ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6744/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 4 București sub nr. 2119 din 2 martie 2004, reclamanta P.F. a chemat în judecată de pârâtul M.M., solicitând obligarea acestuia la plata unei pensii de întreținere majorate pentru minorul G.M. născut la 2 noiembrie 1993. Pârâtul a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat reîncredințarea minorului. Prin sentința civilă nr. 3320 din 15 iunie 2004, Judecătoria sectorului 4 București a admis acțiunea reclamantei, majorând pensia de întreținere stabilită pentru minor și a respins cererea reconvențională a pârâtului. La data de 27 august 2004 s-a înregistrat cererea de apel formulată de pârât împotriva sentinței cu privire la respingerea cererii sale reconvenționale și admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 755 din 20 octombrie 2004, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București, motivat pe dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ. Prin decizia nr. 383/A din 9 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, și-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului București. Constatându-se ivirea unui conflict negativ de competență, cauza a fost înaintată acestei instanțe pentru pronunțarea unui regulator de competență. S-a reținut incidența dispozițiilor art. II alin. (2) din Legea nr. 493/2004 și a art. 2 alin. (2) pct. c C. proc.

civ., modificat prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004. Examinând conflictul de competență, instanța reține următoarele: Sentința supusă controlului judiciar, respectiv sentința civilă nr. 3320 din 15 iunie 2004 a Judecătoriei sectorului 4 București s-a pronunțat după intrarea în vigoare a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, astfel că erau incidente dispozițiile art. 282 1 alin. (1) în redactarea dată de lege, coroborate cu dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., în aceeași redactare. Mai exact, calea de atac era recursul, iar competența de soluționare aparținea tribunalului. Cererea de apel (după calificarea pârâtului) s-a formulat anterior intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 65/2004 și, respectiv a Legii nr. 493/2004. Or, potrivit art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 65 din 14 septembrie 2004, procesele în curs de judecată în primă instanță, în apel sau în recurs la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. La data de 20 octombrie 2004, când s-a pronunțat prima hotărâre de declinare a competenței, respectiv decizia nr. 755/2004 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, nu erau incidente nici dispozițiile Legii nr. 493 din 18 noiembrie 2004, astfel că, în mod corect Curtea de Apel București a declinat competența în favoarea Tribunalului București, dar nu ca instanță de apel, ci ca instanță de recurs, conform celor de mai sus.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va stabili competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.F. și pârâtul M.M., în favoarea Tribunalului București, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2005.