ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2259/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6/F din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petentul D.F.I., împotriva rezoluției emisă la 13 decembrie 2002 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr. 199/P/2002 privind pe intimata B.M.L., notar public. Prin sentință, s-a hotărât menținerea rezoluției menționate. Pentru a pronunța hotărârea, instanța, căreia cauza i s-a trimis spre judecare urmare admiterii cererii de strămutare de la Curtea de Apel Cluj, a reținut următoarele: Petentul a formulat plângerea contra rezoluției nr. 4457/893/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție prin care s-a confirmat rezoluția dispusă în dosarul nr. 199/P/2002 din 13 decembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitoarea M.L.

(fostă B.), notar public. În plângerea prealabilă, D.F.I. a cerut începerea urmăririi penale privind-o pe făptuitoare, pentru infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen. Petentul a motivat plângerea prealabilă împotriva notarului public pentru infracțiunea de calomnie, arătând că, în fapt, la data de 23 august 2002 a luat cunoștință că M.L. (B.) l-a calomniat în emisiunea „Cu ochii în patru” difuzată la 3 aprilie 2002 pe postul național TVR 1, în cadrul acesteia ea afirmând că actul adițional autentificat sub nr. 18823 din 1 septembrie 1994 a fost semnat și de D.F.I. Asupra plângerii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, după efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr. 199/ P din 13 decembrie 2002 a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen., cu motivarea că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie.

Soluția a fost menținută prin rezoluția nr. 4457/893/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Hotărârea instanței a reținut că notarul public, prin afirmațiile publice făcute, a expus, în cadrul dezbaterii televizate amintite, propria sa apărare în contradictoriu cu imputarea săvârșirii, de către ea, a infracțiunii prevăzută de art. 289 și de art. 246 C. pen. Împotriva sentinței, petentul a declarat recurs, motivul invocat fiind cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., respectiv s-a făcut o greșită aplicare a legii. Recursul declarat de petent nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se reține că instanța, verificând motivele plângerii, a administrat un probatoriu amplu, în cadrul acestuia ea analizând toate etapele parcurse de petent în elucidarea cazului de la care au pornit nemulțumirile sale privind pe notarul public.

Astfel, începând cu 1997, D.F.I. și fratele său, D.I., au depus plângere prealabilă, solicitând cercetarea făptuitorului C.F. pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prevăzută de art. 291 din același cod, petentul întemeindu-și plângerea pe faptul că la 1 septembrie 1994 cu ocazia redactării, de către martor, a actului adițional la contractul și statutul S.C. D.D.I.E. S.R.L. Cluj-Napoca, s-a consemnat retragerea din societate a numitei Z.M. și cesionarea a 7 părți sociale ale acesteia, către C.I., C.A.T. și Ș.V., actul fiind autentificat prin încheierea notarială nr. 18823, el susținând că nu a semnat personal actul, iar notarul, în contra evidenței, a reținut că a fost prezent, a fost identificat prin actul de identitate și a semnat.

C.F., prin decizia penală nr. 546/1997 a fost achitat în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 1315/1999 a dispus, în ce o privește pe M.L. (B.), încetarea procesului penal în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 din același cod. Și prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, emisă la 29 mai 2002, notarul public a fost tras de sub urmărire penală pentru infracțiunile menționate.

Ca atare, afirmațiile făcute în dezbaterea televizată au fost apărări în contra susținerilor lui D.F.I., ele bazându-se pe hotărâri judecătorești care, în esență, au elucidat aspectele imputate. În consecință, recursul declarat de petent nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.F.I. împotriva sentinței penale nr. 6/ F din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2004.