ÎCCJ, decizie (scj.ro #82750)

Decădere din drepturile părintești Faptul că unul dintre părinți a săvîrșit fapte de natura celor prevăzute de art. 109 C.fam, care atrag decăderea din drepturile părintești, nu justifică extinderea acestei sancțiuni și asupra celuilalt părinte, dacă se dovește că faptele au fost săvârșite în absența acestui părinte, care, ulterior, s-a îngrijit de copil. Decizia nr.1817 din l0 mai 2002 Comisia pentru protecția copilului a chemat în judecată pe A.M. și A.A., pentru a se dispune, în baza art.109 C.fam., decăderea lor din drepturile părintești cu privire la persoana și bunurile copilei lor, A.M.A., născută la 26 noiembrie 1996.. Tribunalul București, secția a III –a civilă, prin sentința nr. 478 din 3 mai 2001, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 575 din 28 noiembrie 2001, a admis apelul reclamantului și ,schimbând în parte sentința, a admis în parte acțiunea și a pronunțat decăderea din drepturile părintești , ca mamă, a pârâtei A.M. pentru rele tratamente aplicate copilei. Împotriva acestei decizii Comisia pentru protecția copilului a sectorului 5 a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ, în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că instanța, respingând acțiunea față de pârâtul A.A., a încălcat dispozițiile art.109 C.fam., deoarece nu a ținut seama că pârâtul, cunoscând relele tratamente aplicate minorei de către mamă, nu a luat măsuri pentru încetarea lor.

Totodată, pe durata internării minorei într-un centru de plasament, nu a vizitat-o și nu a contribuit la cheltuielile reclamate de întreținerea sa. Recursul este nefondat. Potrivit art.109 alin l C.fam., dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului este primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părintești, prin purtarea abuzivă sau prin neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, instanța judecătorească, la cererea autorității tutelare, va pronunța decăderea părintelui din drepturile părintești. Rezultă că decăderea se poate lua împotriva părintelui numai pentru greșeli de o anumită gravitate în exercitarea drepturilor ori neîndeplinirea îndatoririlor părintești cu privire la persoana copilului.

În speță, așa după cum rezultă din probele dosarului, faptele mamei (relele tratamente) au fost săvârșite în absența pârâtului, iar dovada neplății întreținerii n-a fost făcută. Nu mai puțin, atitudinea pârâtului pe timpul internării copilului nu poate fi culpabilă pentru a justifica decăderea. Acest lucru, cu atât mai mult cu cât din 24 iulie 2001, minora a fost externată, locuiește la tatăl ei și se află în grija acestuia, nefiind semnalate aspecte de natură să-i pună în primejdie sănătatea sau dezvoltarea, în sensul art.109 alin.1 C.fam.