecare copil minor.
În motivarea cererii
reclamanta a susținut că, față de venitul net lunar de 6.223.003 lei, în raport
de care s-a calculat pensia de întreținere prin sentința menționată, pârâtul
are un standard de viață net superior reclamantei, situație menționată de
acesta în cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 1311 din 28
iunie 2002 a Tribunalului București pronunțată în procesul de reîncredințare a
minorilor, în care a arătat că soția sa are venituri de aproximativ un miliard
lei anual.
Pârâtul a formulat
întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii
reclamantei, admiterea cererii reconvenționale și reducerea pensiei de
întreținere corespunzător veniturilor realizate efectiv în prezent, în sumă de
3.775.600 lei lunar net, conform adeverinței depuse la dosar.
Judecătoria sectorului 3
București, sesizată cu soluționarea pricinii, a pronunțat sentința civilă nr.
6760 din 29 septembrie 2003, prin care a admis în parte cererea reclamantei și
a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de
pârâtul-reclamant.
A majorat pensia de
întreținere la care a fost obligat pârâtul prin sentința civilă nr. 7825 din 7
octombrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 București în favoarea minorilor A.C.,
născut la 3 iulie 1991 și T.E., născut la 24 martie 1994, de la 1.030.000 lei
pentru fiecare minor, la 5.000.000 lei pentru fiecare minor, cu începere de la
15 ianuarie 2003 până la majoratul fiecărui minor. S-a luat act că reclamanta
nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței
pronunțate, instanța s-a referit în drept la art. 86 alin. (1) și alin. (3) C.
fam., art. 94, art. 107 și art. 44 alin. (1) din același cod, precum și la
normele juridice internaționale privitoare la drepturile omului la care România
este parte, concret la art. 3 pct. 1 și 2 din Convenția cu privire la
drepturile copilului, adoptată de ONU în 1989 și ratificată de România prin
Legea nr. 18/1990. În legătură cu veniturile pârâtului, în raport de care a
soluționat cererea principală, cât și cererea reconvențională, a reținut mai
întâi că înainte de desfacerea căsătoriei părților, într-o declarație dată de
pârât în vederea înscrierii minorului A.C. la Școala Generală Internațională la
17 iulie 1998, acesta ar fi arătat că ar fi avut un salariu net lunar de
aproximativ 2000 USD și că, în cadrul unui proces de reîncredințare a minorilor
a recunoscut, că pe lângă veniturile provenite din salariu, deține în
proprietate o casă de locuit cu demisol, parter, mansardă și curte de 1000 mp,
în valoare de 1.850.000.000 lei. A mai reținut că în memoriile adresate
ministrului justiției în anul 2002, pârâtul a arătat că este director general
la S.C. R.U. SRL ce ocupă loc fruntaș în topul întreprinderilor mari. Întrucât
a fost chemat personal la interogatoriu, dar nu s-a prezentat pentru a răspunde
întrebărilor reclamantei, instanța a considerat că pârâtul este de rea
credință, în sensul că ascunde cuantumul exact al veniturilor sale lunare și a
tras concluzia, față și de situațiile reținute din înscrisurile menționate, că
este imposibil ca acesta să aibă un salariu de numai 3.775.600 lei.
În raport de situațiile
de fapt reținute și de dispozițiile art. 225 C. proc. civ., instanța a conchis,
că salariul lunar al pârâtului se ridică la suma de 2000 USD lunar echivalent
în lei, la care se mai adaugă și faptul că are în proprietate un imobil cu o
valoare substanțială de netăgăduit și a majorat cuantumul pensiei la 10.000.000
lei lunar, câte 5.000.000 lei pentru fiecare minor.
Pârâtul a declarat
recurs împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
A susținut că instanța a
săvârșit o eroare gravă de fapt prin aprecierea eronată a probelor administrate,
motiv prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text abrogat prin O.U.G. nr.
138/2000 și că, a încălcat prevederile art. 94 C. fam. și art. 409 alin. (1)
lit. a) C. proc. civ., motiv care se încadrează în art. 304 pct. 9 din același
cod.
Recursul este fondat,
pentru motivele ce succed.
Așa după cum rezultă din
actele aflate la dosar, prin sentința civilă nr. 7825 din 7 octombrie 2002 a
Judecătoriei sectorului 3 București s-a majorat pensia de întreținere stabilită
în sarcina pârâtului prin sentința civilă nr. 1725 din 26 februarie 2001,
pronunțată de Judecătoria sectorului 4, în favoarea minorilor S.A.C., născut la
3 iulie 1991 și S.T.E. născut la 24 martie 1994, de la suma de 329.000 lei
lunar pentru fiecare minor, la 1.030.000 lei lunar pentru fiecare minor,
începând cu data introducerii acțiunii, 18 septembrie 2002 și până la majorat.
Cuantumul pensiei în
sumă de 1.030.000 lei a fost stabilit în baza prevederilor art. 86 și art. 94 C.
fam., în raport de media veniturilor realizate de pârât pe ultimele 6 luni,
care era de 6.223.003 lei lunar, conform adeverinței eliberate de S.C. R.U. SRL,
aflată la dosarul cauzei nr. 10.839/2002, necontestată de reclamantă.
Potrivit art. 44 C. fam.,
în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia din părinți sau a
copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorității
tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea
modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau
patrimoniale între părinții divorțați și copii.
În speță, nu s-a dovedit
că după data de 7 octombrie 2002, când s-a pronunțat sentința civilă nr. 7825 a
Judecătoriei sectorului 3, devenită ulterior irevocabilă, veniturile realizate
de pârât ar fi crescut, față de cele care au fost avute în vedere la stabilirea
pensiei în sumă de 1.030.000 lei lunar pentru fiecare minor.
La dosar, nu există o
dovadă certă a veniturilor realizate de pârât, după stabilirea pensiei de
întreținere în cuantumul a cărui majorare s-a cerut de către reclamantă,
respectiv o adeverință de salariu majorat, față de acela avut în vedere la 7
octombrie 2002. De altfel, instanța de fond reține că pârâtul realizează un
venit mediu lunar de 2000 USD, făcând referiri la împrejurări anterioare datei
de 7 octombrie 2002.
Stabilind o pensie
majorată, fără să existe dovezi certe că s-au schimbat împrejurările în sensul
art. 44 C. fam., judecătoria a pronunțat o hotărâre nelegală.
Față de această
situație, recursul urmează să fie admis în temeiul art. 312 C. proc. civ., iar
sentința recurată, urmează să fie modificată în parte în sensul respingerii
acțiunii reclamantei.
Totodată, urmează a se
constata că recurentul a renunțat la judecarea cererii de suspendare a
executării și, a se lua act că acesta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul S.I.L.
împotriva sentinței civile nr. 6760 din 29 septembrie 2003 a Judecătoriei
sectorului 3 București.
Modifică în parte sentința recurată
în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta A.E.M. ca reprezentant
legal al minorilor S.A.C. și S.T.E. în contradictoriu cu pârâtul S.I.L.
Menține restul dispozițiilor
sentinței.
Constată că recurentul a renunțat la
judecarea cererii de suspendare a executării.
Ia act că recurentul nu a solicitat
cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2004.