ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3437/2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3437/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

Deliberând asupra recursului declarat de

pârâții D.M. si D.E. împotriva sentinței civile nr. 860 pronunțate de

Judecătoria Brezoi la 17 septembrie 2003, în dosarul nr. 1386/2003, constată

următoarele:

Prin cererea formulată la 15 septembrie

2003, D.F.A. a chemat în judecată pe D.M. si D.E. solicitând ca, pe cale de

ordonanța președințiala, pârâții să fie obligați să îl „înapoieze de îndată”

reclamantei pe fiul minor al acesteia, D.E.A.

Cererea a fost înregistrată pe rolul

Judecătoriei Brezoi cu numărul de dosar 1386/2003, iar prin sentința civilă nr.

860 de la 17 septembrie 2003, instanța astfel sesizată s-a pronunțat în sensul

admiterii ei, astfel cu a fost formulată.

În considerentele sentinței s-a reținut că

în cauză erau întrunite cerințele art. 613

2

C. fam., deoarece pe

rolul aceleiași instanțe se afla si dosarul nr. 1387/2003 având ca obiect o

acțiune prin care, aceeași reclamantă solicita desfacerea căsătoriei dintre ea

si D.R., tatăl minorului.

Instanța de fond a mai reținut că tatăl

minorului își avea reședința în Marea Britanie, iar minorul se afla în grija

pârâților, care sunt bunicii săi paterni.

La 22 septembrie 2003, pârâții D.M. si

D.E. au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, cauza fiind ulterior

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția civilă cu

numărul de dosar 5417/2003.

În motivarea recursului, întemeiat în

drept pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., s-a susținut că hotărârea primei

instanțe a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 100, art. 103 si respectiv

art. 113 si următoarele C. fam., în condițiile în care căsătoria dintre D.R. si

D.F.A. fusese deja desfăcută prin sentința civilă nr. 1593 pronunțate de

Judecătoria Brezoi la 4 noiembrie 2002.

În același sens s-a afirmat că prin

sentința de divorț menționată minorul a fost încredințat spre creștere si

educare bunicii sale paterne, recurenta-pârâtă D.E.

În altă ordine de idei s-a evocat si

împrejurarea că în anul 2001, înaintea căsătoriei lor, părinții minorului îl

abandonaseră, astfel încât, inițial acesta a fost dat recurenților în plasament

familial.

În susținerea acestor afirmații au fost

depuse copii ale H. nr. 1721 prin care, la 6 iulie 2001, C.P.C. VALCEA a dispus

ca minorul D.E.A. să fie dat recurenților în plasament familial si respectiv a

sentinței civile nr. 1593/2002 prin care Judecătoria Brezoi a declarat

desfăcută căsătoria dintre reclamantă si tatăl copilului.

De asemenea, în dosar a fost depusă copia

unui înscris dactilografiat intitulat „convenție” în cuprinsul căruia se

menționează că, la 7 octombrie 2003, intimata-reclamantă s-a declarat de acord

cu menținerea măsurii inițiale de încredințare a minorului către recurenta D.E.

În legătura cu una dintre semnăturile

aplicate pe înscrisul menționat s-a afirmat de către recurenți că aparține

reclamantei, aspect care nu a putut fi verificat, deoarece intimata-reclamantă

D.F.A. nu s-a prezentat în fata acestei Curți si nu si-a făcut cunoscut în

scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.

Recursul este fondat.

În acest sens Curtea are în vedere că mai

întâi D.F.A. a solicitat desfacerea căsătoriei dintre ea si D.R., precum si

încredințarea minorului, printr-o acțiune depusă la Judecătoria Brezoi în anul

2003, deși respectiva căsătorie fusese desfăcută de către aceeași instanță prin

sentința civilă nr. 1593 pronunțată la 4 noiembrie 2002.

Ulterior reclamanta s-a prevalat de falsa

aparentă de drept, pe care o crease prin exercitarea abuzivă a unor drepturi

procedurale, invocând prevederile art. 613

2

C. proc. civ., inclusiv

pentru a solicita ca judecarea cererii de ordonanță președințială să aibă loc

fără citarea pârâților, singurii în măsura să clarifice si să probeze în fața

instanței adevăratele raporturi juridice existente între părțile litigante.

În raport cu înscrisurile noi depuse de

pârâți în recurs sentința astfel pronunțată este contrară prevederilor art. 100

alin. ultim C. fam., si nu își mai găsește suport legal în dispozițiile art.

art. 613

2

C. proc. civ., intrând sub incidența art. 304 pct. 9 din

același cod.

Prin urmare, Curtea va face aplicarea art.

312 alin. (1) și (3) si art. 314 C. proc. civ., admițând recursul, casând sentința

si respingând pe fond cererea de ordonanță președințială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții D.M.

si D.E. împotriva sentinței civile nr. 860 din 17 septembrie 2003 a Judecătoriei

Brezoi.

Casează sentința recurată si pe fond

respinge cererea de ordonanță președințială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2004.