ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3437/2004

Deliberând asupra recursului declarat de pârâții D.M. si D.E. împotriva sentinței civile nr. 860 pronunțate de Judecătoria Brezoi la 17 septembrie 2003, în dosarul nr. 1386/2003, constată următoarele: Prin cererea formulată la 15 septembrie 2003, D.F.A. a chemat în judecată pe D.M. si D.E. solicitând ca, pe cale de ordonanța președințiala, pârâții să fie obligați să îl „înapoieze de îndată” reclamantei pe fiul minor al acesteia, D.E.A. Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi cu numărul de dosar 1386/2003, iar prin sentința civilă nr. 860 de la 17 septembrie 2003, instanța astfel sesizată s-a pronunțat în sensul admiterii ei, astfel cu a fost formulată. În considerentele sentinței s-a reținut că în cauză erau întrunite cerințele art. 613 2 C. fam., deoarece pe rolul aceleiași instanțe se afla si dosarul nr. 1387/2003 având ca obiect o acțiune prin care, aceeași reclamantă solicita desfacerea căsătoriei dintre ea si D.R., tatăl minorului.

Instanța de fond a mai reținut că tatăl minorului își avea reședința în Marea Britanie, iar minorul se afla în grija pârâților, care sunt bunicii săi paterni. La 22 septembrie 2003, pârâții D.M. si D.E. au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția civilă cu numărul de dosar 5417/2003. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., s-a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 100, art. 103 si respectiv art. 113 si următoarele C. fam., în condițiile în care căsătoria dintre D.R. si D.F.A. fusese deja desfăcută prin sentința civilă nr. 1593 pronunțate de Judecătoria Brezoi la 4 noiembrie 2002. În același sens s-a afirmat că prin sentința de divorț menționată minorul a fost încredințat spre creștere si educare bunicii sale paterne, recurenta-pârâtă D.E.

În altă ordine de idei s-a evocat si împrejurarea că în anul 2001, înaintea căsătoriei lor, părinții minorului îl abandonaseră, astfel încât, inițial acesta a fost dat recurenților în plasament familial. În susținerea acestor afirmații au fost depuse copii ale H. nr. 1721 prin care, la 6 iulie 2001, C.P.C. VALCEA a dispus ca minorul D.E.A. să fie dat recurenților în plasament familial si respectiv a sentinței civile nr. 1593/2002 prin care Judecătoria Brezoi a declarat desfăcută căsătoria dintre reclamantă si tatăl copilului. De asemenea, în dosar a fost depusă copia unui înscris dactilografiat intitulat „convenție” în cuprinsul căruia se menționează că, la 7 octombrie 2003, intimata-reclamantă s-a declarat de acord cu menținerea măsurii inițiale de încredințare a minorului către recurenta D.E.

În legătura cu una dintre semnăturile aplicate pe înscrisul menționat s-a afirmat de către recurenți că aparține reclamantei, aspect care nu a putut fi verificat, deoarece intimata-reclamantă D.F.A. nu s-a prezentat în fata acestei Curți si nu si-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză. Recursul este fondat. În acest sens Curtea are în vedere că mai întâi D.F.A. a solicitat desfacerea căsătoriei dintre ea si D.R., precum si încredințarea minorului, printr-o acțiune depusă la Judecătoria Brezoi în anul 2003, deși respectiva căsătorie fusese desfăcută de către aceeași instanță prin sentința civilă nr. 1593 pronunțată la 4 noiembrie 2002. Ulterior reclamanta s-a prevalat de falsa aparentă de drept, pe care o crease prin exercitarea abuzivă a unor drepturi procedurale, invocând prevederile art. 613 2 C. proc.

civ., inclusiv pentru a solicita ca judecarea cererii de ordonanță președințială să aibă loc fără citarea pârâților, singurii în măsura să clarifice si să probeze în fața instanței adevăratele raporturi juridice existente între părțile litigante. În raport cu înscrisurile noi depuse de pârâți în recurs sentința astfel pronunțată este contrară prevederilor art. 100 alin. ultim C. fam., si nu își mai găsește suport legal în dispozițiile art. art. 613 2 C. proc. civ., intrând sub incidența art. 304 pct. 9 din același cod. Prin urmare, Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) și (3) si art. 314 C. proc. civ., admițând recursul, casând sentința si respingând pe fond cererea de ordonanță președințială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții D.M. si D.E. împotriva sentinței civile nr. 860 din 17 septembrie 2003 a Judecătoriei Brezoi. Casează sentința recurată si pe fond respinge cererea de ordonanță președințială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2004.