ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4204/2003

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19

decembrie 2001, reclamanta Comisia pentru Protecția Copilului sector 2

București a chemat în judecată pe pârâta S.C., pentru ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună decăderea pârâtei din drepturile părintești privind

minora S.A. născută la 17 august 1999, întrucât a dat dovadă de neglijență

gravă în îndeplinirea îndatoririlor părintești, manifestând  dezinteres total

față de minoră, pe care nu a vizitat-o niciodată după naștere, pe întreaga

durată a plasamentului, această din urmă măsură fiind adoptată de Instituția de

Ocrotire Socială, cu  începere din 27 septembrie 2000.

Tribunalul București, secția a III –

a civilă, prin sentința nr. 560 din 23 aprilie 2002, a admis cererea formulată

de Comisia pentru Protecția Copilului sector 2 cu sediul în București,  în

contradictoriu cu pârâta S.C. și Autoritatea Tutelară a Consiliului local al sectorului

2 și în consecință a dispus decăderea pârâtei S.C. din exercițiul drepturilor

părintești privind pe minora S.A. născută la 17 august 1999.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că minora a fost părăsită imediat după naștere în maternitatea „Dr. I.

Cantacuzino”, ceea ce a determinat luarea măsurii succesive de ocrotire

socială, fiind încredințată Asociației „Casa Speranței”, unde se află și în

prezent.

S-a dovedit că minora nu a fost

niciodată vizitată de mamă sau de vreun alt membru al familiei, nici chiar în

perioada internării copilului la I.O.M.C. A.R.  deși pârâta a cunoscut situația

minorei și a obținut întreruperea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare,

motivul invocat de pârâtă fiind tocmai necesitatea îngrijirii minorei A. până

la împlinirea vârstei de 1 an.

Deși pârâta a folosit ca pretext

necesitatea îndeplinirii obligațiilor părintești față de minoră, ea nu s-a

interesat de minoră și în timpul procesului nu a manifestat intenția de a lua

copilul în îngrijirea sa, motivând că nu are condițiile materiale necesare.

Această din urmă afirmație a pârâtei

este reală, ea locuiește în imobilul proprietatea mamei sale împreună au alte 5

persoane și realizează un venit de 2.150.000 lei.

S-a apreciat că pârâta, dând dovadă

de neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, s-a dezinteresat

total de minoră și a părăsit-o imediat după naștere, cu consecința punerii în

primejdie a sănătății și dezvoltării fizice și psihice a minorei.

Drept urmare, în baza art. 109 C.

fam. se va admite cererea și se va dispune decăderea pârâtei din exercițiul

drepturilor părintești privitor la minora S.A.

Împotriva sentinței a declarat apel

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, considerând-o

nelegală, deoarece prima instanță nu a făcut aplicarea prevederilor art. 8 pct.

1 din O.U.G. nr. 26/1997 și a omis să se pronunțe asupra delegării drepturilor

părintești.

Prin decizia nr. 438 din 13

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV –a civilă, a admis apelul

în contradictoriu cu intimata-reclamantă Direcția pentru Protecția Copilului sector

2, intimata-pârâtă S.C. și intimata-autoritatea tutelară Consiliul local sector

2 București și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că delegă

exercițiul drepturilor părintești privind pe minora S.A. Comisiei pentru

Protecția Copilului sector 2 București, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

În motivarea deciziei s-a reținut că

potrivit art. 8 pct. 1 din O.U.G. nr. 26/1997, în situația în care părinții

unui minor au fost decăzuți din drepturile părintești, acestea se exercită de

consiliul județean sau de consiliul local prin comisia pentru protecția

copilului. Întrucât prima instanță a omis luarea măsurii delegării, apelul s-a

admis, în sensul dispozitivului deciziei.

Decizia a fost atacată cu recurs de

pârâta S.C., care solicită ca minora S.A. să fie încredințată mamei sale spre

îngrijire.

Recursul pârâtei este nefondat și se

va respinge.

Potrivit art. 8 alin. (2) din O.U.G.

nr. 26/1997 în cazul în care părinții sunt decăzuți din drepturile părintești,

comisia pentru protecția copilului poate hotărî încredințarea copilului unei

persoane care consimte la aceasta și care prezintă condiții materiale și

garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.

Din ancheta socială efectuată de

Comisia pentru Protecția copilului a sectorului 2 București rezultă că familia

recurentei locuiește în două camere, una din acestea fiind folosită și ca

bucătărie, familia lărgită este compusă din șapte adulți și trei copii ai

recurentei (născuți în 1994, 1998 și 2001) și la data efectuării anchetei, 16

octombrie 2001, „familia lărgită a manifestat indiferență și dezinteres cu

privire la reintegrarea în familie a minorei S.A.”.

Din constatările anchetei sociale

rezultă că mama recurentei nu are condiții materiale necesare dezvoltării

armonioase a minorei, și luarea măsurii solicitate de recurentă este de

competența comisiei pentru protecția copilului, conform art. 8 alin. (2) din O.U.G.

nr. 26/1997, nu a instanței de judecată.

Pentru aceste motive urmează a se

respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta S.C. împotriva deciziei civile nr. 438 din 13 noiembrie 2002

a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie  2003.