ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 497/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor  din dosar, constată următoarele:

B.O. a

solicitat prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2003 la  Judecătoria

Slatina obligarea pârâtului B.S.C., pe cale de ordonanță președințială,

a-i permite să o ia pe minora L.G., născută la 11.01.1996, până la soluționarea

procesului de divorț, aflat pe rolul aceleiași instanțe,  având ca obiect

și încredințarea minorei mamei și stabilirea pensiei de întreținere.

Prin

sentința civilă nr. 3779 din 5.09.2003 a Judecătoriei Slatina a fost respinsă

cererea având ca obiect luarea măsurii vremelnice de încredințare a minorei

mamei, ca neîntemeiată.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că în luarea măsurii

încredințării vremelnice a copilului, este  important de stabilit nu numai

posibilitățile materiale ale părinților, ci și vârsta  copilului, precum

și comportarea părinților înainte de despărțirea în fapt, gradul de atașament

și de interes pe care l-au manifestat și pentru că  mama a părăsit

domiciliul conjugal, minora rămânând în grija tatălui pârât și a părinților

acestuia, s-a apreciat că nu este în interesul minorei de a i se schimba

condițiile de viață. În drept s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 613

2

C. proc. civ., deoarece cererea de divorț nu se află în

curs de soluționare, ea având doar stabilit un prim termen de judecată la

22.09.2003.

Reclamanta a declarat recursul de față împotriva acestei hotărâri, ce a fost

admis în principiu prin încheierea din 31 octombrie 2003 a  Curții Supreme

de Justiție, conform art. 308 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr.58/2003, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Se

susține că temeiurile de fapt ale soluției sunt străine adevăratelor raporturi

dintre părți, pentru că minora s-a aflat permanent în grija mamei, iar de la

despărțirea în fapt a locuit cu mama sa în București.

Este

criticat și considerentul de drept, în sensul căruia acțiunea nu poate fi primită

pentru că procesul de divorț nu se află în curs de soluționare.

Recursul

este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:

Așa cum

rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanța a respins

cererea de ordonanță președințială de față, întrucât nu sunt întrunite

cerințele art. 613

2

C. proc. civ., procesul de divorț nefiind

în curs de soluționare, având fixat numai un prim termen.

Potrivit

art. 613

2

C. proc. civ., instanța poate lua, pe tot timpul

procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la

încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la alocația pentru

copii și la folosirea locuinței.

Din

aceste dispoziții legale, rezultă că se pot lua măsuri vremelnice cu privire la

încredințarea copiilor „pe timpul procesului de divorț”.

În

speță, instanța a apreciat greșit că această  cerință, nu este

îndeplinită, întrucât procesul are fixat în viitor un prim termen. De vreme ce

procesul de divorț a fost înregistrat la instanța de fond competentă, conform

art. 607 C. proc. civ., înseamnă că litigiul a început, deci părțile se află în

divorț, indiferent că primul termen este fixat, după data soluționării măsurii

vremelnice solicitate. Prin urmare, cerințele textului aplicabil, respectiv

art. 613

2

C. proc. civ. sunt întrunite, instanța putând lua

măsurile vremelnice solicitate, pe timpul procesului de divorț, pe calea

ordonanței președințiale, dacă sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute

de art. 581 C. proc. civ.

Așa

fiind, reținând că cererea de divorț se află în curs de soluționare, că

instanța poate lua măsura vremelnică solicitată, urmează a se dispune reluarea

rejudecății pentru  judecarea pe fond a pricinii, în raport de probele

administrate și eventual după splimentarea lor, spre a hotărî temeinic, în

interesul copilului, asupra încredințării vremelnice a acestuia.

De

aceea, recursul de față urmează a fi admis, conform art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., teza finală, și a se casa hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei

aceleiași instanțe de fond, spre a proceda la rejudecarea pricinii, în sensul

celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta B.O.C. împotriva sentinței nr. 3779 din

5 septembrie 2003 a Judecătoriei Slatina, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  23

ianuarie  2004.