ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5116/2003

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Ploiești sub nr. 2901 din 3 septembrie 2003, reclamanta D.M. a chemat în

judecată pe pârâtul D.C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să dispună pe calea ordonanței președințiale stabilirea domiciliului

minorei D.N.A. născută la 8 iunie 2003.

În motivarea cererii, reclamanta a  arătat

faptul că s-a căsătorit cu pârâtul la 3 noiembrie 2002, căsătorie din care a

rezultat minora.

A mai arătat că a fost alungată din domiciliul

comun pe motive de discriminare religioasă, astfel încât soțul refuză să-i

permită a avea legături cu minora, întrerupându-i modul de a  o hrăni prin

alăptare la sân, așa cum procedase până în momentul reținerii forțate a

copilului de către pârât.

Prin sentința civilă nr. 6520 din 10 septembrie

2003, Judecătoria Ploiești a respins cererea de ordonanță președințială

formulată de reclamanta D.M. în contradictoriu cu pârâtul D.C. având ca obiect

stabilirea domiciliului minorei D.N.A.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța a

reținut că reclamanta nu a făcut dovada că cererea sa „îndeplinește cele trei

condiții esențiale, prevăzute de art. 581 C. proc. civ. și anume urgența,

neprejudecarea fondului și vremelnicia, care stau la baza admiterii oricărei

măsuri ce se solicită a se lua pe calea Ordonanței președințiale „.

S-a mai reținut de către instanță, faptul că

părțile nu au promovat o acțiune în desfacerea căsătoriei, în cadrul căreia să

se discute și problema încredințării minorei.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs

reclamanta, susținând că soluția pronunțată de instanță este criticabilă,

deoarece nu a ținut cont de interesul minorei, care reprezintă criteriul

principal pentru care a fost promovată o astfel de acțiune.

Recursul este fondat.

Din analizarea anchetei sociale nr. 8729 din 8

septembrie 2003 efectuată de autoritatea tutelară de pe lângă Primăria Orașului

Urlați la 1 septembrie 2003 rezultă că minora D.N.A. născută la 8 iunie 2003 a

fost luată la 22 august 2003, de către tată, fără acordul mamei și dusă la

părinții acestuia în orașul Urlați.

Din concluziile anchetei sociale se desprinde

recomandarea că având în vedere toate elementele anchetate, minora să fie

încredințată mamei spre creștere, îngrijire și educare, iar tatăl să contribuie

la întreținerea minorei, în raport de veniturile ce le realizează.

Or, acest act de autoritate care reprezintă în

finalitatea lui o formă de  manifestare a ocrotirii minorului pentru

îndeplinirea îndatoririlor părintești, nu a fost luat în seamă de instanța de

judecată atunci când a analizat interesul minorei.

Instanța nu a făcut o aplicare a condițiilor de

admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială arătate în art. 581 alin.

(1) C. proc. civ.

Când se examinează dacă sunt întrunite

condițiile art. 581 C. proc. civ., trebuie apreciat interesul minorului, vârsta

acestuia, sexul, posibilitățile materiale ale părinților, comportarea acestora,

atașamentul și interesul pentru copil.

Prima condiție prevăzută de lege pentru

admiterea unei cereri de ordonanță președințială este urgența măsurii

solicitate, fiind o condiție care ține de esența acestei instituții, ea trebuie

constatată de instanța de judecată în concret, în raport de împrejurările

obiective ale cauzei.

În speță, instanța de judecată era singura în

măsură să aprecieze această urgență, în raport de vârsta minorei, atunci când a

fost luată de lângă mamă și căreia i-a fost întrerupt modul de alimentație și

nemai beneficiind de condițiile de creștere și educare pe care le avea la mamă.

A doua condiție este ca măsura să fie

vremelnică. Pe cale de ordonanță președințială instanța de judecată nu rezolvă

litigiul în fond, adică nu se pronunță în mod definitiv asupra drepturilor și

obligațiilor părților.

Astfel că stabilirea domiciliului minorei la

mamă pe calea ordonanței era absolut în interesul minorei, atât pentru modul de

hrănire a acesteia pe care îl poate asigura numai mama,  cât și în ce privește

celelalte condiții de întreținere.

Aspectul relevat că nu s-ar asigura vremelnicia

unei astfel de măsuri pentru că pârâtul nu și-ar putea realiza propriile

apărări, fiind de  neglijat, în fața interesului minorei.

În fine, cea de a treia condiție este că măsura

luată să nu prejudece fondul dreptului. Instanța nu are de cercetat fondul

cauzei, ci numai să facă o examinare sumară asupra aparenței dreptului.

În speță, instanța a făcut o argumentare

mecanică de aplicare a legii, trecând pe un plan secund interesul minorei.

Prin urmare, având în vedere că ordonanța

președințială este o procedură specială care are în vedere rezolvarea unor

cazuri urgente, cum este cel în speță, care nu pot fi supuse procedurii

dreptului comun și având în vedere interesul minorei care reprezintă criteriul

principal pentru care s-a promovat o astfel de acțiune, instanța va admite

recursul, va casa sentința pronunțată în cauză și pe fond va admite cererea de

ordonanță președințială, stabilind domiciliul minorei la reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

D.M. împotriva sentinței civile nr. 6520 din 10 septembrie 2003 a Judecătoriei

Ploiești pe care o casează. Pe fond, admite cererea de ordonanță președințială

și stabilește domiciliul minorei D.N.A. născută la data de 8 iunie 2003, la

reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2003.