ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2259/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/F din 17

februarie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petentul

D.F.I., împotriva rezoluției emisă la 13 decembrie 2002 de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr. 199/P/2002 privind pe intimata

B.M.L., notar public.

Prin sentință, s-a hotărât

menținerea rezoluției menționate.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța, căreia cauza i s-a trimis spre judecare urmare admiterii cererii de

strămutare de la Curtea de Apel Cluj, a reținut următoarele:

Petentul a formulat plângerea contra

rezoluției nr. 4457/893/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție prin care s-a confirmat rezoluția dispusă în dosarul nr. 199/P/2002

din 13 decembrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de

neîncepere a urmăririi penale privind pe făptuitoarea M.L. (fostă B.), notar

public.

În plângerea prealabilă, D.F.I. a

cerut începerea urmăririi penale privind-o pe făptuitoare, pentru infracțiunea

de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.

Petentul a motivat plângerea prealabilă

împotriva notarului public pentru infracțiunea de calomnie, arătând că, în

fapt, la data de 23 august 2002 a luat cunoștință că M.L. (B.) l-a calomniat în

emisiunea „Cu ochii în patru” difuzată la 3 aprilie 2002 pe postul național TVR

1, în cadrul acesteia ea afirmând că actul adițional autentificat sub nr. 18823

din 1 septembrie 1994 a fost semnat și de D.F.I.

Asupra plângerii, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, după efectuarea actelor premergătoare, prin

rezoluția nr. 199/ P din 13 decembrie 2002 a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen.,

cu motivarea că nu erau întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

calomnie.

Soluția a fost menținută prin

rezoluția nr. 4457/893/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție.

Hotărârea instanței a

reținut că notarul public, prin afirmațiile publice făcute, a expus, în cadrul

dezbaterii televizate amintite, propria sa apărare în contradictoriu cu

imputarea săvârșirii, de către ea, a infracțiunii prevăzută de art. 289 și de

art. 246 C. pen.

Împotriva sentinței, petentul a

declarat recurs, motivul invocat fiind cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., respectiv s-a făcut o greșită aplicare a

legii.

Recursul declarat de petent nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

se reține că instanța, verificând motivele plângerii, a administrat un

probatoriu amplu, în cadrul acestuia ea analizând toate etapele parcurse de

petent în elucidarea cazului de la care au pornit nemulțumirile sale privind pe

notarul public.

Astfel, începând cu 1997, D.F.I. și

fratele său, D.I., au depus plângere prealabilă, solicitând cercetarea

făptuitorului C.F. pentru infracțiunile de fals material în înscrisuri

oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. și uz de fals, prevăzută de

art. 291 din același cod, petentul întemeindu-și plângerea pe faptul că la 1

septembrie 1994 cu ocazia redactării, de către martor, a actului adițional la

contractul și statutul S.C. D.D.I.E. S.R.L. Cluj-Napoca, s-a consemnat

retragerea din societate a numitei Z.M. și cesionarea a 7 părți sociale ale

acesteia, către C.I., C.A.T. și Ș.V., actul fiind autentificat prin încheierea

notarială nr. 18823, el susținând că nu a semnat personal actul, iar notarul,

în contra evidenței, a reținut că a fost prezent, a fost identificat prin actul

de identitate și a semnat.

C.F., prin decizia penală nr.

546/1997 a fost achitat în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin

decizia penală nr. 1315/1999 a dispus, în ce o privește pe M.L. (B.), încetarea

procesului penal în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art.

10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen. și de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 din același cod.

Și prin ordonanța Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, emisă la 29 mai 2002, notarul public a fost tras de

sub urmărire penală pentru infracțiunile menționate.

Ca atare, afirmațiile făcute în

dezbaterea televizată au fost apărări în contra susținerilor lui D.F.I., ele

bazându-se pe hotărâri judecătorești care, în esență, au elucidat aspectele

imputate.

În consecință, recursul declarat de

petent nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurentul petent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul D.F.I. împotriva sentinței penale nr. 6/ F din 17

februarie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 aprilie 2004.