ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1065/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 318 din 5

noiembrie 2003 a Tribunalului Suceava au fost condamnați inculpații:

- D.F.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza

1 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C.

pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive a inculpatului de la 24 august 2003 la zi și a fost

menținută starea de arest a acestuia.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

- L.D.V. (minor), pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza

I C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) și art. 74 și art. 76 lit. b) C.

pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată,

durata arestării preventive a inculpatului de la 24 august 2003 la zi și s-a

menținut starea de arest a acestuia.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

Totodată, s-a constatat că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Fiecare inculpat a fost obligat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare, în care s-a

inclus și onorariul pentru avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în seara zilei de 21 august 2003, într-o livadă de la

casa locuitorului L.P. din comuna Pojorâta, județul Suceava, prin constrângere,

inculpatul D.F.C. a întreținut un raport sexual cu minora V.N.C., în vârstă de

14 ani, venită (din Baia Mare) în vizită la rude, ajutat fiind de inculpatul minor

L.D.V., care o ținea de mâini pe partea vătămată. Apoi, cei doi și-au inversat

rolurile, în sensul că inculpatul major o ținea de mâini pe partea vătămată, în

timp ce inculpatul minor a întreținut cu aceasta un raport sexual. După ce

inculpatul minor s-a ridicat și a plecat, inculpatul major a mai întreținut cu

partea vătămată încă un raport sexual, tot împotriva voinței acesteia.

La examinarea medico-legală, partea

vătămată V.N.C. a prezentat escoriații pe tot corpul, iar mucoasa vestibulului

vaginal prezintă o echimoză de cca. 2/1,5 cm, iar inculpatul minor L.D.V. (în

vârstă de 15 ani), a fost expertizat din punct de vedere psihiatric,

constatându-se că a comis fapta cu discernământ.

Situația de fapt

rezumată mai sus rezultă din plângerea și declarațiile părții vătămate V.N.C.,

certificatul medico-legal, procesul verbal de cercetare la fața locului și

planșele fotografice anexate, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică,

declarațiile martorilor V.L.M., L.M., L.P., D.G., S.P., coroborate cu declarațiile

inculpaților, prin care își recunosc vinovăția.

În drept, faptele inculpaților au

fost încadrate în dispozițiile art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza 1

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul major și cu

aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul minor.

La individualizarea pedepsei, prima

instanță a ținut seama de gravitatea faptei, de limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, de contribuția fiecărui participant la săvârșirea infracțiunii, precum

și de elementele ce caracterizează persoana inculpaților, vârsta, lipsa

antecedentelor penale, poziția procesuală adoptată.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat apel inculpatul D.F.C.

În motivarea cererii de apel,

inculpatul a criticat sentința atât sub aspectul încadrării juridice dată

faptei, pe care apelantul o consideră greșită, cât și al individualizării

pedepsei, solicitând redozarea, în sensul reducerii acesteia, prin reținerea

circumstanțelor atenuante care pledează în favoarea sa, având în vedere că a

recunoscut fapta, o regretă și nu are antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 382 din 15

decembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpatul D.F.C., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată

de instanța de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul D.F.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe

fond, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Față de motivul de recurs formulat

de inculpat și care vizează reducerea pedepsei, se constată că acesta nu este

fondat.

La stabilirea pedepsei aplicate

inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen., pericolul social concret al faptei, condițiile concrete în care aceasta a

fost săvârșită, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatului

(vârsta, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală a acestuia), aspecte

care au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca

modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C.

pen.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins

recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.F.C. împotriva deciziei penale nr. 382 din 15 decembrie 2003 a

Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 24 august 2003 până la 24 februarie 2004.

Obligă recurentul inculpat la

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2004.