ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2005

ÎCCJ, Decizia nr. 6/2005

HOTĂRÂRE
24.01.2005
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 6/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petiționarul D.F. a formulat

plângere penală împotriva notarului public B.M., imputându-i săvârșirea

infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen.

Petiționarul a susținut că fapta

constă în aceea că, în cadrul unei emisiuni din 3 aprilie 2002, difuzată de

postul național de televiziune, B.M. a afirmat, contrar realității, că un act

adițional, pe care ea l-a autentificat sub nr. 18823 din 1 septembrie 2004, ar

fi fost semnat și de către D.F.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj, prin rezoluția din 13 decembrie 2002, dată în dosarul nr. 199/P/2002, a

dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M., cu motivarea că aceasta a

făcut afirmațiile menționate, în cadrul apărării pe care și-a susținut-o

împotriva acuzațiilor publice, care i s-au adus de către D.F., în sensul că ea

ar fi săvârșit infracțiunile de fals intelectual și de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, cu ocazia autentificării actului respectiv.

În motivarea acestei soluții, prin

rezoluția procurorului s-a făcut referire și la decizia nr. 1315/1999 a Curții

Supreme de Justiție, secția penală, prin care s-a dispus încetarea procesului

penal față de notarul public B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 289 și 246 C. pen.

Plângerea formulată de D.F.

împotriva rezoluției menționate a fost respinsă prin rezoluția nr. 4457/893/2003

din 12 februarie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică.

Petiționarul D.F. a formulat

plângere împotriva rezoluției prin care s-a confirmat rezoluția din 13

decembrie 2002, dată în dosarul nr. 199/P/2002 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj.

Această plângere a fost respinsă

prin sentința penală nr. 6 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, la

care a fost strămutată, între timp, soluționarea cauzei. S-a motivat că, din

moment ce există o hotărâre judecătorească definitivă, ce a reținut că

semnăturile contestate sunt realizate de părțile vătămate, iar întocmirea de

către notarul public B.M., a unei note cu explicații nu constituie o încălcare

a legii, nu se poate considera că fapta sa ar întruni elementele constitutive

ale vreunei infracțiuni.

Împotriva sentinței menționate,

petiționarul D.F. a declarat recurs, acesta fiind respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 2259 din 27 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

Petiționarul D.F. a declarat recurs

și împotriva deciziei pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Acest recurs nu este admisibil.

În adevăr, prin nici o dispoziție a

legii nu este prevăzută posibilitatea atacării cu recurs a deciziilor prin care

sunt soluționate recursurile.

În această privință, în cuprinsul art.

385

1

deciziile pronunțate în recurs nu sunt menționate printre hotărârile

susceptibile de a mai fi atacate cu recurs.

De altfel, este de observat că

potrivit art. 417 lit. c) C. proc. pen., hotărârea instanței de recurs rămâne

definitivă la data pronunțării acesteia, când, în cazul respingerii recursului,

cuprinde, ca în speță, obligarea la plata cheltuielilor judiciare.

Așa fiind, din moment ce decizia,

prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva sentinței, a rămas

definitivă la data pronunțării, iar potrivit reglementărilor în vigoare, o

astfel de decizie nu mai poate fi atacată pe o atare cale, urmează ca recursul

declarat de petiționarul D.F. să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea sa

la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționarul D.F. împotriva deciziei nr. 2259 din 27 aprilie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă pe petiționar să plătească

statului, suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-04-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2259/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 6/F din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea formulată de petentul D.F.I., împotriva rezoluției emisă la 13 dece
ÎCCJ 2005-01-19
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 410/2005
pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în urma căreia, prin rezoluția nr. 45949/10263/2001 din 9 aprilie 2002 s-au admis, în parte, plângerile și s-a dispus conform art. 228 C. proc. pen. și art. 10 lit. d) din același cod, neînceperea urmări
ÎCCJ 2005-02-15
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1126/2005
ul P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. și infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 din același cod, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a)
ÎCCJ 2004-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1685/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din 16 decembrie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
ÎCCJ 2004-12-07
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6546/2004
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 6 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins plângerea formulată de petentul P.R. împotriva rezolu
Sursă