ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1282/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

7 noiembrie 2002 la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, reclamanta

Comisia pentru protecția copilului din cadrul Consiliului Local sector 6

București a chemat în judecată pe pârâtul S.F. cerând ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună decăderea din drepturile părintești față de copilul

S.A.M.

În drept a invocat dispozițiile art.

109 C. fam.

În motivare a arătat în esență că

minora S.A.M. s-a născut la data de 21 februarie 1995 în urma unei legături de

concubinaj dintre pârât și mama acesteia.

Fetița este întreținută de mama sa

și soțul acesteia, iar tatăl natural nu s-a mai interesat de situația ei din

luna iunie 1995.

Prin sentința civilă nr. 1822 din 13

decembrie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea

ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 109 C. fam.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 156 din 2

aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, apelul a fost

respins, fiind confirmată soluția instanței de fond.

Împotriva acestei decizii reclamanta

a formulat recurs invocând generic dispozițiile art. 299 – art. 316 C. proc.

civ., considerând că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor

legale, fiind îndeplinite dispozițiile art. 109 C. fam., în sensul că pârâtul

nemaivizitând-o pe minoră de la vârsta de 4 luni a dat dovadă de neglijență în

îndeplinirea îndatoririlor de părinte.

Recursul nu este fondat și urmează

să fie respins pentru considerentele ce vor urma.

Conform dispozițiilor art. 109 C.

fam. „Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin

felul de exercitare a drepturilor părintești, prin purtare abuzivă sau prin

neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea,

învățătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de

devotament față de România, instanța judecătorească, la cererea autorității

tutelare va pronunța decăderea părintelui din drepturile părintești.

În speță atât instanța de fond, cât

și instanța de apel au pronunțat soluții legale și temeinice.

Din actele și lucrările dosarului nu

reiese că sunt îndeplinite condițiile imperative cerute de art. 109 C. fam.,

pentru a se pronunța decăderea din drepturile părintești ale pârâtului.

Simplul fapt că minora se află în

îngrijirea mamei nu este un element care să atragă decăderea din drepturile

părintești ale tatălui natural și nu este o condiție, în sensul art. 109 C.

fam.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Comisia pentru Protecția Copilului sector 6 București împotriva

deciziei nr. 156 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2004.