ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4487/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4487/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată la data de 23 iulie 1999 sub nr. 3247 pe rolul
Tribunalului Caraș-Severin, Comisia pentru Protecția Copilului Caraș-Severin,
prin reprezentații săi legali, în contradictoriu cu pârâta M.V. a solicitat
instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună decăderea din
drepturile părintești ale pârâtei față de minora M.R. născută la data de 9
februarie 1999 în localitatea Moldova Nouă județ Caraș-Severin fiica pârâtei,
tatăl fiind necunoscut.
Prin
sentința civilă nr. 698 din 17 august 1999 Tribunalul Caraș-Severin a admis
cererea și a dispus decăderea pârâtei din drepturile părintești față de minoră.
Pentru
a pronunța această hotărâre instanța a reținut că minora M. A.R. s-a născut la
9 februarie 1999 și provine din relațiile întâmplătoare ale pârâtei, tatăl
fiind necunoscut.
A
mai reținut instanța că pârâta a abandonat-o pe minoră imediat după naștere la
Spitalul din Moldova Nouă, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 6
mai 1999.
Ulterior
pârâta a solicitat internarea minorei într-o instituție de ocrotire, iar de
atunci nu s-a mai interesat de situația fiicei sale.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâta, susținând că nu a fost legal citată la
judecarea cauzei în fața instanței de fond și nici nu i-a fost comunicată
sentința.
Mai
arată apelanta că despre existența acestei hotărâri a aflat după ce s-a întors
în țară la data de 5 septembrie 2002.
Pe
fondul cauzei arată că în prezent este căsătorită cu un cetățean italian,
locuiește într-un apartament închiriat și este încadrată în muncă, având
condițiile materiale necesare creșterii minorei.
Curtea
de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 2 din 16 ianuarie 2003 a respins ca
tardiv apelul declarat de către pârâtă.
Pentru
a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sentința instanței de
fond i-a fost comunicată pârâtei prin afișare la reședința acesteia din Moldova
Nouă, precum și prin afișare la ușa instanței.
Apelul
declarat de către pârâtă a fost înregistrat la data de 20 septembrie 2002
depășind aproape cu trei ani termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc.
civ.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, pârâta a declarat recurs, invocând
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii
recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Se
susține că hotărârea instanței de fond i-a fost comunicată la reședința sa din
Moldova Nouă unde nu mai locuia plecase în străinătate iar comunicarea
hotărârii prin afișare la ușa instanței era ilegală.
În
cunoștință față de data de 5 septembrie 2002 când a cunoscut despre existența
hotărârii, apelul este în termen fiind declarat la data de 20 septembrie 2002.
Recursul
este nefondat.
În
conformitate cu prevederile art. 284 C. proc. civ. termenul de apel este de 15
zile și curge de la comunicarea hotărârii.
Termenul
de apel se întrerupe în condițiile art. 285 sau art. 286 C. proc. civ. prin
moartea părții care are interes să facă apel sau prin moartea mandatarului
căruia i s-a făcut comunicare, ambele ipoteze nu-și găsesc aplicarea în cazul
în speță.
În speță, astfel cum a reținut corect și
instanța de apel, comunicarea hotărârii instanței de fond s-a făcut la data de
23 august 1999 la reședința din Moldova Nouă pe care pârâta și-a declarat-o ca
domiciliu la internarea în spitalul unde aceasta a născut-o pe minoră și a
părăsit-o.
Conform art. 98 C. proc. civ., schimbarea
domiciliului unei părți în timpul procesului trebuie sub pedeapsa neluării ei
în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții
potrivnice – prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă se va depune la
dosar, ori pârâta nu a procedat așa în momentul când susține că s-a mutat în
străinătate.
Este de reținut și netemeinicia susținerii
făcute de către pârâta recurentă în legătură cu faptul că a luat cunoștință de
existența hotărârii pronunțate de către instanța de fond la data de 5
septembrie 2002.
Astfel art. 103 alin. (1) C. proc. civ. arată că
neexercitarea orcărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de
cazul „când partea dovedește că a fost impiedicată printr-o împrejurare mai
presus de voința ei”.
În alin. (2) al aceluiași articol se arată că
motivele impiedicării se vor arăta în termen de 15 zile de la încetarea
împiedicării și în același termen.
Se poate exercita și calea de atac.
Acest text reglementează de fapt o repunere în
termen în condițiile mai înainte arătate.
Pârâta însă nu a făcut o asemenea cerere în fața
instanței de apel deci ea nu putea fi repusă în termen.
De menționat că prin cererea depusă la data de 5
septembrie 2002 pârâta și-a indicat ca domiciliu ales Moldova Nouă, respectiv
adresa la care i se comunicase hotărârea instanței de fond.
Astfel fiind, față de considerentele mai înainte
arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de pârâta M.V. împotriva deciziei nr. 2 din 16
ianuarie 2003 a Curții de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.