ÎCCJ, Decizia nr. 6/2005
ÎCCJ, Decizia nr. 6/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Petiționarul D.F. a formulat
plângere penală împotriva notarului public B.M., imputându-i săvârșirea
infracțiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen.
Petiționarul a susținut că fapta
constă în aceea că, în cadrul unei emisiuni din 3 aprilie 2002, difuzată de
postul național de televiziune, B.M. a afirmat, contrar realității, că un act
adițional, pe care ea l-a autentificat sub nr. 18823 din 1 septembrie 2004, ar
fi fost semnat și de către D.F.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel
Cluj, prin rezoluția din 13 decembrie 2002, dată în dosarul nr. 199/P/2002, a
dispus neînceperea urmăririi penale față de B.M., cu motivarea că aceasta a
făcut afirmațiile menționate, în cadrul apărării pe care și-a susținut-o
împotriva acuzațiilor publice, care i s-au adus de către D.F., în sensul că ea
ar fi săvârșit infracțiunile de fals intelectual și de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, cu ocazia autentificării actului respectiv.
În motivarea acestei soluții, prin
rezoluția procurorului s-a făcut referire și la decizia nr. 1315/1999 a Curții
Supreme de Justiție, secția penală, prin care s-a dispus încetarea procesului
penal față de notarul public B.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute
de art. 289 și 246 C. pen.
Plângerea formulată de D.F.
împotriva rezoluției menționate a fost respinsă prin rezoluția nr. 4457/893/2003
din 12 februarie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică.
Petiționarul D.F. a formulat
plângere împotriva rezoluției prin care s-a confirmat rezoluția din 13
decembrie 2002, dată în dosarul nr. 199/P/2002 al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Cluj.
Această plângere a fost respinsă
prin sentința penală nr. 6 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, la
care a fost strămutată, între timp, soluționarea cauzei. S-a motivat că, din
moment ce există o hotărâre judecătorească definitivă, ce a reținut că
semnăturile contestate sunt realizate de părțile vătămate, iar întocmirea de
către notarul public B.M., a unei note cu explicații nu constituie o încălcare
a legii, nu se poate considera că fapta sa ar întruni elementele constitutive
ale vreunei infracțiuni.
Împotriva sentinței menționate,
petiționarul D.F. a declarat recurs, acesta fiind respins, ca nefondat, prin
decizia nr. 2259 din 27 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală.
Petiționarul D.F. a declarat recurs
și împotriva deciziei pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Acest recurs nu este admisibil.
În adevăr, prin nici o dispoziție a
legii nu este prevăzută posibilitatea atacării cu recurs a deciziilor prin care
sunt soluționate recursurile.
În această privință, în cuprinsul art.
385
1
C. proc. pen., prin care sunt reglementate hotărârile supuse recursului,
deciziile pronunțate în recurs nu sunt menționate printre hotărârile
susceptibile de a mai fi atacate cu recurs.
De altfel, este de observat că
potrivit art. 417 lit. c) C. proc. pen., hotărârea instanței de recurs rămâne
definitivă la data pronunțării acesteia, când, în cazul respingerii recursului,
cuprinde, ca în speță, obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Așa fiind, din moment ce decizia,
prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva sentinței, a rămas
definitivă la data pronunțării, iar potrivit reglementărilor în vigoare, o
astfel de decizie nu mai poate fi atacată pe o atare cale, urmează ca recursul
declarat de petiționarul D.F. să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea sa
la plata cheltuielilor judiciare efectuate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de petiționarul D.F. împotriva deciziei nr. 2259 din 27 aprilie 2004 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă pe petiționar să plătească
statului, suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi
24 ianuarie 2005.