ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6744/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria sectorului 4 București sub nr. 2119 din 2 martie 2004, reclamanta P.F.

a chemat în judecată de pârâtul M.M., solicitând obligarea acestuia la plata

unei pensii de întreținere majorate pentru minorul G.M. născut la 2 noiembrie

1993.

Pârâtul a formulat o cerere

reconvențională prin care a solicitat reîncredințarea minorului.

Prin sentința civilă nr. 3320 din 15

iunie 2004, Judecătoria sectorului 4 București a admis acțiunea reclamantei,

majorând pensia de întreținere stabilită pentru minor și a respins cererea

reconvențională a pârâtului.

La data de 27 august 2004 s-a

înregistrat cererea de apel formulată de pârât împotriva sentinței cu privire

la respingerea cererii sale reconvenționale și admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 755 din 20

octombrie 2004, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a declinat

competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București,

motivat pe dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ.

Prin

decizia nr. 383/A din 9 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și familie, și-a declinat competența de soluționare a

apelului în favoarea Tribunalului București.

Constatându-se

ivirea unui conflict negativ de competență, cauza a fost înaintată acestei

instanțe pentru pronunțarea unui regulator de competență.

S-a

reținut incidența dispozițiilor art. II alin. (2) din Legea nr. 493/2004 și a

art. 2 alin. (2) pct. c C. proc. civ., modificat prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată

prin Legea nr. 493/2004.

Examinând

conflictul de competență, instanța reține următoarele:

Sentința

supusă controlului judiciar, respectiv sentința civilă nr. 3320 din 15 iunie

2004 a Judecătoriei sectorului 4 București s-a pronunțat după intrarea în

vigoare a Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind

modificarea și completarea Codului de procedură civilă, astfel că erau

incidente dispozițiile art. 282

1

alin. (1) în redactarea dată de

lege, coroborate cu dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., în aceeași

redactare.

Mai

exact, calea de atac era recursul, iar competența de soluționare aparținea

tribunalului.

Cererea

de apel (după calificarea pârâtului) s-a formulat anterior intrării în vigoare

a O.U.G. nr. 65/2004 și, respectiv a Legii nr. 493/2004.

Or,

potrivit art. II alin. (1) din O.U.G. nr. 65 din 14 septembrie 2004, procesele

în curs de judecată în primă instanță, în apel sau în recurs la data schimbării

competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele

instanțe.

La

data de 20 octombrie 2004, când s-a pronunțat prima hotărâre de declinare a

competenței, respectiv decizia nr. 755/2004 a Tribunalului București, secția a

V-a civilă, nu erau incidente nici dispozițiile Legii nr. 493 din 18 noiembrie 2004,

astfel că, în mod corect

Curtea

de Apel București a declinat competența în favoarea Tribunalului București, dar

nu ca instanță de apel, ci ca instanță de recurs, conform celor de mai sus.

Pentru

aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se

va stabili competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului

București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamanta P.F. și pârâtul M.M., în favoarea Tribunalului

București, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2005.