ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3802/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6320 din 20 octombrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis acțiunea formulată de S.C. și S.R.M., asistați de S.M., în contradictoriu cu S.I. și a majorat contribuția de întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul pentru minorii S.I.C. și S.R.M., de la suma de 500.000 lei lunar, la suma de 1.200.000 lei lunar (câte 600.000 lei pentru fiecare minor), începând cu data de 30 septembrie 2003, până la majoratul copiilor sau alte dispoziții ale instanței. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr. 2747 din 23 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu să plătească suma de 500.000 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere pentru minorii S.C.

și S.R.M. (câte 250.000 lei pentru fiecare minor). Nevoile minorilor au crescut, iar veniturile realizate de pârât de la S.C. I. S.A. Sibiu, unde este angajat, sunt de 3.862.730 lei. Reține instanța, că se stabilește cuantumul pensiei în raport cu art. 86, art. 94 și art. 107 C. fam. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.M. care, fără să invoce vreun motiv de recurs, susține că din căsătoria părților au rezultat doi copii, însă numai R.M. mai este minoră și elevă. De aceea, pensia trebuia stabilită pentru această minoră, în raport cu veniturile realizate de pârât de 3.800.000 lei lunar. Prin încheierea din 4 martie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul.

Curtea, analizând recursul în raport cu art. 304 1 C. proc. civ., constată că este întemeiat și urmează a-l admite, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 86 alin. (1) și art. 107 alin. (1) C. fam., copilul minor este creditor al obligației de întreținere și cât timp este minor are, conform alin. ultim al art. 86 C. fam., drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Articolul 94 C. fam., prevede în alin. (2) „Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește”. Raportat la textele citate și la actele depuse la dosar, greșit instanța de fond a hotărât majorarea obligației de întreținere a pârâtului pentru minora R.M.

la numai 600.000 lei lunar, deși prin ajungerea la majorat, la data de 7 octombrie 2003, a lui S.I.C., pârâtul datora întreținere numai pentru această minoră. Obligația de întreținere acordată minorului de către părinte încetează prin ajungerea acestuia la majorat, afară de cazul în care își continuă studiile, iar în cauză nu s-a făcut dovada că fiul pârâtului, I.C., ajuns la majorat la puțin timp după data înregistrării acțiunii (7 zile), ar fi în continuarea studiilor. De aceea, întrucât prin ajungerea la majorat a fiului pârâtului S.I.C., acesta mai datorează întreținere numai pentru minora R.M., obligația de întreținere pentru această minoră trebuia stabilită până la cota de 1/4 din veniturile realizate de pârât, cotă prevăzută de art. 94 alin. (3) C. fam.

Pentru considerentele arătate, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că se va stabili obligația de întreținere a pârâtului față de minora R.M. la suma de 950.000 și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.M. împotriva sentinței civile nr. 6320 din 20 octombrie 2003 a Judecătoriei Sibiu, pe care o modifică în parte, în sensul că stabilește obligația de întreținere a pârâtului S.I. pentru minora S.R.M. la suma de 950.000 lei (nouăsutecincizecimii) lunar. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2004.