ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4204/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 19 decembrie 2001, reclamanta Comisia pentru Protecția Copilului sector 2 București a chemat în judecată pe pârâta S.C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună decăderea pârâtei din drepturile părintești privind minora S.A. născută la 17 august 1999, întrucât a dat dovadă de neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor părintești, manifestând dezinteres total față de minoră, pe care nu a vizitat-o niciodată după naștere, pe întreaga durată a plasamentului, această din urmă măsură fiind adoptată de Instituția de Ocrotire Socială, cu începere din 27 septembrie 2000. Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin sentința nr. 560 din 23 aprilie 2002, a admis cererea formulată de Comisia pentru Protecția Copilului sector 2 cu sediul în București, în contradictoriu cu pârâta S.C.

și Autoritatea Tutelară a Consiliului local al sectorului 2 și în consecință a dispus decăderea pârâtei S.C. din exercițiul drepturilor părintești privind pe minora S.A. născută la 17 august 1999. În motivarea sentinței, instanța a reținut că minora a fost părăsită imediat după naștere în maternitatea „Dr. I. Cantacuzino”, ceea ce a determinat luarea măsurii succesive de ocrotire socială, fiind încredințată Asociației „Casa Speranței”, unde se află și în prezent. S-a dovedit că minora nu a fost niciodată vizitată de mamă sau de vreun alt membru al familiei, nici chiar în perioada internării copilului la I.O.M.C. A.R. deși pârâta a cunoscut situația minorei și a obținut întreruperea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, motivul invocat de pârâtă fiind tocmai necesitatea îngrijirii minorei A. până la împlinirea vârstei de 1 an.

Deși pârâta a folosit ca pretext necesitatea îndeplinirii obligațiilor părintești față de minoră, ea nu s-a interesat de minoră și în timpul procesului nu a manifestat intenția de a lua copilul în îngrijirea sa, motivând că nu are condițiile materiale necesare. Această din urmă afirmație a pârâtei este reală, ea locuiește în imobilul proprietatea mamei sale împreună au alte 5 persoane și realizează un venit de 2.150.000 lei. S-a apreciat că pârâta, dând dovadă de neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, s-a dezinteresat total de minoră și a părăsit-o imediat după naștere, cu consecința punerii în primejdie a sănătății și dezvoltării fizice și psihice a minorei. Drept urmare, în baza art. 109 C. fam.

se va admite cererea și se va dispune decăderea pârâtei din exercițiul drepturilor părintești privitor la minora S.A. Împotriva sentinței a declarat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, considerând-o nelegală, deoarece prima instanță nu a făcut aplicarea prevederilor art. 8 pct. 1 din O.U.G. nr. 26/1997 și a omis să se pronunțe asupra delegării drepturilor părintești. Prin decizia nr. 438 din 13 noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV –a civilă, a admis apelul în contradictoriu cu intimata-reclamantă Direcția pentru Protecția Copilului sector 2, intimata-pârâtă S.C. și intimata-autoritatea tutelară Consiliul local sector 2 București și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că delegă exercițiul drepturilor părintești privind pe minora S.A.

Comisiei pentru Protecția Copilului sector 2 București, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. În motivarea deciziei s-a reținut că potrivit art. 8 pct. 1 din O.U.G. nr. 26/1997, în situația în care părinții unui minor au fost decăzuți din drepturile părintești, acestea se exercită de consiliul județean sau de consiliul local prin comisia pentru protecția copilului. Întrucât prima instanță a omis luarea măsurii delegării, apelul s-a admis, în sensul dispozitivului deciziei. Decizia a fost atacată cu recurs de pârâta S.C., care solicită ca minora S.A. să fie încredințată mamei sale spre îngrijire. Recursul pârâtei este nefondat și se va respinge. Potrivit art. 8 alin. (2) din O.U.G.

nr. 26/1997 în cazul în care părinții sunt decăzuți din drepturile părintești, comisia pentru protecția copilului poate hotărî încredințarea copilului unei persoane care consimte la aceasta și care prezintă condiții materiale și garanțiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului. Din ancheta socială efectuată de Comisia pentru Protecția copilului a sectorului 2 București rezultă că familia recurentei locuiește în două camere, una din acestea fiind folosită și ca bucătărie, familia lărgită este compusă din șapte adulți și trei copii ai recurentei (născuți în 1994, 1998 și 2001) și la data efectuării anchetei, 16 octombrie 2001, „familia lărgită a manifestat indiferență și dezinteres cu privire la reintegrarea în familie a minorei S.A.”.

Din constatările anchetei sociale rezultă că mama recurentei nu are condiții materiale necesare dezvoltării armonioase a minorei, și luarea măsurii solicitate de recurentă este de competența comisiei pentru protecția copilului, conform art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 26/1997, nu a instanței de judecată. Pentru aceste motive urmează a se respinge recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. împotriva deciziei civile nr. 438 din 13 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.