ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5910/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 6307/2002

reclamanta Comisia pentru Protecția Copilului sector 6 București a chemat în

judecată pe pârâții C.A.P. și Z.A.O., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin

care aceștia să fie decăzuți din drepturile părintești.

În motivarea cererii s-a arătat că,

din relația de concubinaj a celor doi pârâți s-a născut la 11 septembrie 2000 C.C.G.,

iar după o scurtă perioadă de timp, minorul a fost părăsit de părinți, rămânând

în grija bunicilor paterni.

Ulterior, față de minor a fost luată

măsura plasamentului la bunicii paterni, prin hotărârea Comisiei pentru

Protecția Copilului sector 6 București.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 73 din 12 februarie 2003 a respins cererea ca

neîntemeiată.

S-a reținut că, în cauză, nu sunt

incidente prevederile art. 109 C. fam., acest text având în vedere situația în

care copilul se află în îngrijirea părinților.

Or, s-a apreciat că, întrucât

copilul a fost abandonat de pârâți, înseamnă că sunt aplicabile, de fapt, prevederile

Legii nr. 47/1993, referitoare la declararea judecătorească a abandonului de

copii.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 318 din 24 iunie 2003 a respins apelul ca nefondat,

menținând soluția primei instanțe.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva acestei decizii, susținând că instanța de apel a greșit considerând

că în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 109 C. fam., întrucât, de la

abandonul minorului, părinții nu au manifestat nici un interes în ceea ce

privește creșterea și educarea acestuia.

Recursul este nefondat.

Așa cum corect a reținut curtea de apel,

sancțiunea decăderii din drepturile părintești, așa cum este reglementată de

art. 109 C. fam., presupune ca sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului să

fie primejduită prin felul în care sunt exercitate drepturile părintești, prin

purtarea abuzivă sau prin neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor de

părinte.

Prin hotărârea nr. 385 din 25 iulie 2001

a Comisiei pentru Protecția Copilului sector 6 București s-a luat față de minor

măsura plasamentului la bunicii paterni, măsură care, potrivit art. 12 din O.U.G.

nr. 26/1997, poate fi dispusă dacă securitatea, dezvoltarea sau integritatea

morală a copilului sunt periclitate în familie din motive independente de

voința părinților.

Pentru o atare situație, rezultă că

nu sunt culpabili părinții, dezvoltarea minorului în familie fiind pusă în

pericol din împrejurări independente de voința acestora.

Chiar în preambulul hotărârii prin

care s-a dispus măsura plasamentului, s-a reținut că tatăl nu are condiții

pentru creșterea și îngrijirea copilului.

Deși, pe de o parte, Comisia pentru

Protecția Copilului a apreciat că nu există o culpă a părinților pentru

situația în care se află minorul, pe de altă parte a promovat acțiunea în

justiție, prin care a solicitat decăderea din drepturile părintești.

Or, în condițiile reglementate de art.

109 C. fam., această sancțiune presupune o atitudine culpabilă a părinților,

materializată prin purtare abuzivă sau neglijență gravă, care să pună în

pericol situația minorului.

În speță, nu s-a făcut dovada unei

astfel de culpe a părinților cu atât mai mult cu cât copilul nici nu se mai

află în îngrijirea părinților, pentru a se putea reține că prin atitudinea lor

ar fi pus în pericol sănătatea sau dezvoltarea fizică a acestuia.

Față de considerentele de mai sus,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Comisia pentru protecția Copilului sector 6 (în prezent Consiliul

local sector 6, D.G.A.S.P.C.) împotriva deciziei nr. 318 din 24 iunie 2003 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 iulie 2005.