ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1282/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 noiembrie 2002 la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, reclamanta Comisia pentru protecția copilului din cadrul Consiliului Local sector 6 București a chemat în judecată pe pârâtul S.F. cerând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună decăderea din drepturile părintești față de copilul S.A.M. În drept a invocat dispozițiile art. 109 C. fam. În motivare a arătat în esență că minora S.A.M. s-a născut la data de 21 februarie 1995 în urma unei legături de concubinaj dintre pârât și mama acesteia. Fetița este întreținută de mama sa și soțul acesteia, iar tatăl natural nu s-a mai interesat de situația ei din luna iunie 1995. Prin sentința civilă nr. 1822 din 13 decembrie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 109 C. fam. Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 156 din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, apelul a fost respins, fiind confirmată soluția instanței de fond. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs invocând generic dispozițiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ., considerând că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, fiind îndeplinite dispozițiile art. 109 C. fam., în sensul că pârâtul nemaivizitând-o pe minoră de la vârsta de 4 luni a dat dovadă de neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de părinte.

Recursul nu este fondat și urmează să fie respins pentru considerentele ce vor urma. Conform dispozițiilor art. 109 C. fam. „Dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părintești, prin purtare abuzivă sau prin neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învățătura sau pregătirea profesională a copilului nu se face în spirit de devotament față de România, instanța judecătorească, la cererea autorității tutelare va pronunța decăderea părintelui din drepturile părintești. În speță atât instanța de fond, cât și instanța de apel au pronunțat soluții legale și temeinice. Din actele și lucrările dosarului nu reiese că sunt îndeplinite condițiile imperative cerute de art. 109 C. fam., pentru a se pronunța decăderea din drepturile părintești ale pârâtului.

Simplul fapt că minora se află în îngrijirea mamei nu este un element care să atragă decăderea din drepturile părintești ale tatălui natural și nu este o condiție, în sensul art. 109 C. fam.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de Comisia pentru Protecția Copilului sector 6 București împotriva deciziei nr. 156 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.