ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3802/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6320 din 20

octombrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis acțiunea formulată de S.C. și S.R.M.,

asistați de S.M., în contradictoriu cu S.I. și a majorat contribuția de

întreținere la plata căreia a fost obligat pârâtul pentru minorii S.I.C. și

S.R.M., de la suma de 500.000 lei lunar, la suma de 1.200.000 lei lunar (câte

600.000 lei pentru fiecare minor), începând cu data de 30 septembrie 2003, până

la majoratul copiilor sau alte dispoziții ale instanței.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâtul a fost obligat prin sentința civilă nr. 2747 din 23

aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu să plătească suma de 500.000 lei lunar cu

titlu de pensie de întreținere pentru minorii S.C. și S.R.M. (câte 250.000 lei

pentru fiecare minor). Nevoile minorilor au crescut, iar veniturile realizate

de pârât de la S.C. I. S.A. Sibiu, unde este angajat, sunt de 3.862.730 lei.

Reține instanța, că se stabilește

cuantumul pensiei în raport cu art. 86, art. 94 și art. 107 C. fam.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta S.M. care, fără să invoce vreun motiv de recurs,

susține că din căsătoria părților au rezultat doi copii, însă numai R.M. mai

este minoră și elevă. De aceea, pensia trebuia stabilită pentru această minoră,

în raport cu veniturile realizate de pârât de 3.800.000 lei lunar.

Prin încheierea din 4 martie 2004,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul.

Curtea, analizând recursul în raport

cu art. 304

1

C. proc. civ., constată că este întemeiat și urmează

a-l admite, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 86

alin. (1) și art. 107 alin. (1) C. fam., copilul minor este creditor al

obligației de întreținere și cât timp este minor are, conform alin. ultim al

art. 86 C. fam., drept la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care se

află.

Articolul 94 C. fam., prevede în

alin. (2) „Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de

întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care

dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește”.

Raportat la textele citate și la

actele depuse la dosar, greșit instanța de fond a hotărât majorarea obligației

de întreținere a pârâtului pentru minora R.M. la numai 600.000 lei lunar, deși

prin ajungerea la majorat, la data de 7 octombrie 2003, a lui S.I.C., pârâtul

datora întreținere numai pentru această minoră.

Obligația de întreținere acordată

minorului de către părinte încetează prin ajungerea acestuia la majorat, afară

de cazul în care își continuă studiile, iar în cauză nu s-a făcut dovada că

fiul pârâtului, I.C., ajuns la majorat la puțin timp după data înregistrării

acțiunii (7 zile), ar fi în continuarea studiilor.

De aceea, întrucât prin ajungerea la

majorat a fiului pârâtului S.I.C., acesta mai datorează întreținere numai

pentru minora R.M., obligația de întreținere pentru această minoră trebuia

stabilită până la cota de 1/4 din veniturile realizate de pârât, cotă prevăzută

de art. 94 alin. (3) C. fam.

Pentru considerentele arătate,

conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica

în parte sentința atacată, în sensul că se va stabili obligația de întreținere

a pârâtului față de minora R.M. la suma de 950.000 și se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.M. împotriva sentinței civile nr. 6320 din 20 octombrie 2003 a

Judecătoriei Sibiu, pe care o modifică în parte, în sensul că stabilește

obligația de întreținere a pârâtului S.I. pentru minora S.R.M. la suma de

950.000 lei (nouăsutecincizecimii) lunar.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 mai 2004.